Rucărul insistă să demonstreze că este fruntea în rândul comunelor muscelene şi, de anul trecut, de la înfiinţarea Asociaţiei „RegalIa”, joacă, în mod inspirat, cartea turismului cu accent pe obiceiurile din bătrâni, care plac, atrag, răscolesc emoţii şi provoacă nostalgii. Rucărenii au avut înţelepciunea de a reînvia o tradiţie de veacuri, în cadrul căreia cântecul şi poveştile mergeau mână în mână cu lucrul mâinilor: şezătoarea, care încălzea serile reci cu nestematele folclorului românesc. Doine, basme, legende ori ghicitori, toate îşi aveau locul în programul şezătorii, unde lumea se strângea la taclale şi la muncă în acelaşi timp, la cusut, ţesut, tors ş.a.m.d. A doua şezătoare pe 2017, muscelenii din Nordul judeţului au dedicat-o plecării „cumetrei” iarna, alungată de Dragobetele care împrăştie dragoste, căldură şi semne de primăvară. În cinstea primăverii atât de aşteptate, rucărenii şi invitaţii lor s-au pus la o „Şezătoare cu cântec”, unde a fost musai ca participanţii să poarte frumosul costum tradiţional muscelean, ca datina să fie marcată cum se cuvine. Inclusiv primarul Ionel Dulamă, cel mai fervent susţinător al acţiunilor asociaţiei conduse de Simina, fiica sa, a etalat portul popular, aşa cum, de altfel, a mai făcut-o, la festivalul de la Bran, dedicat obiceiurilor de iarnă. Având colaboratori de nădejde şcolile de pe teritoriul comunei, ai căror elevi şi dascăli au reacţionat fără ezitare la mesajul promotorilor locali din „RegalIa”, dar şi conducerea clerului argeşean şi muscelean, evenimentul de joi, 23 februarie 2017, nu putea fi decât o reuşită, gustată deopotrivă de copii, tineri, părinţi şi bunici. 
Prima locaţie în care au răsunat pricesnele strămoşeşti, tulburătoare până la lacrimi, mai cu seamă când sunt ascultate la ele acasă, a fost Biserica Joseni, o bijuterie în rândul aşezămintelor de cult muscelene, datând din secolul al XVIII-lea, salvată de la pierire, graţie unui îndelungat şi migălos proces de renovare şi conservare a elementelor sale arhitecturale şi istorice. Biserica, în care s-a consumat o parte a evenimentului dedicat sfârşitului iernii, aşa cum era celebrat pe vremuri, în tradiţia populară, cum arată ea astăzi, reprezintă rodul unor susţinute eforturi de restaurare, întinse pe durata a mai bine de douăzeci de ani. Arhiepiscopul Argeşului şi Muscelului spunea că rezultatul final reprezintă „o minune de restaurare”, cea mai reuşită dintre toate restaurările prin care au trecut locaşurile de cult gospodărite de Biserica argeşeană. Chiar din România, a apreciat Înaltpreasfinţitul Calinic. Înainte de a se aplica procedeele de renovare, a fost nevoie de consolidarea edificiului de cult. „Noi am găsit-o toată „drojdită”. Ne gândeam că nu mai poate sta în picioare şi ne speriam când intram în biserică. Aveam teama că se prăbuşeşte pe noi. Nu vă imaginaţi câte spaime am tras noi, venind la biserică şi îngrijindu-ne, împreună cu părintele Libianul, săracul. Lui i-a căzut în grijă restaurarea acestui monument, care nu s-a făcut zeci de ani. Dar a binevoit Dumnezeu şi aveţi la Rucăr cea mai frumoasă biserică-monument, care a fost salvată de la moarte.”, a rostit mai-marele Bisericii argeşene.
Pentru şezătoarea propriu-zisă, unde cântările cu iz religios au făcut loc celor laice, şi-a deschis porţile Muzeul „Zestrea Bunicii”, unde a fost recreată atmosfera de lucru dintr-o gospodărie ţărănească. Însuşi Înaltpreasfinţitul Calinic a ţinut să retrăiască momente din copilăria sa petrecută pe meleaguri îndepărtate de cele argeşene pe care s-a statornicit, încercând să toarcă un fir de lână din caierul furcii ţinute de o ţărăncuţă gătită de sărbătoare. „Avem o asociaţie de tineri frumoşi, care a luat fiinţă acum o jumătate de an, la iniţiativa unor oameni cu simţire românească, iubitori ai portului popular muscelean în special, pentru că noi susţinem tradiţiile muscelene. Aveam nevoie de acest lucru, pentru că Rucărul este o comună cu un potenţial extraordinar, istoric, turistic, cultural, folcloric şi avem nevoie de puţină promovare.”, a precizat Simina Dulamă, preşedinta Asociaţiei „RegalIa”, care, împreună cu colegii săi, a bifat încă o acţiune cu efect „publicitar” pentru Rucăr, în calendarul manifestărilor de peste an, inspirate din trecutul acestor locuri minunate.
Despre farmecul zonei, despre zestrea sa culturală, cu rădăcini în vremuri pe care nimeni nu le poate specifica cu certitudine, despre folclorul abundând în creaţii obligatoriu a fi păstrate şi făcute cunoscute a vorbit şi Arhiepiscopul Calinic, care n-a omis din mesajul său ce era mai important: splendoarea costumului popular muscelean, care, cu mândrie trebuie s-o spunem, stă în fruntea tuturor veşmintelor specifice diferitelor regiuni ale ţării. Portul muscelean este cel mai frumos de pe cuprinsul României, nefiind ales degeaba de Regina Elisabeta pentru a-l introduce în moda de la Curtea Regală. „Mulţumim lui Dumnezeu că ne-am trezit dimineaţă. De fiecare dată când ne trezim este o nouă înviere a noastră, pentru că atunci când ne culcăm este un fel de moarte, de adormire. Noi, românii, mai ales cei din Rucăr, trebuie să avem obiceiul, când ne trezim dimineaţă şi deschidem larg ferestrele, să ne uităm spre crestele munţilor şi spunem: „Doamne, îţi mulţumim că ne-ai dat încă o zi!” Să fim foarte bucuroşi pentru fiecare zi şi să-i mulţumim lui Dumnezeu că ne-am născut la Rucăr. Locul unde te naşti este foarte important. Şi eu aş fi dorit să mă nasc la Rucăr, şi la Argeş, şi în Carpaţi, dar eu sunt din Carpaţii Moldovei. Frumoşi şi aceia, dar… este un dar al lui Dumnezeu locul unde te naşti. Vă spun să fiţi bucuroşi că v-aţi născut la Rucăr… oameni minunaţi, voci frumoase, costumele acestea superbe cu adevărat, iar ceea ce am remarcat la rostirea dumneavoastră: foarte multe cuvinte specifice zonei de la Rucăr se rostesc exact şi în satul în care m-am născut eu. (…) România este pe primul loc la spiritualitate sănătoasă, vârtoasă, nu numai dumnezeiască, dar şi în colorit, în artă. Regina Elisabeta a purtat tocmai costumul rucărean. La fel şi Regina Maria. Dar Regina Elisabeta spunea că se împodobea cu cel mai frumos costum popular din lume.”, a afirmat Înaltpreasfinţitul Părinte Calinic.
„Noi considerăm că Rucărul este o comună de frunte în ţara noastră. Acesta este Rucărul adevărat. Mă bucur că putem să-l prezentăm şi să-l exprimăm aşa cum este adevărat, pentru că, de foarte multe ori, lucrurile se prezintă diferit faţă de cum este realitatea. Emoţia ne-a cuprins pe toţi când am văzut înalte feţe preoţeşti, Înaltpreasfinţitul Calinic, care ne-a vizitat şi a rostit cuvinte aşa de frumoase rucărenilor şi mie, ca administrator al acestei localităţi. Asta ne-a încântat şi ne-a umplut inimile de bucurie.”, a afirmat primarul Ionel Dulamă.
Potrivit preotului consilier Dan Obrocea, în prezenţa Înaltpreasfinţitului Calinic, la Centrul de Cultură şi Artă Populară din Rucăr, copiii, tinerii, credincioşii din localitate s-au bucurat de promovarea tradiţiilor populare autohtone, rucărene, muscelene, în special, dar şi româneşti, în general. Pe durata întregii zile de joi, 23 februarie, activităţi similare, în care „pretextul” sărbătorii Dragobetelui a fost folosit pentru a aduce în actualitate ce este mai frumos, mai curat şi mai românesc, s-au desfăşurat în întreaga Eparhie a Argeşului şi Muscelului.
Tinerii de la Liceul Tehnologic „Victor Slăvescu” din Rucăr n-au fost la prima experienţă de acest fel, lăsând impresia că sunt familiarizaţi şi cu splendidele costume de sărbătoare, şi cu repertoriul repetat temeinic, în cadrul grupurilor în care activează, „Florile Rucărului” şi „Brezăiaşii satului”. Ca la orice şezătoare care se respectă, cântecul a fost laitmotivul zilei, graţie asocierii sale cu tristeţea ori cu bucuria musceleanului, cu munca ori cu petrecerea, viaţa şi moartea fiind indisolubil legate de cântec.
Omul din fruntea Bisericii argeşene a ales Rucărul pentru a sărbători Dragobetele, la o “Şezătoare cu cântec”
