Antihrist. De câte ori în cursul istoriei s-a ridicat câte un prigonitor, cum au fost împăraţii romani, de atâtea ori credincioşii au spus: “acesta trebuie să fie Antihrist!” Când s-a ridicat Nero, cel dintâi prigonitor al creştinilor, aceştia au spus: “Este Antihrist!” Când a venit Mahomed, care a făcut mari distrugeri, creştinii au zis: “Acesta este Antihrist!” Nu suntem departe de timpul când doi oameni cu renume erau socotiţi ca antihrişti. Dar Antihrist ca persoană nu s-a arătat încă; se va arăta după răpirea Bisericii. Duhul lui însă a fost întotdeauna în oamenii care s-au împotrivit lui Hristos. Persoana Domnului Isus Hristos a fost întotdeauna dispreţuită de mulţi, dar şi iubită de mulţi. Ura împotriva Lui se va arăta în viitor prin Antihrist, după ce vor fi răpiţi credincioşii. Ei nu-l aşteaptă pe Antihrist, ci pe Domnul Isus; în vorbirea lor nu se întind prea mult asupra persoanei lui Antihrist, care va aduce mari nenorociri: ei aşteaptă ca Domnul Isus să vină din nou. “Şi orice duh care nu mărturiseşte pe Isus nu este de la Dumnezeu, ci este duhul lui Antihrist, de a cărui venire aţi auzit; el chiar este în lume acum” (1 Ioan 4.3). “Antihrist” înseamnă “împotriva lui Hristos”. Cei care sunt împotriva Domnului Isus sunt stăpâniţi de un duh care este duhul lui Antihrist; acesta a fost şi pe vremea apostolilor, este şi acum şi va fi şi în viitor.
Omul fărădelegii, fiul pierzării, potrivnicul, nelegiuitul. După lepădarea de credinţă se va descoperi omul fărădelegii, fiul pierzării, potrivnicul, nelegiuitul. Acestea sunt nume pe care le dă apostolul Pavel în 2 Tesaloniceni 2 unui personaj care va apărea. Ioan Evanghelistul numeşte această persoană Antihrist, adică “împotriva lui Hristos”. Cuvintele cu care acela este descris aici sunt foarte clare: omul fărădelegii, omul păcatului, fiul pierzării, ieşit din pierzare şi mergând la pierzare, potrivnicul care este contra lui Dumnezeu şi a Domnului Hristos, care se înalţă mai presus de tot ce se numeşte “dumnezeu”, mai presus de idoli, nu numai de Dumnezeu. Se va ridica mai presus de ce este vrednic de închinare, de adorare şi se va aşeza în templul lui Dumnezeu, dându-se drept Dumnezeu. Se poate aşa ceva? zice omul care citeşte aceste rânduri. În Apocalipsa 13, acest personaj este descris mai pe larg. Reformatorii au zis că Antihrist este papa de la Roma, pentru că din partea papei au întâmpinat multă împotrivire. Mult sânge a curs din ordinul papei, dar nu este el Antihrist. Alţii au spus că trebuie să fie un sistem religios oarecare, dar nici ideea aceasta nu este adevărată. Adevărat este că Antihrist va fi un om căruia Satana îi dă puterea lui. Credem însă că noi, cei credincioşi din vremea de acum, nu vom avea parte să-l vedem pe acest om, pentru că vom pleca înainte de a se arăta el. “Omul fărădelegii” înseamnă că nu vrea să ştie de nicio lege: domneşte după bunul lui plac. Pe cine vrea să-l ţină în viaţă îl ţine; cui vrea să-i ia viaţa i-o ia. “Fiul pierzării” înseamnă că este ieşit din pierzare şi merge la pierzare. “Potrivnicul” înseamnă că este vrăjmaşul lui Dumnezeu. El se va aşeza în templul lui Dumnezeu, dându-se drept Dumnezeu. Este vorba de templul lui Dumnezeu de la Ierusalim; acela se va rezidi. “Urâciunea pustiirii” despre care vorbeşte Daniel este tocmai aşezarea acestui Antihrist în templul lui Dumnezeu (Matei 24.15). El cere ca oricine să-i aducă închinare ca lui Dumnezeu, iar cine nu va vrea să i se închine şi nu va primi un semn pe mâna dreaptă sau pe frunte va fi omorât. Apostolul zice: “Nu vă aduceţi aminte cum vă spuneam acestea când eram la voi?” (2 Tesaloniceni 2.5). Apostolul le-a spus, dar alţii i-au încurcat. Şi astăzi, prin adunările în care Dumnezeu începe o lucrare, vin alţii ca să încurce lucrurile, unul cu una, altul cu alta. Este urât lucru să vezi cum unul cu o altă învăţătură se strecoară în câmpul de lucru al altuia şi nu-i lasă pe oameni să privească la Domnul Isus, să ia prin credinţă ce ne dă El şi să meargă cu El.
Antihrist, oprit acum de a se arăta. “Şi acum ştiţi bine ce-l opreşte ca să nu se descopere decât la vremea sa” (2 Tesaloniceni 2.6). Ce anume îl opreşte? Tesalonicenii ştiau, căci le spusese Pavel, noi însă nu ştim şi de aceea este aici loc pentru unele păreri. Una este aceasta: pentru că poporul evreu nu L-a primit pe Domnul Isus, Dumnezeu a dat neamurilor împărăţia. Potrivit cu cele spuse de prorocul Daniel, sunt patru împărăţii, dintre care ultima este împărăţia romană. Pentru că Pavel întrebuinţează cuvântul “ce”, unii îşi dau cu părerea că ar fi vorba de împărăţia romană şi, câtă vreme stăpânirea era în mâinile lor, această împărăţie oprea pe acest om să se arate. Alţii spun că trebuie să fie o persoană, întrucât apostolul zice în versetul 7 despre taina fărădelegii că “cel ce o opreşte acum trebuie să fie luat din drumul ei”. Taina fărădelegii lucrează pe dedesubt şi va izbucni, dar cineva o opreşte. Cine? Unii zic că acesta este Domnul Isus. Când Îşi va retrage El mâna de pe pământ, atunci se va arăta acel nelegiuit. Alţii spun că acesta trebuie să fie Duhul Sfânt, care locuieşte în credincioşi ca într-un templu. Când Biserica va fi luată de pe pământ, Duhul Sfânt va pleca şi El împreună cu ea. “Taina fărădelegii” (versetul 7) trebuie pusă alături cu “taina evlaviei”. “Taina evlaviei” este Dumnezeu în trup, adică întruparea Domnului Isus, cum spune la 1 Timotei 3.16. “Taina fărădelegii” este Satana întrupat în Antihrist. Satana se mai numeşte “maimuţa lui Dumnezeu”: cum S-a întrupat Dumnezeu în Domnul Isus, aşa se va întrupa Satana în Antihrist.
Adunarea Creştină Betel Câmpulung, strada Matei Drăghiceanu, nr. 3, Câmpulung Muscel.
Telefon contact: 0745.021.424