Dumnezeu, Suveran peste naţiunile lumii. Ce l făcea pe împăratul Nebucadneţar să ceară tineri din poporul evreu, cum citim în Daniel 1.3? Nu erau în neamul lui destui tineri destoinici, frumoşi? “Inima împăratului este în mâna Domnului ca un râu de apă pe care l îndreaptă încotro vrea” (Proverbe 21.1). Împăratul a lucrat de la el, şi n a lucrat de la el. “Domnul a dat în mâinile lui pe împăratul lui Iuda” (versetul 2). El a venit împotriva Ierusalimului, a împresurat cetatea şi a luat o, dar n a lucrat de la el, ci “Domnul a dat”. Dincolo de ce se vedea era puterea Domnului de pedepsire a poporului care n a ascultat de Dumnezeu. Oamenii atâta pot să vadă: că a venit Nebucadneţar şi că a biruit. Totuşi Dumnezeu Îşi făcea lucrarea Lui. Oamenii nu văd însă puterea nevăzută a Domnului, şi totuşi bine văzută. Nici Nebucadneţar, nici Cir n au fost credincioşi. Ca să Şi facă voia, Dumnezeu Se serveşte de cine vrea. Şi dacă Dumnezeu a dat domnia în mâinile lui Nebucadneţar, nu înseamnă că acesta a fost credincios. În cartea lui Daniel se vede că în capul lui Nebucadneţar era o mare încurcătură. Chiar dacă Daniel i a lămurit visul, el n a înţeles, căci mai pe urmă a poruncit să se facă un chip asemenea celui pe care l avusese în vis. Dumnezeu ridică pe cine vrea şi coboară pe cine vrea; El şi prin necredincioşi poate să Şi îndeplinească planurile.
Chipul foarte mare şi strălucitor din visul lui Nebucadneţar. Cel dintâi dintre neamuri căruia Dumnezeu i a dat împărăţia a fost Nebucadneţar. El avea o împărăţie întinsă pe tot pământul (dar nu şi pe apă). “Tu eşti capul de aur.” Ce a fost Babilonul cu arta lui, cu grădinile lui suspendate, cu clădirile lui, nu cunoaştem prea bine. Noi, cei din zilele noastre, credem că am înaintat foarte mult, însă în multe privinţe suntem în urma egiptenilor şi a babilonienilor. Vine apoi o altă împărăţie – pieptul şi braţele erau din argint – aceasta este împărăţia medo perşilor, care a ţinut şi ea un timp. Pântecele şi coapsele de aramă reprezintă împărăţia greacă. Picioarele reprezintă împărăţia romană. Acestea s au succedat în istorie. Ne aflăm în timpul împărăţiei romane, despre care aici se spune că este de fier, un material tare. Împărăţia romană s a împărţit în două: împărăţia de apus şi împărăţia de răsărit – după cum se spune aici, în Daniel, că sunt două picioare. În anul 1453, împărăţia de răsărit a dispărut, căzând sub turci. Picioarele sunt parte de fier, parte de lut. “Dacă ai văzut fierul amestecat cu lutul, înseamnă că se vor amesteca prin legături omeneşti de căsătorie, dar nu vor fi lipiţi unul de altul, după cum fierul nu se poate uni cu lutul” (Daniel 2.43). Împărăţia romană a fost, într adevăr, foarte puternică şi se întindea aproape în toată lumea pe vremea când s a vestit evanghelia. Când în împărăţia romană au intrat unele popoare, prin năvălirile acelora, acelea au venit ca lutul în fier şi împărăţia şi a pierdut puterea. Dreptul roman se învaţă şi astăzi. Limba latină a rămas în biserica romană şi la savanţi. Botaniştii se înţeleg în limba latină; şi sunt oameni care se înţeleg în limba latină a evului mediu. Organizaţia armatelor moderne este cea de pe vremea romanilor şi multe numiri sunt pur romanice. Ca administraţie, ca drept, ca limbă, imperiul roman există deci până azi.
Decădere de la aur la lut. La statuia din visul lui Nebucadneţar se vede că totul merge decăzând, de la aur până la lut; iar în cele din urmă vine o piatră de sus şi dărâmă totul. Vine Domnul Isus şi nimiceşte totul. Cei dintâi creştini aşteptau răpirea. Cei de după ei, suferind grele prigoane, au ajuns de multe ori să i numească pe împăraţi antihrişti. N au înţeles bine acest lucru, dar nu este de mirare că suferinţele i au făcut să ajungă la astfel de idei. Chestiunea cu Antihrist este de viitor şi de ea se vorbeşte îndeosebi în Daniel şi în Apocalipsa.
Cele patru fiare din Daniel 7. Capitolul 7 din Daniel stă în strânsă legătură cu capitolul 2. Este interesant de văzut că, deşi lui Daniel i s a descoperit că va fi o împărăţie care nu va trece (7.14), a poporului sfinţilor Celui Preaînalt, el n a avut din aceasta mângâiere, ci i s a schimbat culoarea feţei (7.28), căci a rămas numai cu fiarele în faţă. Este oare omenirea aceasta lăsată de capul ei? se va fi întrebat el. Se va fi rugat şi mai ales îi va fi studiat pe proroci, căci se vede clar că l a studiat pe Ieremia. Deşi ocupat mult cu treburile împărăţiei, el găsea vreme şi pentru alte lucruri mai înalte. Dumnezeu i a descoperit ce a fost în capitolul 2 cu statuia aceea. Capul de aur corespunde leului din capitolul 7, pieptul şi braţele de argint corespund ursului, pântecele de aramă corespund pardosului, iar picioarele şi fluierele picioarelor corespund fiarei a patra, căreia nu i se găseşte în lumea fiarelor ceva asemănător. Tot aşa şi în Apocalipsa 13 este o fiară care nu şi găseşte comparaţie între fiare.
Adunarea Creştină Betel Câmpulung, strada Matei Drăghiceanu, nr. 3, Câmpulung Muscel
Telefon contact: 0745.021.424