Ne-a încercat o uşoară tristeţe constatând că aleşii, cele mai îndreptăţite exemplare bipede din târg să urce pe podium, nu se numără printre premianţii Festivalului de Satiră şi Umor, având antrenament în materie de băşcălie cuprins între unul şi patru mandate. Cum ei dau banii, nu de la ei, fireşte, ci de la noi, teoretic, nu-i puteau încasa tot ei. Dar un premiu simbolic de popularitate se cuvenea celor mai glumeţi conducători care s-au instalat în scaune noi, moldoveneşti, căci în Muscel nu mai face nimeni mobilă, ca să fie încurajată producţia locală. De pildă, la recenta întâlnire, proaspătul consilier local Marin Stanciu, cel mai conştiincios ales local în privinţa prezenţei nu doar la şedinţe, ci şi la evenimentele publice, neratând niciun seminar, simpozion, expoziţie, conferinţă, nicio coroană şi colivă – exemplu de urmat de toţi colegii, căci de aceea se cheamă că sunt liderii comunităţii, ca să-i şi vedem în public – a deschis dezbaterile cu un anunţ de infarct: „Aş ruga să începem şedinţa, cu toate că cele două colege ale noastre (n.r. Estera Ambruş şi Andreea Fărcăşanu) sunt reţinute.” „Doamne fereşte!”, s-a auzit un murmurat de îngrijorare, inclusiv în tabăra duşmanilor de la PNL, pe care nu i-ar deranja deloc nişte reţineri PSD-iste. Dar nu ale celor două doamne, total inofensive, în comparaţie cu „alţii”, care, vorba lui State, fiind mai noi, n-aveau când să producă pricină de reţinere. Atunci, fostul criminalist şi-a completat exprimarea deficitară, care redusese numărul PSD-iştilor în Consiliu la 7 din cei 10 porniţi la război: „Reţinute la serviciu, nu reţinute penal”. Primul care a capitulat, reamintim, a fost Victor Bână, care şi-a încheiat mandatul cu poza de grup de la Mausoleul Mateiaş, unde nu este exclus să fi avut o revelaţie, văzând cât de afectat de trecerea timpului este edificiul aflat în nevoie urgentă de renovare.
După faza cu „reţinutele”, termen în trend şi la Câmpulung, care livrează marfă tuturor puşcăriilor din Ţara Românească, unde au ajuns proxeneţii, iar înaintea lor hoţii de lemne şi stăpânii de sclavi, a urmat cea a „comisionului”. O modă nepieritoare în administraţia publică locală, pe seama căreia şi-a permis să glumească inclusiv primarul nostru nemâncător de usturoi, prin urmare, fără motiv a împrăştia în jur un aer necurat. La coada costurilor care rămân în sarcina Primăriei în cazul unei investiţii de canalizare, cu şanse de a prinde finanţare de la Guvern, s-a strecurat discret un cuvânt drag primarilor nedepistaţi cu mâţa în sac: „comisioane”. Ce comisioane?, a fost aţâţat Liviu Ţâroiu, cel mai mucalit dintre primarii Câmpulungului, care ţine la multe, chiar la foarte multe, printre care şi la poante. Fie ele cu vârful ascuţit îndreptat către persoana sa. S-a simţit dator să explice ce sunt comisioanele şeful Investiţiilor, Bălăşcan, un cunoscător al problemei, de vreme ce el făcuse materialul care a dat apă la moară opoziţiei. Comisioane bancare, i-a dezumflat subalternul neascultător al lui Ţâroiu pe liberalii cu mâncărimi pe limbă, care au presat: 5% sau 10%?
„Ştiai, dar voiai să întrebi.”, a simţit PSD-istul unde bate fostul coleg de etaj, pe care l-a azvârlit din biroul de vice cu scorul nimicitor de la alegerile locale. Totuşi, Ţâroiu le-a făcut pe plac liberalilor, intrând în jocul acestora. L-a contrazis pe Bălăşcan în privinţa comisioanelor. Cu alte vorbe decât cele folosite de primar, ar fi bancare numai dacă el, Liviu Ţâroiu, ar fi bancher. În rest, sunt comisioane „primare”, o denumire adaptată titulaturii încasatorului. Auziţi ce zice Liviu Ţâroiu: „Nu (n.r. nu sunt bancare), se referă la comisionul nostru, al primarului şi…”, moment în care a făcut o pauză, gândindu-se dacă împarte sau nu câştigul cu Blidaru. A îndepărtat rapid gândul milos care-i dăduse târcoale preţ de câteva secunde şi a continuat: „Vicelui nu-i dau nimic. Că nici eu n-am primit.”
Uluiţi că cel provocat vorbeşte pe şleau despre acest subiect, cu ironiile de rigoare – fără bătut de şa, ca să priceapă „mârţoagele” aliniate la startul contractelor cu Primăria, care, slavă Domnului, vor fi, la ce excedent dă pe afară din buget – liberalii au avut o ultimă curiozitate: „Cât luaţi comision acum?” Altfel spus, cât mai e comisionul în epoca PSD, probabil, fiind curioşi dacă PSD a ridicat tariful PNL-ului. „Cât ai luat şi tu!”, l-a repezit Ţâroiu pe David, cel ce stârnise povestea comisionului PSD, care, sperăm, spre binele patronilor care jinduiesc la bănicii statului, n-a crescut într-o jumătate de an cât al PNL-ului în doisprezece.