Eclipsată complet de evenimentul anului 2016, „spargerea acvariului”, cum s-au grăbit să eticheteze câmpulungenii captura de „peşti”, nişte caşaloţi de carieră, în comparaţie cu mormolocii deferiţi justiţiei până acum, bizara cerere a primarului, pentru care a convocat din nou Consiliul, de urgenţă, a rămas la stadiul de intenţie. S-o fi speriat Ţâroiu de puzderia de dube ale Poliţiei, care au înlocuit pe străzile târgului limuzinele cantonate în „talciocul” de lux de la Jandarmi, şi şi-o fi zis s-o lase mai moale cu iniţiative generatoare de palpitaţii până şi celor mai încrezători în justeţea deciziilor sale. Pe de altă parte, momentul era propice promovării unei hotărâri de Consiliu cum alta n-am mai întâlnit de la revoluţie încoace. Atenţia publică era deturnată de la treburile de serviciu ori casnice, chiar şi claca stradală a fost abandonată în favoarea jurnalelor de ştiri urmărite furibund la tv, pe telefoane ori calculatoare, cu „crema” proxeneţilor din Muscel. Ce voia Ţâroiu, de-a sunat adunarea la mai puţin de o săptămână de la precedenţa şedinţă de Legislativ?! Să treacă un proiect de hotărâre cu un obiect puţin spus tupeist. Primarul nostru, condus de principiul că, dacă stă cu teamă de DNA, înseamnă că n-o să facă nimic, că-l saltă DNA-ul, a fost cât pe ce să ne ofere o demonstraţie de vitejie în materie de consumat cu anticipaţie taxele şi impozitele alegătorilor. Şi, totuşi, miercuri, viteazul nostru a bătut în retragere, având, probabil, o viziune, la vederea puhoiului de uniforme, care tot încărcau în dube şi nu se mai opreau.
Liviu Ţâroiu voia să cheltuiască din bugetul anului viitor 43 de miliarde de lei vechi! De asta a chemat Consiliul Local la Primărie, miercuri, în istorica zi pentru Câmpulungul interlopilor, dintre care cei mai răsăriţi au defilat prin faţa camerelor tv naţionale, pentru intimidarea şi descurajarea „faunei” mai mărunte, cu aceleaşi practici, dar la scară mai mică. Lecturând propunerea primarului, de a lua din bugetul anului viitor 43 de miliarde, ca să le consume acum, ni s-a părut o obrăznicie sfruntată. Mai ales că intuim de ce este atât de grăbit şeful Executivului să scoată aceşti bani de undeva. Clar lucru, răbdarea nu este punctul său forte când vine vorba de a cheltui banul public. Anul trecut, pe când era viceprimar cu puteri de primar, pe Ţâroiu l-a cuprins febra licitaţiilor, inclusiv în situaţii în care, vorba românului, „n-avea mărul cocean”. Pe strada Gruiului – toată lumea ştie drumul de la bâlciul de odinioară, către staţia meteo – nu fusese rezolvată reţeaua de canalizare şi pe şeful provizoriu al Primăriei l-a mâncat undeva să caute constructorul pentru asfaltare. Când toate se fac cu un rost, într-o ordine şi cu un cap. De preferat, cu mai multe capete, care să gândească paşii unui proiect, cum era cel de îmbunătăţire a condiţiilor pe uliţa cu bolovăniş mărginită de vile.
Viceprimarul, însă, le făcea pe toate de-a valma, lucrări, licitaţii, începea una, trecea la alta, presat de procesul pe care îl avea cu liberalii, din cauza cărora putea rămâne la orice termen fără funcţie şi binefacerile puterii. În această euforie a investiţiilor de ordinul zecilor de miliarde, anul trecut, a ţinut licitaţia pentru asfaltarea străzii Gruiului, deşi canalizarea era prioritatea nr.1. Canalizare care, după cum el însuşi a informat opinia publică, era un proiect multianual, început de prin 2014 şi continuat în 2015, continuat şi în 2016. Contractul pentru asfaltare l-a prins o firmă din Piteşti, aceeaşi care a reparat atât de bine strada Richard, încât, la scurt timp de la strângerea şantierului, o bucată zdravănă din drum a ajuns în râpă.
Proiectantul estimase lucrarea de reabilitare Richard + Gruiului la peste 77 de miliarde de lei vechi. Licitaţia s-a câştigat cu aproape 48 de miliarde. Nici până în ziua de astăzi nu suntem edificaţi de ce vicele de atunci a dat în clocot să atribuie lucrarea unui constructor în condiţiile în care în bugetul pe 2015 nu avea prevăzuţi banii. Şi nu i-a avut nici în bugetul pe 2016, întrucât, în dorinţa de a-l pune într-o situaţie de criză, David şi angajaţii Primăriei atraşi de partea sa au refuzat să finanţeze asfaltarea atribuită deja firmei cu care Ţâroiu mai colaborase şi la alte lucrărici pe la periferii. Şi nu pot fi de condamnat că n-au pus fondurile în buget, de vreme ce canalizarea era în lucru şi nu erau şanse de turnare de asfalt în acest an. 5 miliarde, asta a fost umila alocare pe 2016. Lui Ţâroiu, ieşit primar, îi trebuia neapărat diferenţa de 43 de miliarde, ca să-şi îmbuneze colaboratorul.
Câştigătoarea contractului de 48 de miliarde, ţinută un an pe tuşă, a trecut la măsuri dure. Mai precis, la o somaţie de executare, care a cauzat gestul disperat al Executivului de a cheltui de pe acum rezervele anului viitor. De aceea, primarul s-a văzut nevoit să apeleze la bugetul pe 2017. Liberalii n-au venit la şedinţa la care li s-a cerut să aprobe aşa ceva, deşi, având responsabilitatea de a apăra banul public, ar fi trebuit să fie prezenţi, având la îndemână posibilitatea votului „împotrivă”. Ţâroiu şi-a retras proiectul de hotărâre, motivând că lipsesc în grup PNL-iştii. De liberali nu mai putea el, când avea majoritatea la degetul mic!