Primarului de la Bughea de Jos, Dorel Tănăsescu, i s-a oferit posibilitatea de a rezolva chestiunea împroprietăririi rudarilor de la Valea Măcelarului, prin preluarea unei părţi a costurilor de către fundaţia care le asigură copiilor gustarea zilnică. Şeful Executivului a lăsat impresia că este încântat de ideea de a scuti nişte fonduri de la bugetul local, întrucât îndeplinirea formalităţilor costă bani. Şi nu puţini bani. În cazul satului Bratia, ca să-i facă stăpâni pe localnicii care şi-au ridicat case, primarul nu trebuie decât să ceară ajutorul şi-l va primi, l-a asigurat Florin Ianovici, directorul Fundaţiei „Viaţă şi Lumină”, înfiinţată în urmă cu 20 de ani şi aflată într-un parteneriat cu o organizaţie suedeză. Acesta chiar a insistat să le fie de folos autorităţilor locale, repetând de câteva ori pe durata dialogului purtat cu ocazia vizitei Ambasadoarei Suediei în România, să nu ocolească mâna întinsă, dispusă să ajute, deoarece fundaţia are sumele care lipsesc administraţiei publice locale. Etapa în care se află Primăria Bughea de Jos, în demersul de a-i face pe rudari proprietari pe pământurile ocupate, este cea de întocmire a Planului Urbanistic Zonal, în lipsa căruia procedura nu poate continua cu eliberarea titlurilor de proprietate.
“Am început un P.U.Z. Nenorocul nostru a fost că cel cu care începusem lucrarea a decedat înainte s-o finalizeze”
Conducătorul localităţii le-a povestit oaspeţilor săi că a început efectuarea unui P.U.Z., dar ghinionul a făcut ca specialistul care a demarat lucrarea să nu aibă suficiente zile de sus, încât s-o şi finalizeze. Dar, chiar şi aşa, demersul nu a fost abandonat. În momentul în care directorul Florin Ianovici a adus în discuţie planul naţional de cadastrare, Dorel Tănăsescu a recunoscut cu francheţe că nu vrea nimeni să-şi ofere serviciile pentru suma de 60 de lei, cât pune la bătaie statul. Potrivit Legii 150/2015 pentru modificarea şi completarea Legii cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr.7/1996, în cadrul Programului naţional de cadastru şi carte funciară, se cofinanţează şi lucrările de înregistrare sistematică demarate de unităţile administrativ-teritoriale. Valoarea cofinanţării este într-un cuantum fix de 60 lei/carte funciară. Iar, la un asemenea ajutor, evident că „n-a vrut nimeni cu 60 de lei”, vorba primarului Tănăsescu.
În schimb, vrea fundaţia amintită să contribuie cu diferenţa, numai ca etnicii să fie legaţi de casă şi de pământ şi să nu mai ia drumul Europei, la cerşit ori la furat. „Dumneavoastră aveţi un buget de 60 de lei asigurat de stat, inginerul n-o să accepte, dar noi venim în compensaţie. Întocmiţi o listă cu oamenii sau cu numărul oamenilor pentru care trebuie să faceţi lucrările cadastrale, după ce faceţi P.U.Z.-ul, bineînţeles, şi întrebaţi-ne: puteţi oferi compensaţie sau diferenţa? Pentru că noi suntem interesaţi. Dacă oamenii n-au titlu de proprietate, ei n-au sentimentul apartenenţei, domnul primar. Când omul are titlu pe pământul lui, pui rădăcină.”, a arătat Florin Ianovici, directorul fundaţiei.
Cu tot sprijinul pe care binefăcătorii colaboratori ai unei organizaţii suedeze sunt dispuşi să-l ofere, tot mai este un inconvenient. „Programul operaţional pentru cadastru gratuit, cu fonduri din partea statului, se referă numai la terenurile din extravilan. Este un alt program operaţional pentru terenurile din intravilan – Valea Măcelarului este în intravilan -, altfel nu puteam să dezvoltăm fondul de locuinţe şi nu puteam să le autorizăm, pentru că ei s-au extins acolo. Crescând numărul populaţiei, automat, necesita extinderea spaţiului de locuit. Avem două comunităţi: satul vechi şi satul nou. Am început un P.U.Z. Nenorocul nostru a fost că cel cu care începusem lucrarea a decedat înainte s-o finalizeze. Suntem în faza de întocmire a noului Plan de Urbanism General, pentru că cel vechi a expirat. Avem contractul încheiat, un acont avem să-l achităm. Iar una dintre condiţiile care a fost în caietul de sarcini: să ni se întocmească P.U.Z. pe fiecare proprietate. În primăvară, o să finalizăm Bratia cu P.U.Z. şi imediat trecem la acţiunea următoare, de întocmire a titlurilor de proprietate.”, şi-a expus planurile şeful administraţiei publice locale de la Bughea de Jos.
Dacă n-au adresă, îi doare în cot de amenzi
Reprezentantul fundaţiei a precizat că ei pot prelua orice costuri, taxe care trebuie achitate şi care nu sunt cuprinse cu o finanţare în bugetul local. „Întrebaţi-ne, căci noi suntem maxim interesaţi de acest proiect. În momentul în care omul are titlu de proprietate, el este eligibil şi pentru alte proiecte. În al doilea rând, din punct de vedere legal, ştii unde să-l găseşti, pentru că lipsa unei identităţi, a unei adrese, îl face pe om, pe româneşte… „te doare în cot” de toate amenzile şi nu-l leagă de acea comunitate. Noi vrem, dacă consideraţi că, într-un anumit moment, aveţi nevoie de un fond care vă lipseşte, n-aveţi de unde să-l luaţi, vorbiţi cu noi, facem o înţelegere, semnăm şi virăm banii direct aici.”, a continuat directorul Ianovici, insistând că nu el nu vorbeşte la o cafea, ci vorbeşte cu toată seriozitatea şi disponibilitatea de a se implica în problema stopării nomadismului romilor prin Europa, în scopul de a parazita pe străzile marilor capitale. Iar astfel de asociaţii, cum este cea care îi hrăneşte pe copiii de la Valea Măcelarului şi care le-a dat ghiozdane, la începutul anului şcolar, investesc bani frumoşi doar ca să împiedice plecarea etnicilor de acasă.
Fundaţia vrea să se implice în partea de premiere a celor dispuşi să muncească
De altfel, directorul fundaţiei la nivel naţional i-a transmis managerului responsabil de această zonă să le comunice autorităţilor locale că sunt interesaţi să ajute şi în infrastructură. „Dacă vreţi să implicaţi şi forţa locală şi aveţi nevoie să-i motivaţi pe oameni ca să vină să lucreze, spuneţi-ne că noi participăm la un sistem de premiere. Oferim posibilitatea, cum ne spuneţi să facem, a unor premieri, a unor donaţii, pentru ca oamenii să vină să lucreze. Aveţi o forţă de muncă la dispoziţie. Ei nu realizează că lucrează pentru ei. Dar, cu o mică recompensă, dacă îi ajuţi cu nişte donaţii, cu nişte lucruri, ei vin şi ajută, iar dumneavoastră aveţi o forţă de muncă în beneficiul lor. Acestea sunt proiecte la care noi suntem deschişi. Bineînţeles că partea cu catering-ul, cu copiii, nu intră în discuţie. Eu am fost în Suedia, unde am discutat la cel mai înalt nivel. I-am văzut pe stradă, am discutat cu zeci de cerşetori, care veneau din zona Babadagului şi zona Piteştiului. Şi toţi au spus acelaşi lucru: „Ce ne leagă de ţară? N-avem casă, n-avem teren, n-avem aia, n-avem ailaltă.” Hai să-i legăm. Dar în sensul bun al cuvântului. Să le punem rădăcini.”, şi-a pledat şeful fundaţiei cauza, o şansă care nu s-a arătat multor primari posesori de comunităţi de rudari, din belşug pe teritoriul Muscelului.
La Câmpulung, printre primii ţigani împroprietăriţi
Şi la Câmpulung a existat această problemă, a lipsei titlurilor de proprietate, dar Marian Neagoe, liderul etniei din zona Muscel, i-a bătut la cap pe fostul primar Călin Andrei şi pe fostul viceprimar Liviu Ţâroiu până când au cedat şi au iniţiat formalităţile. Pentru început, s-a conturat o strategie, la realizarea căreia au fost cooptaţi şi Paul Petrescu, şeful A.L.O.F.M. Câmpulung, şi Marinela Mogoşan, şefa Evidenţei Persoanelor. „Am identificat nevoile şi, încet-încet, am început să le punem în practică. Am fixat în strategie lipsa de apă, curent electric, acte de proprietate, drumuri. După o perioadă bună de timp, putem spune că Drumul Godeni, unde sunt 140 de familii de romi, arată ca o stradă europeană. N-aveau acte de identitate, nu s-au plătit amenzi, nu s-a plătit nimic. Doamna Mogoşan ne-a dat atunci tot ajutorul, Primăria, cu certificatele de naştere. Asta a fost prima fază. Apoi, cu ajutorul unor prieteni din Danemarca, le-am introdus apă potabilă. Domnul viceprimar Liviu Ţâroiu i-a luat pe cei de la ADP, cu forţă proprie, am săpat şanţuri, am introdus conductă, apometre, staţie de pompare, fiecare s-a branşat şi, cel mai important, pe baza apometrului, fiecare plăteşte apa la Edilul. O mare realizare, zic eu, fiindcă au început şi cetăţenii romi să înţeleagă că, pe lângă drepturi, au şi îndatoriri.”, a descris acesta cum s-a încercat scoaterea „sudiştilor” din mizerie.
Al doilea pas: întocmirea actelor de proprietate pentru o sută de cetăţeni de etnie romă, procedură care a durat trei-patru ani. Apoi s-a asfaltat strada Drumul Godeni, prevăzută şi cu rigole, prin forţele Primăriei, şi s-a introdus apa potabilă în cartierul Grădişte, unde, totodată, s-a şi pietruit drumul. „Acestea au fost lucrurile mai mari în cadrul strategiei. Având titluri de proprietate, toţi cetăţenii de etnie romă din partea sudică a municipiului au partidă proprie deschisă la curent electric.”, a încheiat acesta, nu înainte de a le recomanda colegilor lideri din teritoriu să-şi facă o strategie, pe care s-o coroboreze cu cea judeţeană.