Aleşii noştri au un curaj nebun dacă cer din nou bani Ministerului Dezvoltării Regionale, în faţa căruia am rămas repetenţi cu „Kretzulescu” şi cu o pagubă în buget de 81,6 miliarde. Asta fără a pune la socoteală miliardele irosite de-a lungul a peste un deceniu cu proiectul refăcut şi para-refăcut şi nici sutele de miliarde care se vor consuma de acum înainte pentru epopeea secolului în materie de lucrări edilitare. Fie vorba între noi, contribuabilii păcăliţi şi jefuiţi la drumul mare, „Kretzulescu” n-avea nimic dintr-un proiect turistic, ci era o treabă de ADP, exceptând construcţia turnului cu care facem concurenţă minunilor din Caracal şi renovarea băilor (dacă va fi mai cazul de renovare, când se vor urni autorităţile să purceadă la lucru).
Suma cerută, de data aceasta, este tot una de infarct, căci Câmpulungul, ca orice capră râioasă care se respectă, nu se încurcă cu proiecte-“mizilic”, ci derulează unele menite să crească rata mortalităţii prin şocarea până la înţepenirea definitivă a plătitorului de taxe şi impozite. În noul demers, care se face către fostul nostru partener din regenerarea urbană, fondurile nu sunt cerute de Primărie, ci de o instituţie subordonată, fostul Liceu Minier, în a cărui bătătură se derulează altă investiţie demnă de manualul catastrofelor pe bani publici. Campusul şcolar, de peste 157 de miliarde, al cărui contract de execuţie l-a avut ca fericit câştigător pe afaceristul Dorel Geamănu.
Iniţiativa realizării acestui campus inutil la Câmpulung, cu atât mai mult în această parte a municipiului şi la această şcoală slabă, cu viitor incert, n-a aparţinut Primăriei, ci Inspectoratului Şcolar condus de ex-PDL-istul Gabriel Bratu, care, din raţiuni politice, a inclus-o în programul naţional de construire de campusuri şcolare, la modă în 2007.
Autorităţile locale au avut calitatea de contributor, fie alături de finanţatorul principal, bugetul de stat, până în 2011, fie singure, între 2012 şi 2014, după ce „robinetul” s-a închis. Nu este cazul să insistăm asupra celor şapte ani şi jumătate trecuţi de la expirarea termenului la care campusul trebuia să fie gata. Contractul a cărui execuţie a început în 2008 ar fi trebuit să se încheie pe 8 martie 2009. Mai precizăm că valoarea totală a contractului de lucrări, încheiat cu SC Euroconsult Project SRL, inclusiv actele adiţionale, a fost 15.698.014,68 lei, cu TVA. Ce a rămas de executat, per total, depăşeşte, potrivit devizului actualizat cu TVA de 20%, 117 miliarde de lei vechi, adică 2,6 milioane de euro. Din această valoare colosală, Stelian Anastasie speră să obţină măcar banii necesari finalizării investiţiei la şcoală, unde ar mai fi executat un sfert din lucrare, adică partea de intrare – hol, cabinetul directorului, toalete la parter.
Restul de executat în viitorul campus costă 2,6 milioane de euro!
Pe 26 iulie 2016, directorul Liceului Tehnologic Auto, Stelian Anastasie, îi trimitea primarului Liviu Ţâroiu o adresă, prin care îi solicita să supună dezbaterii şi aprobării devizul restului de lucrări care trebuie executate la fostul Minier, în vederea transformării lui într-un campus şcolar. Noul deviz prezentat primarului şi consilierilor locali îl înlocuieşte pe cel aprobat de Legislativul câmpulungean vara trecută, pe 31 august 2015, pe fondul modificării valorii TVA de la 24% la 20%. Şeful Executivului a dat curs cererii directorului liceului şi a întocmit un proiect de hotărâre cu acest obiect, inclus pe ordinea de zi a şedinţei de joi, 25 august 2016. Proiectului de hotărâre i-a fost alăturată o anexă cu Devizul General privind cheltuielile necesare realizării investiţiei „Reabilitarea Liceului Tehnologic Auto Câmpulung” – Lucrări rămase de executat la data de 31 ianuarie 2016 (valori actualizate conform prevederilor din contractul de execuţie, comunicate de executant şi aprobate de autoritatea contractantă).
Iată ce înseamnă rest de executat la 1 ianuarie 2016, actualizat de proiectant cu TVA de 20%:
Cheltuieli pentru obţinerea şi amenajarea terenului: 120.000 lei (26.566,89 euro)
=Amenajarea terenului: 96.000 lei (21.253,51 euro);
=Amenajări pentru protecţia mediului şi aducerea la starea iniţială: 24.000 lei (5.313,38 euro).
Cheltuieli pentru asistenţă tehnică: 144.000 lei (31.880,27 euro)
Cheltuieli pentru investiţia de bază: 9.671.245,91 lei (2.141.124,64 euro)
=Construcţii şi instalaţii: 8.796.256,15 lei (1.947.409,98 euro);
=Utilaje, echipamente tehnologice şi funcţionale cu montaj: 606.824,78 lei (134.345,41 euro);
=Utilaje fără montaj şi echipamente de transport: 1,20 lei (0,27 euro);
=Dotări: 268.163,77 lei (59.368,99 euro).
Alte cheltuieli: 1.802.823,26 lei (399.128,44 euro)
=Organizare de şantier: 31.989,67 lei (7.082,22 euro);
=Comisioane, taxe, cote legale, costuri de finanţare: 188.223,75 lei (41.671 euro);
=Cheltuieli diverse şi neprevăzute: 1.582.609,83 lei (350.375,22 euro).
Total general: 11.738.069,17 lei (2.598.700,25 euro)
Din care construcţii+montaj: 8.948.245,82 lei (1.981.059,09 euro)
Un obiectiv de terminat, trei de ridicat de la zero
În ceea ce priveşte lucrările de construcţii şi instalaţii, acestea constau în şapte obiective, care intră în componenţa campusului şcolar amenajat în incinta fostului Liceu Minier. La trei dintre obiectivele pe care le vom enumera în continuare, nu mai este nimic de executat, fiind finalizate. Trei, însă, nu există decât pe hârtie, fiind vorba despre construcţii noi, care trebuie ridicate de la zero. Iată ce înseamnă „rest de executat”, care, în cazul obiectivelor neîncepute, reprezintă valoarea totală a investiţiei, cu precizarea că sumele pe care le vom prezenta nu conţin taxa pe valoarea adăugată:
=Clădirea şcolii, parter + 3 etaje: 454.236,86 lei/100.563,85 euro, dintr-un total de 2.146.639,52 lei/475.246,19 euro;
=Drumuri şi platforme, reţele exterioare şi terenuri de sport: 1.300.554,64 lei/287.930,80 euro, dintr-un total de 1.912.842,88 lei/423.485,77 euro;
=Sala de sport: 4.121.952,86 lei/912.562,35 euro, aceasta fiind valoarea totală a investiţiei;
=Cămin de garsoniere pentru profesori: 1.453.469,10 lei/321.784,65 euro, valoarea totală a investiţiei.
Au fost realizate: clădirea atelierelor şcolii, parter + un etaj (752.874,94 lei/166.679,57 euro), un cămin, parter + 2 etaje (1.302.227,99 lei/288.301,27 euro) şi cantina, parter + un etaj (375.617,83 lei/83.158,32 euro).
Directorul şcolii nu vrea căminul de garsoniere pentru profesori
În cadrul şedinţei Consiliului Local aferente lunii august, aleşii au votat solicitarea directorului Stelian Anastasie, care intenţionează să obţină fondurile necesare lucrărilor la corpul de clădire a liceului, în cadrul Programului Naţional de Dezvoltare Locală, program coordonat de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, în spatele căruia a fost trântit acest eşec al Ministerului Educaţiei. Potrivit managerului şcolii, ministerul este cel care stabileşte dacă se justifică sau nu construirea unei săli de sport, a platformelor şi a ceea ce mai este de realizat.
Înainte de a se vota, a existat, totuşi, un comentariu din tabăra liberală, pe ai cărei componenţi, cu foarte mare întârziere, i-a apucat grija că vor fi traşi la răspundere dacă irosesc nişte bani pentru a umple de construcţii cea mai slabă unitate de învăţământ de pe cuprinsul Câmpulungului. În ciuda informaţiilor cuprinse în materialul explicativ, care însoţeşte proiectul de hotărâre, Lucian Ionescu i-a cerut lui Stelian Anastasie să prezinte ce va face cu cele peste 2 milioane de euro. Dacă le va obţine vreodată, fiindcă este greu de crezut că ministerul cade pentru a doua oară în capcană cu proiectele Câmpulungului. „Nemaivorbind despre nişte clădiri care aparţin municipiului, discutăm dacă aceste construcţii sunt justificate sau nu, pentru că accesăm nişte bani de la Ministerul Dezvoltării şi, la un moment dat, s-ar putea să ne tragă la răspundere: voi de ce aţi accesat fonduri? Ca să faceţi o sală de sport în pantă? Sau să faceţi o sală de sport într-o şcoală cu cinci copii? Într-o şcoală din care numai unul ia Bacalaureatul?”, a fost exemplul pur general, inspirat de eşecul altora, susţine Lucian Ionescu, deşi „grădina” Câmpulungului este mai bogată ca a altora în materie de rateuri.
În apărarea investiţiei, Stelian Anastasie îi întreba, la rândul lui, pe aleşi dacă ei consideră că are legătură cu performanţele elevilor la şcoală. Chiar dacă niciunul n-a cutezat să-i livreze un răspuns afirmativ, este firesc să investeşti peste 3,5 milioane de euro – costul final al campusului – într-o unitate de top, care excelează la capitolul rezultate. Directorul mai spunea că Liceul Tehnologic Auto nu are sală de sport şi că orele de Educaţie fizică se desfăşoară în spaţii improprii, în săli de clasă. Iar proiectul campusului ar rezolva problema prin realizarea unui teren de sport pe iarbă, fiind disponibile în jur de 4 hectare în curtea Minierului, şi a unuia pe sintetic. Cât despre căminul de garsoniere pentru profesori… „Nu este problema noastră, în sensul că nu dorim noi să-l facem. Va fi o problemă de înţelegere între finanţator, adică Ministerul Dezvoltării, şi constructor.”, a încheiat directorul în a cărui subordine lucrează 12 profesori navetişti.