În ediţia trecută, am relatat despre măsura neplăcută căreia a trebuit să-i facă faţă societatea ARO, ca urmare a ordinului dat de ministrul Transporturilor, Traian Băsescu, la data de 25 iunie 1999, prin care conturile fabricii au fost blocate, pentru neplata datoriilor către Fondul Special al Drumurilor. După ce directorul general Aurelian Nicolae a intervenit inclusiv la primul ministru Radu Vasile pentru a rezolva această problemă, uzina a avut din nou acces la bani. Pe 8 septembrie 1999, însă, reprezentanţii Autorităţii Rutiere Române au declarat că vor trece la executarea silită a lui ARO, tot din cauza restanţelor la „Taxa Băsescu”.
Situaţia creată, în iunie 1999, la ARO risca să devină explozivă. Încă nu se intrase în remont şi era nevoie de bani pentru plata salariilor angajaţilor şi a ultimei compensaţii pentru cei disponibilizaţi. Directorul general Aurelian Nicolae a reuşit, după zile întregi de solicitări, să deblocheze conturile uzinei. ARO nu scăpase, însă, de pericol, întrucât cei de la Autoritatea Rutieră Română nu erau dispuşi să cedeze şi ameninţau cu instituirea sechestrului. Dacă, în termen de 25 de zile de la sechestrarea bunurilor uzinei, nu se achita datoria către Fondul Special al Drumurilor, acestea urmau să fie vândute la licitaţie. Acţiunea declanşată de A.R.R. a produs consternare la vârful societăţii, după atâtea eforturi de convingere a oficialilor de la centru să nu împiedice funcţionarea constructorului de automobile muscelean. „ARO este jignită prin acest lucru. În primul rând, datoria noastră la Fondul Special al Drumurilor este de doar 12,7 miliarde lei (vechi), nu de 27 de miliarde. Apoi, în urmă cu trei luni, am convenit cu ministrul Transporturilor, Traian Băsescu, să plătesc datoria în automobile de teren româneşti. De atunci, am livrat deja automobile către patru instituţii din subordinea Ministerului Transporturilor, pentru care am primit jumătate din preţ, cealaltă jumătate fiind reţinută în contul datoriei. Nu se pot da toţi banii odată, nimeni nu poate să-şi plătească dintr-odată datoriile. Uzina se află în plin proces de achitare a datoriilor, deci nu se justifică executarea silită.”, declara, în urmă cu 17 ani, directorul Nicolae. Iniţiativa Autorităţii Rutiere Române a provocat o înrăutăţire a relaţiilor cu partenerii de afaceri ai uzinei şi cu furnizorii de servicii şi produse, aşadar, un motiv în plus, care nu justifica radicalitatea măsurii.
Cam în aceeaşi perioadă, pe 12 septembrie 1999, mai precis, managerul de la ARO a profitat de sosirea în Argeş a unei delegaţii consistente de la cel mai înalt nivel al ţării la un eveniment de care era legat, sufleteşte, Ion Diaconescu, preşedintele Camerei Deputaţilor. La Boţeşti, comuna natală a şefului deputaţilor, se resfinţea Biserica „Sfântul Ioan Botezătorul”, în prezenţa preşedintelui ţării, Emil Constantinescu, a premierului Radu Vasile, a directorului F.P.S. Argeş, Marin Toader, care l-a adus cu el şi pe directorul de la ARO. Acesta a fost prezentat oficialităţilor, care l-au invitat să li se alăture la masa festivă. Aurelian Nicolae a reuşit atunci să discute din nou cu preşedintele României, pentru a doua oară în decursul unei săptămâni. Emil Constantinescu l-a invitat, la sfârşitul săptămânii 13-20 septembrie 1999, la Palatul Cotroceni. Scopul întrevederii: „Să discutăm cu automobilele în curtea Palatului, să vadă noile noastre produse şi cum vrem să relansăm uzina, să afle care sunt problemele cu care ne confruntăm. Mi-a spus că este impresionat de faptul că o firmă românească strategică, producătoare de automobile de teren, încearcă să iasă singură din impas şi că va încerca să ne sprijine.”
Articolul precedent