Ultima dintre cele 17 întâlniri ale comisiei de negociere a APAPS-ului cu reprezentanþii Cross Lander sau ai Lacaro Auto Distributors Inc. Cross Lander USA, cum figureazã în procesele-verbale ale ºedinþelor, s-a consumat în dimineaþa zilei în care se semna contractul de privatizare: 26 septembrie 2003. Condiþiile lui Perez au fost acceptate: facilitãþi acordate de stat ºi concedierea unui numãr însemnat de salariaþi. 1.800, dupã cum aflãm chiar din contractul de vânzare-cumpãrare de acþiuni. Oamenii la serviciile cãrora se renunþa proveneau atât din uzinã, cât ºi din societãþile la care ARO era acþionar.
Americanul a cerut facilitãþi ºi disponibilizãri de personal
Deºi la a opta rundã de negocieri purtate de comisia desemnatã de APAPS sã clarifice, împreunã cu cumpãrãtorul, termenii vânzãrii societãþii ARO cãtre Cross Lander, pãrþile s-au pus de acord cã acesta este numele companiei care preia activele, la întâlnirea cu numãrul 9, din partea americanilor se prezintã tot Lacaro Auto Distributors Inc. Cross Lander USA, prin reprezentantul Vasile Samson. Tema discuþiilor derulate pe 1 septembrie 2003: modelul cadru al contractului de vânzare-cumpãrare de acþiuni, parcurgându-se capitolele acestuia pânã la Protecþia Mediului. Patronul american, prin împuternicitul sãu, a ridicat problema facilitãþilor care puteau fi acordate lui ARO, precum ºi cea a disponibilizãrilor colective de salariaþi de pe platforma industrialã, ca mãsurã aplicatã de statul român, în vederea privatizãrii. De partea cealaltã, negociatorii statului au precizat cã facilitãþile solicitate ºi concedierile de personal sunt dispuse doar în baza unei legi speciale adoptate de Guvernul României. Pentru ºedinþa cu numãrul 10 s-au stabilit ca teme de dialog: „=cuantumul penalitãþilor pentru nerealizarea unei cifre de afaceri din care minimum 70% sã fie din obiectul principal de activitate al societãþii; =solicitarea de despãgubiri în temeiul Legii nr.10/2001 ºi al Legii nr.137/2002; =obligaþia cumpãrãtorului de a asigura gratuit ºi pe cheltuiala sa know-how.”, dupã cum s-a consemnat în procesul-verbal nr.9.
A doua zi, pe 2 septembrie 2003, pãrþile s-au aºezat din nou la masa tratativelor premergãtoare parafãrii înþelegerii având ca mizã ARO. Din partea celui care urma sã dobândeascã uzina a venit tot Vasile Samson, reprezentând aceeaºi societate de mai înainte. Dezbaterile, potrivit procesului-verbal nr.10, au avut ca subiect clauzele contractului neabordate la precedenta întrevedere, de la Protecþia Mediului, pânã la final.
Cu 11 zile înainte de semnarea documentului prin care statul „scãpa” de constructorul de automobile, românii ºi americanul s-au întâlnit din nou. De data aceasta, Vasile Samson l-a acompaniat pe John Perez, ambii venind din partea Cross Lander. Aºadar, am ajuns cu relatarea la procesul-verbal nr.11 ºi, dupã cum aþi observat lecturând ºi episodul anterior, numele companiei cumpãrãtoare diferã de la un document la altul. Delegaþia de la Cross Lander i-a mai inclus pe Catharine Caldwel, consilier general, ºi Otto Campo, vicepreºedinte ºi director financiar. Ce au tratat aceºtia pe 15 septembrie 2003, când s-a produs întâlnirea în formula lãrgitã: „solicitãrile ofertantului, prezentate în oferta finalã, îmbunãtãþitã ºi irevocabilã, în vederea determinãrii facilitãþilor de care ar putea beneficia SC ARO SA, facilitãþi care, la solicitarea investitorului, pot face obiectul unui act normativ.”
Ofertantul a insistat sã se realizeze condiþiile puse
Pe 16 septembrie 2003, adicã a doua zi, trimiºii Cross Lander, cei patru amintiþi mai înainte, s-au revãzut cu angajaþii Autoritãþii. Din nou sesizãm, în procesul verbal nr.12 (la fel ºi în cel cu numãrul 13), cã „musafirii” sunt din partea Cross Lander, însã rezumatul discuþiilor este semnat de Perez ºi Samson, ca reprezentanþi ai Lacaro Auto Distributors Inc. Cross Lander USA. Inadvertenþe care ar fi trebuit sã conteze la nivelul la care s-au purtat negocierile ºi la nivelul „mãrfii” scoase la vânzare. Fiindcã nu se vindea un butic de cartier, pentru cumpãrarea cãruia discuþi cu tatãl ºi semnezi cu fiul. Cam aºa s-a întâmplat la ARO, unde talmeº-balmeºul din hârtiile pe care pãrþile ºi-au pus semnãtura a persistat pe durata celor 17 întâlniri ce au precedat încheierea contractului de pominã. La a 12-a dintre acestea, statul ºi Cross Lander ºi/sau Lacaro au tratat „oportunitatea încheierii unui Memorandum de Înþelegere, prin care ofertantul se angaja sã finalizeze contractul de vânzare-cumpãrare de acþiuni pentru SC ARO SA. Pe varianta contractului de vânzare-cumpãrare de acþiuni, ce a fost transmisã ofertantului anterior, au fost fãcute precizãri cu privire la penalitãþi ºi la acordul vânzãtorului, ce nu va fi refuzat în mod nejustificat, în cazul divizãrii/fuziunii cumpãrãtorului.”
Taberele s-au reunit, în a treia zi consecutivã, pe 17 septembrie 2003, ocazie cu care au stabilit, de comun acord, varianta finalã a Memorandumului de Înþelegere. Cei nouã care au hotãrât soarta ARO, cinci de la APAPS (Lucian Goj, Luminiþa Ochian, Cerasela Barboni, Alin Tãnase ºi Mihaela Toza, formula de la finalul negocierilor) ºi cei patru de la Cross Lander sau Lacaro au fãcut pauzã pe 18 septembrie 2003. S-au revãzut pe 19, când s-a þinut runda de clarificãri cu numãrul 14. Cu acel prilej, s-a reluat subiectul facilitãþilor care puteau fi acordate societãþii câmpulungene printr-un act special emis de Guvernul României. „Ofertantul (n.r. Cross Lander) solicitã ca disponibilizarea personalului, precum ºi emiterea acestui act normativ sã fie regãsite în contract sub formã de clauze suspensive, celelalte facilitãþi urmând sã se prevadã în contract sub forma clauzelor rezolutorii, în concordanþã cu solicitãrile acestuia. Comisia de negociere precizeazã cã elementele principale ale acestui contract de vânzare-cumpãrare de acþiuni vor fi aprobate de principiu de cãtre Guvern, prin aprobarea Memorandumului stabilit. În acest sens, comisia precizeazã cã, numai dupã aceastã aprobare de principiu, contractul va putea fi finalizat.”, spicuim din procesul verbal nr.14, semnat doar de Vasile Samson, ca trimis al Lacaro Auto Distributors Inc. Cross Lander USA.
Ultima rundã de negocieri a fost urmatã, în aceeaºi zi, de semnarea contractului
Numai Samson, din partea Cross Lander (dar semneazã procesul verbal nr.15 din partea Lacaro; idem procesele verbale nr.16 ºi 17), s-a prezentat, pe 22 septembrie 2003, la antepenultima discuþie la sediul Autoritãþii pentru Privatizare ºi Administrarea Participaþiilor Statului, unde s-au parcurs „acele clauze ale contractului formulate în concordanþã cu solicitãrile acestuia (n.r. ale Cross Lander) ºi cu Memorandumul de Înþelegere ce va fi supus aprobãrii Guvernului României.” Tot atunci, s-a stabilit varianta finalã a contractului de vânzare-cumpãrare a pachetului majoritar de acþiuni deþinute de stat la fabrica musceleanã.
Douã zile mai târziu, pe 24 septembrie 2003, reprezentantul cumpãrãtorului, Vasile Samson, care a venit singur la ultimele trei runde de discuþii, ºi cei desemnaþi de Autoritate sã rezolve cazul ARO au iniþiat varianta de contract, care stabilea de principiu clauzele discutate ºi care urma sã fie ataºatã Memorandumului, supus aprobãrii Guvernului.
Procesul verbal nr.17, ultimul încheiat la capãtul a tot atâtea întâlniri, a însemnat finalul tratativelor. Ultima ºedinþã s-a þinut chiar în ziua semnãrii contractului de vânzare-cumpãrare de acþiuni, 26 septembrie 2003, la ora 10.00. „Preºedintele comisiei precizeazã cã oferta finalã, îmbunãtãþitã ºi irevocabilã, depusã de ofertant în data de 27 august 2003, precum ºi rezultatele negocierilor obþinute pe parcursul ºedinþelor de negociere au fost aduse la cunoºtinþa ºi supuse spre analizã Colegiului de Conducere al APAPS. Prin Hotãrârea nr.48 din data de 24 septembrie 2003, Colegiul de Conducere al APAPS a aprobat „Nota privind mandatarea Comisiei de negociere în vederea finalizãrii negocierii clauzelor contractuale ºi încheierea contractului de vânzare-cumpãrare de acþiuni ale SC ARO SA Câmpulung cu Cross Lander USA, în condiþiile prezentate de acesta în oferta finalã, îmbunãtãþitã ºi irevocabilã, ale clauzelor contractuale negociate ºi ale Memorandumului privind aprobarea privatizãrii prin lege specialã a SC ARO SA Câmpulung, aprobat în ºedinþa de Guvern din data de 25.09.2003.”
În aceeaºi zi, în care s-a consumat runda finalã de negocieri, s-a semnat Contractul nr.45 din 26 septembrie 2003, între Autoritatea pentru Privatizare ºi Administrarea Participaþiilor Statului, reprezentatã prin preºedintele Ovidiu Muºetescu, ºi Cross Lander USA Inc., Miami, Florida, firma lui John Perez.
Acuzaþiile de înºelãciune, abuz în serviciu ºi stabilire cu intenþie a unei valori diminuate a acþiunilor ARO nu au fost probate
Trei dintre angajaþii APAPS, Lucian Goj, Luminiþa Ochian ºi Valerica Maitan, au scãpat de acuzaþiile de abuz în serviciu contra intereselor publice cu consecinþe deosebit de grave, pe 11 mai 2012, DNA dispunând scoaterea lor de sub urmãrire penalã. Totodatã, faþã de cei trei s-a dispus neînceperea urmãririi penale pentru infracþiunea de stabilire cu intenþie a unei valori diminuate, faþã de valoarea comercialã realã, a bunurilor aparþinând operatorilor economici la care statul este acþionar, comisã în cadrul acþiunii de privatizare. Anchetatorii l-au gãsit nevinovat de sãvârºirea infracþiunii de înºelãciune ºi pe John Perez, faþã de care, în aceeaºi cauzã, s-a dispus neînceperea urmãririi penale.
Iatã cum a motivat soluþia Parchetul de pe lângã Înalta Curte de Casaþie ºi Justiþie – Direcþia Naþionalã Anticorupþie, potrivit unui rãspuns pus la dispoziþia presei: „Soluþia dispusã de procurori s-a întemeiat pe o expertizã judiciarã financiar-contabilã, precum ºi un supliment de expertizã, ambele dispuse în cauzã, documente cu valoare probatorie, care stipuleazã cã vânzarea pachetului majoritar de acþiuni deþinut de statul român ºi administrat de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului AVAS (succesoarea APAPS) la SC ARO SA Câmpulung, Argeº, a avut loc în condiþii legale, respectiv în conformitate cu HG 577/2002 ºi cu OUG nr. 114/2003.
Concret, expertiza a stabilit cã, la data semnãrii contractului de vânzare a pachetului majoritar de acþiuni (septembrie 2003), situaþia financiarã a societãþii indica faptul cã activul net înregistra valori negative (datoriile cãtre furnizori ºi creditori depãºeau valoarea activelor propuse pentru privatizare). Prin OUG nr. 114/24.10.2003, s-au acordat SC ARO SA o serie de înlesniri la platã, APAPS fiind mandatat sã vândã acþiunile rezultate din conversia datoriilor într-un pachet comun ºi la acelaºi preþ cu cel deþinut de APAPS. Ordonanþa prevedea cã diferenþa dintre valoarea nominalã a pachetului de acþiuni rezultat prin conversie ºi suma încasatã din valorificarea acestui pachet urmeazã a fi recuperatã ulterior din surse stabilite de Guvern. Prin urmare, nu se poate aprecia cã diferenþa de conversie datorii/acþiuni le poate fi imputatã celor trei angajaþi ai APAPS.”
Unul dintre negociatori, din „barca” vânzãtorului, în cea a cumpãrãtorului
La un an distanþã de momentul vânzãrii uzinei câmpulungene companiei Cross Lander, unul dintre membrii comisiei de negociere, Cerasela Barboni, figura în Consiliul de Administraþie al societãþii ARO. Mai precis, „prin Certificatul de înscriere menþiuni nr. 55947 din data de 19.11.2004 se numeºte Consiliul de Administraþie al SC ARO SA, în conformitate cu Hotãrârea AGA nr.13/16.11.2004, în urmãtoarea componenþã: Perez John Agustin, Sendon Bonafuente Carlos Enrique, Samson Vasile, Barboni Cerasela, Neagu Victor.” Aceastã trecere din „barca” vânzãtorului în cea a cumpãrãtorului a produs speculaþii în mass-media, la acel moment, dezminþite cu o întârziere justificatã de cea vizatã prin faptul cã în contractul sãu de muncã încheiat cu Autoritatea pentru Privatizare ºi Administrarea Participaþiilor Statului a existat o clauzã de confidenþialitate, ale cãrei efecte se întindeau pe o duratã de cinci ani de la data încetãrii relaþiilor de muncã. Altfel spus, timp de cinci ani de la plecarea din APAPS, consilierul juridic nu avea voie sã ofere informaþii despre privatizãrile la care a luat parte. ARO era una dintre ele.
Cerasela Barboni a lucrat la APAPS în intervalul iunie 2002 – martie 2004. La douã sãptãmâni dupã ce a pãrãsit Autoritatea, a pus bazele unei firme de consultanþã în afaceri, M&C Consult, intenþia fiind de a colabora cu o colegã din acelaºi domeniu. O lunã mai târziu, la finele lui aprilie, a încheiat un contract de consultanþã cu Cross Lander USA Inc. Fosta angajatã a APAPS-ului a negat orice legãturã cu societatea lui Perez ºi cu acesta pânã pe 28 iulie 2003, când s-a deschis oferta americanului interesat sã cumpere platforma industrialã de la Câmpulung, moment în care au început negocierile. Chiar dacã unii dintre membrii comisiei s-au mai schimbat, în sensul cã supleanþii i-au înlocuit pe titulari, temporar sau permanent, Cerasela Barboni a participat la toate cele 17 runde de discuþii.
Ea a susþinut cã nici cu ARO ori cu managerii fabricii n-a avut vreo legãturã pânã la momentul privatizãrii. Abia dupã încheierea tratativelor purtate între reprezentanþii Autoritãþii ºi compania americanã, a venit la ARO Câmpulung, în calitate de angajat al APAPS. Prima datã, ca membrã a unei delegaþii participante la festivitatea de preluare a pachetului de acþiuni de cãtre Cross Lander, delegaþie din care au mai fãcut parte unul dintre vicepreºedinþii Autoritãþii, membri ai comisiei de negociere, etc. A doua oarã când s-a aflat la ARO, ca salariat al APAPS, a fost la prima ºedinþã AGA, în cadrul cãreia administratorul special al societãþii, desemnat de instituþie, a predat ºtafeta patronului american. Dupã ce a plecat de la APAPS, Cerasela Barboni a întreprins câteva deplasãri la ARO.
Din partea Cross Lander au existat douã propuneri de colaborare cu fostul consilier juridic al statului, ambele respinse de aceasta. Prima s-a produs când nici nu se uscase bine cerneala pe ultimul proces verbal de negociere, la o lunã dupã încheierea contractului de vânzare-cumpãrare. Perez ºi-a reînnoit oferta în ianuarie 2004, fãrã succes însã, angajata fiind implicatã în proceduri de privatizate aflate în derulare la acel moment. A acceptat-o în momentul în care Departamentul de Privatizare în care lucra Cerasela Barboni a fost anunþat de încheierea procesului de privatizare, etapã care era posibil sã fie urmatã de o reorganizare a Autoritãþii. Aºadar, n-ar mai fi fost nevoie de serviciile acestor angajaþi, în condiþiile în care privatizarea nu mai era principalul obiectiv al instituþiei. În aceste condiþii, a pãrãsit APAPS ºi a început colaborarea cu John Perez. Relaþia Ceraselei Barboni cu Cross Lander a durat pânã la intrarea societãþii ARO în procedura de faliment, o lunã ºi jumãtate mai târziu înaintându-ºi demisia din Consiliul de Administraþie.