Unul dintre politicienii rămaşi pe dinafara Primăriei, în 2012, când Călin Andrei şi USL şi-au spulberat rivalii cu 55% din voturi, la primar şi Consiliul Local, se reintroduce în câmpul vizual al mânuitorilor de ştampilă, sub sigla României de „inimă albastră” înghesuită într-o inimă roşie. Roşu, în amintirea vremurilor în care preşedintele Mircea Geoană defila sub drapelul sângeriu însemnat cu trandafiri, pentru că „roşul” nu se uită şi nu dispare aşa uşor. Insul, asemenea multor aspiranţi la cea mai importantă funcţie din administraţia publică locală, trage nădejde că ursitoarele electorale şi-au revizuit atitudinea după prăbuşirea scutului Călin Andrei, ale cărui procente făceau să pară nişte comicării rezultatele figuranţilor clasaţi sub el, alegeri după alegeri. Marian Ţăranu, căci despre el sunt vorbele care urmează, este la al patrulea partid în CV-ul politic şi la a treia încercare de a zdrobi reduta Primăria Câmpulung, în ascensiunea către biroul ocupat temporar de Liviu Ţâroiu.
Ca să candideze îi trebuia partid şi a găsit unul care lipsea în târg: partidul lui Mircea Geoană, PS.RO, adică Partidul Social Românesc. I-a adunat pe cei cu care joacă table în Vişoi, la Poştă, şi câţiva vecini, s-a pus preşedintele lor şi, vorba lui, sperăm la „rezultate foarte bune în lupta politică”. Lansarea la apă a avut loc vineri, când s-a sunat goarna pentru cei 40 de „social româneşti”, în prezenţa prezidentului de la Piteşti şi a câtorva june alese pe sprânceană, purtătoare de funcţii şi job-uri universitare, probabil, una dintre strategiile de atac fiind inspirată de modelul lansat în politică de Nuţi Udrea. Cu doamnele şi domnişoarele PS.RO-iste în dreapta şi în stânga, Ţăranu, cu pilozitatea pieptului revărsându-se pe microfoanele presei şi cu lanţul de aur expus în toată splendoarea, a anunţat rezultatul „alegerilor interne”. Dacă au fost „interne”, normal că n-a ştiut nimeni de ele, dar vineri au fost desecretizate numele învingătorilor. A fost o încântare pentru jurnalişti să-l audă pe Marian Ţăranu jucând cu bocancii pe limba noastră, care a încetat să mai fie o comoară de când au apărut manelele şi Facebook-ul. „În urma alegerilor organizate la municipiul Câmpulung, au fost aleşi în funcţia de preşedinte al organizaţiei locale subsemnatul, Ţăranu Marian.”, cităm din mesajul-concluzie al întâlnirii convocate de „preşedinţii” Ţăranu Marian, „aleşi” ca să conducă partidul lui Geoană aici, la ţară. Organizaţia mai are secretar, pe Dan Ciocan, şi doi membri în birou, Florin Boeru, preşedintele organizaţiei de pensionari, şi Lucia Barbu, şefa organizaţiei de femei. Aceasta este, deocamdată, toată conducerea organizaţiei din teritoriu a preşedintelui pentru o noapte, Geoană.
Marian Ţăranu n-a reuşit să strângă în tot partidul nici pe sfert cât mobiliza PSD-ul la o simplă promenadă prin „Pardon, Merci”, când Nicolescu lăsa căscate gurile ştirbe ale muscelenilor cu câte un VIP politic de la centru. Cât despre performanţele sale trecute, se cuvine a aminti cititorilor că mai sus de locul 6 din 7 candidaţi la funcţia de primar, Ţăranu n-a reuşit să se salte. În 2008, când, despărţit de preşedintele de partid Buta şi de mandatul de consilier PD, fostul democrat trecut la PNG a vrut mai mult, a încheiat primul şi ultimul (pentru el) tur de scrutin cu 547 de voturi, adică 4,3%. N-a avut nicio şansă în faţa lui Călin Andrei, Sorin Buta, Liviu Ţâroiu, generalul Nicolae Popescu, Marinică Fologea, care s-au clasat în faţa lui, chiar în această ordine. Ţăranu l-a întrecut pe deputatul Dragoş Dumitriu, care n-avea nicio treabă cu Câmpulungul. Dar, simţind că este rost de electorat, s-a lipit de tragedia locală, ARO, în perioada de sfârşit, când „aburea” lumea cu anchete şi cu „răstignirea” vinovaţilor. Cu 1,6% din voturile câmpulungenilor, Dumitriu a pus bocceaua în băţ şi nimeni nu l-a mai văzut de atunci. Deci, Dumitriu, deputat conservator şi candidat navetist, a fost singurul „bătut” de Ţăranu.
În 2012, doar suava ecologistă Tămâioara a fost sub Ţăranu, restul deasupra: Călin Andrei, Cristi Creţu, George Bălan, Corvin Dascălu şi Gheorghe Savin. Acum trei ani, când Ţăranu a schimbat din nou doctrina, aducând un suflu de noutate cu Partidul Poporului – Linia Cojocaru, a scos jumătate din voturile primite cu patru ani înainte: 227, 1% şi un şut în dos, care l-a propulsat în afara Primăriei. Pornind de la consecvenţa de a fi penultimul, îndrăznim să lansăm următoarea provocare celor conectaţi la străvezia politică locală: ghiciţi cine va fi, nu înaintea lui Ţăranu, la alegerile din 2016, fiindcă e uşor răspunsul, ci cine va fi după Ţăranu? Sau va mai fi cineva după Ţăranu, în 2016?