Moartea fulgerătoare a lui Corneliu Vadim Tudor a luat prin surprindere pe toată lumea. „Tribunul” s-a stins din viaţă luni seara, pe 14 septembrie 2015, la Spitalul Militar din Bucureşti. Chiar dacă nu erau peremişti sau simpatizanţi ai partidului, destui musceleni îl admirau pentru capacitatea lui intelectuală şi vasta cultură. Drept dovadă, la a doua vizită la Câmpulung, în martie 2004, înainte să candideze la funcţia de preşedinte al României, a strâns în centrul Câmpulungului peste o mie de oameni, care au ţinut să-l vadă în „carne şi oase” pe Corneliu Vadim Tudor. Când a coborât din maşină a fost asaltat de mulţimea care scanda necontenit: „Vadim! Vadim! Vadim!”. A primit flori, a fost îmbrăţişat, a fost întâmpinat cu o expoziţie de lucrări realizate de Cenaclul de Arte Plastice „I.D. Negulici”, după care a urmat mesajul său pentru puhoiul de admiratori prezenţi.
„Voi da mâncare la oameni!”
În primăvara lui 2004, în sala Clubului ARO, la masa prezidiului, alături de preşedintele Corneliu Vadim Tudor a fost senatorul Mihai Ungheanu, primarul comunei Mogoşoaia, Dan Claudiu Tănăsescu, care deţinea postul TV Sport, deputata Daniela Buruiană şi, în afară de parlamentarii PRM de Argeş, un deputat constănţean şi un consilier israelian al şefului PRM, Nati Meir. În stilu-i binecunoscut, Corneliu Vadim Tudor şi-a cerut scuze pentru întârziere: „Am ajuns, totuşi, sănătoşi aici. Vă mulţumesc pentru primirea călduroasă, într-o zi friguroasă, într-o sală friguroasă, care spune totul despre paragina instalată în România”. Preşedintele PRM le-a povestit muscelenilor amintirile sale legate de Argeş, din vremea când era student la Facultatea de Sociologie, când, pe perioada practicii sociologice de vară, a fost cazat la internatul Institutului de Petrochimie din Piteşti. În privinţa alegerilor din acel an, Vadim a fost sigur că PRM va obţine 40% din sufragiile electoratului, iar el va câştiga alegerile din turul I, în ciuda faptului că este prezentat „ca un nebun, un Fuhrer” în comparaţie cu „bişniţarii politici, care au un lexic de 200-300 de cuvinte şi care se cocoaţă la microfon şi încep să turuie despre ce vor face. “România nu poate asigura securitatea alimentară a oamenilor”, de aceea, primul lucru pe care a promis că îl va face Vadim, după ce va ajunge preşedinte, potrivit spuselor sale, era: „Să dau mâncare la oameni! Hrană, căldură, medicamente, justiţie. Asta va face Vadim când va ajunge la putere! Nicio forţă nu mă va împiedica!” După discursul virulent la adresa guvernării din 2004, Corneliu Vadim Tudor a prezentat candidatul Partidului România Mare la fotoliul de primar al Câmpulungului, Marinică Fologea: „Dacă e bun, votaţi-l! Dar să ştiţi că în spatele fiecărui candidat mă voi afla eu!” De altfel, Câmpulungul a fost primul oraş în care liderul PRM a lansat candidatul la Primărie.
În 2004, Vadim a rememorat secvenţe ale vizitei din ’84: „Păcat că un oraş ca o bijuterie a ajuns în acest hal de degradare!”
Vadim a rememorat câteva secvenţe din 1984, când Câmpulungul era „un oraş ca o bijuterie. Aducea bani prin maşini şi prin cimentul produs aici. Acum, totul s-a „măritat” aproape pe degeaba. Păcat că a ajuns în acest hal de degradare!” Vorbind de starea şomajului, disponibilizările masive, datoriile ţării, „cumpărarea păcii sociale”, „îndatorările care se fac pentru a linişti populaţia”, preşedintele PRM a concluzionat: „În felul acesta conducea ţara şi fetiţa mea, Jeni, de nouă ani!”
Despre Uzina ARO: „Privatizare extrem de dubioasă la ARO”
Despre Uzina ARO, preşedintele PRM a afirmat că a văzut peste tot, în lume, maşinile produse la Câmpulung, „unele făcute după comanda străinilor. Mă deranjează că în 14 ani, din 12.500 de muncitori, câţi erau în 1989, au mai rămas 2.200 pe întreaga platformă. Ce raţiuni economice au dus la lichidarea lui ARO?” Vorbind despre situaţia de la fosta societate, Vadim le-a promis muscelenilor că va vedea „ce este cu privatizarea lui ARO, care este extrem de dubioasă. Acum patru ani (nr. 2000), i-am împiedicat să fure ARO. Voi cere redeschiderea dosarului de privatizare la ARO. S-a spus că se doreşte modernizarea producţiei şi asimilarea mai multor tipuri de maşini, dar până acum cine i-a împiedicat să facă aşa ceva? Nu cumva se doreşte eliminarea României de pe piaţa mondială de maşini?” Liderul peremiştilor din România a vorbit şi despre desfiinţarea unităţii de textile de la Cetăţeni, unde lucrau peste 400 de femei. „Putea să asigure forţa de muncă în zona Câmpulung-Rucăr-Piteşti. Acum, şomajul în rândul femeilor este de aproape 100%”.
La finalul întâlnirii cu muscelenii din 2004, Vadim le-a vorbit despre reportajele sale legate de Câmpulung, despre „tipologia oamenilor frumoşi”: „În zona Rucăr – Bran trăieşte românul generic din punct de vedere tipologic”. Liderul PRM le-a promis susţinătorilor săi că va reveni la Câmpulung până în noiembrie 2004, după care a vizitat Mănăstirea „Negru Vodă”. Acest lucru nu s-a mai întâmplat decât în mai 2014, la invitaţia preşedintelui PRM Argeş, George Bălan.
Anul trecut, în campania pentru Europarlamentare, s-a oprit şi la Câmpulung
În 2014, Corneliu Vadim Tudor a sosit în acorduri de muzică populară răsunând din boxe, însoţit în staful de campanie pentru alegerile Europarlamentare şi de fratele său, generalul (r) Marcu Tudor, care a filmat încontinuu acţiunea începută la Mănăstirea „Negru Vodă” şi încheiată 200 de metri mai jos, la sediul PRM. Primirea de anul trecut nu s-a comparat cu cea din 2004, fiind una incomparabil mai „subţire” şi, mai mult ca sigur, sub aşteptările lui Vadim, care, în urmă cu 11 ani a fost întâmpinat de peste o mie de musceleni. În campania de anul trecut, când a coborât din microbuz, a întrebat: „Ce biserică este asta?”. Informat de George Bălan că se află în faţa Mănăstirii „Negru Vodă”, tribunul şi-a amintit că, în primăvara lui 1984, a filmat, împreună cu Televiziunea Română un reportaj la Câmpulung, care a inclus şi edificiul de cult.
Delegaţii din Argeş au prezentat familiei condoleanţe
Drept dovadă că a fost iubit, în parcarea Bisericii „Sfântul Gheorghe Nou” din Bucureşti erau multe maşini cu număr de înmatriculare de Argeş şi un microbuz venit de la Curtea de Argeş, scrie cotidianul Argeşul. La căpătâiul politicianului a fost prezentă o mare admiratoare a lui Vadim, Olga Panaete, care deţine câteva florării în Piteşti, iar în biroul ei are lipit un afiş electoral de la ultimele alegeri. Aceasta, în semn de admiraţie, a depus la căpătâiul lui Vadim multe flori, proaspete şi înmiresmate, cultivate chiar la o seră din Argeş. Tot în semn de admiraţie pentru Vadim, un sculptor din Curtea de Argeş, ale cărui opere împodobesc chiar Biserica „Sfântul Gheorghe cel Nou”, unde a fost depus preşedintele PRM, s-a oferit să lucreze, gratuit, un sicriu din lemn de stejar sculptat cu ornamente specifice şi simboluri creştine precum viţa de vie, peştele, crucea greacă, însă familia îndoliată, deşi a apreciat intenţia, a refuzat, argumentând că nu se cade ca trupul să fie mutat dintr-un sicriu într-altul.
La prima vizită în Câmpulung, Corneliu Vadim Tudor a compus o poezie despre Muscel
Cu ocazia primei vizite la Câmpulung, în martie 1984, cazat fiind la cabana de vânătoare a lui Ceauşescu de la Sătic – Valea lui Ivan, sub poalele Carpaţilor, a compus o poezie despre Muscel, pe care o redăm în continuare.
Baladă pentru Câmpulung
Ţară frumoasă, castrul vieţii mele,
îngăduie-mi de-a pururi să te cînt,
la cumpănă de anotimp şi stele,
zăpada leagă cerul de pămînt.
Tărîm muncit cu sînge şi sudoare,
întinderi sacre, munţii mei măreţi,
prin patimile voastre milenare,
asemenea românilor sînteţi.
Aici e casa patriei române
şi primăvara iese de sub teasc,
la Cîmpulung, Muscelul dă în grîne,
aici aş vrea să mor şi să renasc.
Aici e totul mai presus de fire,
e rodnică sămînţa din bătrîni,
se-ntemeiază ţara în iubire,
iar Dacia şi Roma dau de ştire
că vor trăi de-a pururi prin români!
Nu s-a pierdut nimic, e totul veşnic,
hrisoave sfinte şi peceţi domneşti,
în raza de iubire a unui sfeşnic,
se-nalţă tronul Ţării Româneşti.
Cetate scumpă, porţi voevodale,
locaş al Basarabilor dintîi,
bătute-n stemă pietrele tombale
au stat prin veacuri ţării căpătîi!
Istoria-i aici atît de vie,
iar Neacşu face limbii noastre scut
şi pravile iubirii de moşie,
la Cîmpulung, cu sîngele se scrie
şi ţara se zideşte-n veşnicie
pe casa de Erou Necunoscut.
Tot ce-a rămas din gloria străbună
în chinovar şi aur s-a păstrat
devălmăşia obştei dimpreună
şi jurămîntul judelui, curat.
……………………………………
Cîmpulung, Valea lui Ivan
Noaptea de 9 spre 10 martie 1984