Lăsând la o parte categoria de câmpulungeni şi musceleni, săraci lipiţi, care de-abia au ce să mănânce, darămite ce să pună pe ei, o haină sau un şoşon, exclus noi, ci, mai tot timpul de căpătat, sunt printre noi persoane care provoacă scârbă cu garderoba procurată, parţial sau în totalitate, de la second hand. Nu este vorba despre oameni săraci, care nu-şi permit să intre într-un magazin, ci de persoane care au câştiguri constante, fiind angajate la stat ori la privat. Culmea este că printre amatorii de vechituri sunt membri ai păturii sociale denumite “intelectualitate”, după criteriul absolvirii unei facultăţi şi al muncii într-un birou, lucru care nu înseamnă neapărat că şi sunt intelectuali. Dar, în fine, aşa au ajuns să se deosebească “intelectualii” din zilele noastre de mânuitorii de sapă şi nu-i contrazicem, fiindcă pe prostul înfumurat, posesor de diplomă, este o greşeală teribilă să-l provoci. Ideea era că unii dintre aceşti aşa-zişi intelectuali, profesori, medici, jurişti, finanţişti, sunt leşinaţi să colinde târgurile de zdrenţe, de unde pleacă cu portbagajul plin ochi, pentru întreaga familie. Deci, au bani de benzină, dar n-au de indispensabili noi şi atunci îi poartă pe ai altora. În momentul în care primarul localităţii vecine, pe al cărei teritoriu se ţine un târg de corcoaţe, a înşirat la un eveniment ce posedă comuna – şcoli, Primărie, drumuri, canalizare, apă, gaz, etc., etc. – o persoană din public a şoptit: “Şi târg de vechituri”. Cică o “Molia” era în plan să se deschidă la Rucăr, dar au sărit rucărenii de două prăjini când au auzit că există riscul să se deşerte toate mizeriile pământului în localitatea lor. Şi atunci l-a acceptat Lereştiul. “Rucărenii au bani, de aia n-au vrut târg de trenţe!”, i s-a dat replica localnicului ironic. “Au şi lereştenii bani destui – a continuat dialogul acesta – dar n-au mândrie.” Musceleanul de pe bulevard
Articolul următor