Ce nu ştie partidul despre un fost primar PSD este că acesta i-a făcut o campanie furibundă candidatului PNL. Până la alegeri, când drumurile li s-au despărţit, cei doi au fost colegi de serviciu la aceeaşi instituţie. PSD-istul primar, PNL-istul secretar. PSD-istul n-a mai candidat, probabil, din acelaşi motiv pentru care au fost făcuţi să nu mai candideze şi alţi colegi ale căror nume, în prezent, figurează în dosare DNA. Aşa şi cu acesta. Nu se ştie ce-l aşteaptă după colţ. Totuşi, insul a tras nădejde că, după câteva mandate, nu se alege cu cotul şi pişcotul, căci puterea e boală grea, de care nu te vindeci până mori. Dacă avea sânge în instalaţie, când superiorii i-au dat cu flit, trecea la partidul al cărui candidat, oricum, l-a susţinut
pe teren şi treburile se desfăşurau la vedere. Însă a ales varianta cu fundul în două luntre, cum se practică în politică, de sus, până jos. Omul PNL-ului, un tip cunoscut şi respectat în comună, a fost contracandidat de un PSD-ist, căruia reparaţia DN 73 i-ar fi adus ceva venituri în cont. Fostul primar ar fi trebuit să le spună sătenilor să-l voteze pe acesta din urmă, însă nu s-a întâmplat aşa. Când alaiul liberal cutreiera uliţele comunale, primarul PSD mergea în urma lui, camuflat cu maculatură galbenă, şi îndemna lumea să-l voteze pe secretar la primar şi PSD-ul la Consiliul Local, gândind că face înţelegere cu fostul subaltern şi iese vice. Înţelegerea a picat, întrucât PSD-ul abia dacă a scos trei-patru bucăţi, aşa că liberalul şi-a pus secund dintre tovarăşii de partid.