„Mai ales când venea noaptea în controale, unii fugeau de el. Însă trebuia să ieşi înaintea lui şi să-i raportezi: „Tovarăşe director, sunt maistrul cutare, lucrez la linia (care era), cu un efectiv de atâţia oameni, atâţia prezenţi, atâţia absenţi.” Dacă îţi găsea ceva în neregulă, a doua zi, în COM… penalizare.”
Activitatea lereşteanului Gică Lina la ARO a cunoscut şi suişuri, şi coborâşuri. Din muncitor, a ajuns maistru, apoi, după 15 ani, s-a întors la strungărie, pe fondul unei sancţiuni aplicate de Naghi. A fost promovat din nou, ca tehnolog, pentru ca, spre finalul carierei de peste 43 de ani, să revină la funcţia de maistru. Salariul nu era pe măsura răspunderii, căci „intra la apă” de fiecare dată când îl taxa Naghi pentru orice greşeală a muncitorilor din subordine. „Când am ieşit la pensie, m-am dus ca să mi se dea cartea de muncă. „Dosarul” meu era gros de penalizări. Pentru orice, că nu făceai planul, că nu ieşea piesa cum trebuie, te alegeai cu penalizare 5%-10% la salariu, pe o lună, două, trei, depindea de gravitate.”, ne povestea fostul angajat al întreprinderii muscelene.
În 15 ani, cât a fost maistru, era imposibil să nu aibă parte şi de accidente de muncă
Când directorul Victor Naghi îşi făcea turul prin secţie, ca maistru, trebuia să se prezinte în faţa lui şi să-i dea raportul. „Mai ales când venea noaptea în controale, unii fugeau de el. Însă trebuia să ieşi înaintea lui şi să-i raportezi: „Tovarăşe director, sunt maistrul cutare, lucrez la linia (care era), cu un efectiv de atâţia oameni, atâţia prezenţi, atâţia absenţi.” Dacă îţi găsea ceva în neregulă, a doua zi, în COM… penalizare.”, povestea Gică Lina. Iar motivele de sancţionare erau dintre cele mai diverse. Odată, în timpul trecerii lui Naghi prin secţie, a ochit un muncitor din subordinea povestitorului nostru, care avea nişte chei puse pe batiul strungului, nu la locul lor, deasupra utilajului. Când l-a văzut, directorul şi-a descheiat haina şi i-a cerut maistrului Lina: “Ia pixul din buzunarul meu şi scrie-ţi penalizarea singur! Să nu dau ordin!” La fel, dacă prindea vreun muncitor cu părul netuns sau că nu lucra îmbrăcat în salopetă, maistrul era cel vinovat şi penalizat.
În acest domeniu şi-a desfăşurat activitatea aproape 15 ani. Întrebat dacă au existat incidente neplăcute, având în grijă atâtea suflete, Gică Lina ne-a răspuns: „În decursul atâtor ani, este imposibil să nu ţi se întâmple ceva. Strungurile noastre aveau în spate nişte telescoape, în care intra bara de material, înainta şi se prelucra. Femeia de serviciu a trecut pe sub o bară din aceasta şi i-a apucat părul, pe care nu l-a avut acoperit. I-a răsucit părul şi a scalpat-o. Normal, trebuia să ai puse la punct fişele de instructaj, absolut tot. Aveam caiete de instructaj, pe care le prelucram la fiecare început de schimb, cu semnătura lui, şi ce-i spuneai trebuia să respecte. Şi ea n-a respectat, a intrat pe sub bara utilajului.”, şi-a amintit el unul dintre accidentele mai grave petrecute cât timp a fost maistru.
Alt incident, însă ceva mai uşor, relatat de Gică Lina: „La maşina de găurit nu aveai voie să lucrezi cu mănuşă. Ea (n.r. o muncitoare) avea o mănuşă de piele, ca de sudură, şi curăţa nişte piese. Am trecut pe lângă ea şi am văzut-o. „Măi, fată, dă mănuşa jos, pune piesa unde trebuie şi-i faci acolo operaţia.”, i-am spus. N-au trecut zece minute de când am plecat de lângă ea. I-a apucat mănuşa, i-a înfăşurat-o şi i-a rupt mâna.” Astfel de necazuri, dacă nu erai atent, se puteau petrece în orice moment, la atâţia oameni şi la atâtea utilaje. Bineînţeles că incidentele ajungeau imediat la cunoştinţa conducerii. „Dacă nu anunţai, o păţeai. Trebuia să-l anunţi pe şeful tău direct, şeful de la Protecţia Muncii şi, la urmă, cazul ajungea la director.”
Şeful Proiectării a pledat în faţa lui Naghi pentru promovarea lui Gică Lina
În ediţia trecută, am relatat episodul neplăcut al retrogradării lereşteanului, nevoit să se întoarcă la strung, după eşecul cu piesele pentru Uzina Automecanica Moreni, ieşite rebut de pe linia sa. Decât să fie subalternul înlocuitoarei găsite de Naghi, dintr-un post de reglor, el a cerut să lucreze ca strungar şi asta a făcut în următorii patru ani. În timpul perioadei destul de îndelungate, în care a fost maistru, Gică Lina ajungese să fie cunoscut, profesional, de liderii întreprinderii, în special de Aurel Nicolescu, şeful Proiectării, care i-a cerut unui coleg de proiectare de tehnologii: „Ia-l pe Lina cu tine şi fă-l tehnolog, că ştie meserie.” Bineînţeles că, înainte, avusese loc o discuţie între Aurel Nicolescu şi Gică Lina, care era îndoit că Naghi va accepta promovarea sa, după incidentul cu „crucile” pentru Moreni. „Când te promova într-o funcţie, intrai în COM, unde se adunau şefii de secţie. Naghi era în capul mesei, iar tu stăteai la distanţă. Cum intrai, erai întrebat: ce vrei? Maistru, tehnolog, etc. Eram trei inşi atunci. Doi, ca maiştri, eu, ca tehnolog. Intram pe rând în COM. Dacă îţi aproba Naghi, intrai, dacă nu aproba el, nu, chiar dacă cel care te-a propus zicea că eşti bun. Când am intrat eu, Aurel Nicolescu a spus: „Pe el îl iau la mine, ca tehnician”. Naghi, care se uita lung la mine, m-a întrebat: „Or noi n-am avut de-a face odată?” „Da, am avut de-a face, cu acele „cruci”.”, i-am răspuns eu. El de ce s-a răzbunat atât de rău pe mine? În timpul acela, un alt coleg de-al meu maistru, cu care făceam pe schimburi, se tot lua de Naghi prin şedinţe, în organizaţia lui de partid. Fiind maiştri şi colegi, ne schimbam unul pe celălalt. Îl făcea pe bietul Naghi… care nu putea să-i zică nimic în şedinţele de partid, trebuia să-i accepte criticile. Naghi l-a ţinut minte.”, a relatat acesta.
Revenind la episodul promovării propuse de Aurel Nicolescu, directorul Naghi l-a întrebat pe Gică Lina, aflat în faţa sa, în Comitetul Oamenilor Muncii, cum îl cheamă. „Nu e celălalt.”, a constatat directorul, care credea că este vorba despre colegul lui Gică Lina. Acesta „îşi luase zborul” de mult la Curtea de Argeş, la Fabrica de Motoare, lăsându-şi locul de muncă, din cauza directorului. A profitat de faptul că Naghi era în concediu şi a cerut transferul, obţinând semnătura de la înlocuitorul său.
După acel COM, au trecut încă două-trei luni, în care Lina a lucrat ca strungar, fiindcă nu era convins să lase o meserie bănoasă pentru munca de tehnolog. Apoi a cedat insistenţelor lui Aurel Nicolescu.
Zece ani, a lucrat ca tehnolog
Astfel, a ajuns tehnician la aceeaşi secţie unde fusese maistru. „M-au pus tehnolog pe linie de fabricaţie, tot în secţie, nu lucram la birou. Aveam biroul unde realizam anumite tehnologii. Sau veneau piese noi pentru maşini şi trebuia să le omologhezi. Probleme de tehnologie, adică de meserie, dacă erai bun. Ca tehnician, eram şi pe linie de fabricaţie… dacă nu mergea o piesă ca lumea, erai obligat să rezolvi problema, ca să iasă piesa aceea neapărat, conform planului (desenului) pe care îl aveai.”, era una dintre atribuţiile tehnologului Gică Lina. „Un şef care răspundea de noi în secţie mi-a spus: „Ne mai trebuie meseriaşi buni. Recomandă-mi un băiat.” Fiind pe linie de fabricaţie şi ştiind cu ce oameni lucrez, i l-am recomandat pe Nicolae Văduva.”, ne-a povestit el despre tânărul care fusese în subordinea sa, cât timp a deţinut funcţia de maistru. Apoi l-a urmat pe fostul său şef, care a făcut tehnologie împreună cu el. „L-am făcut tehnician şi pe el.”, asta după ce înainte îl ajutase să ajungă reglor.
Gică Lina a avut grijă de el, cu atât mai mult cu cât şi Nicolae Văduva, de loc din Olt, fusese orfan în copilărie şi îi înţelegea greutăţile, neavând pe nimeni. După ce Gică Lina a ieşit la pensie, a rămas el în locul lui. Activitatea la tehnologi a desfăşurat-o, timp de peste zece ani, până în 1993.
Cea mai mare parte a perioadei lucrate ca tehnician s-a derulat în timpul mandatului de director al lui Ioan Giuvelcă. „Giuvelcă era un om foarte înţelegător. „Lina, eşti tehnolog.”, spunea acesta. „Piesa asta de ce nu iese în ritmul în care trebuie să iasă, ca să meargă la Montaj şi să fabricăm mai multe maşini?” Pe timpul lui Naghi, am făcut şi 1.200 de maşini într-o lună. Erau maşini montate la noi în Uzină, pe care le vindeau, plus CKD-uri, trimise în ţările unde existau linii de montaj. Şi cu acestea se strângeau 1.200 de maşini.”, a continuat interlocutorul nostru. Atunci, ca să-i răspundă la întrebare directorului Giuvelcă, îi enumera dispozitivele şi utilajele de care era nevoie.
A devenit maistru la “Suspensii” după concedierea predecesorului
De la secţia unde Gică Lina a lucrat şi ca maistru, şi ca tehnolog, o linie de fabricaţie s-a mutat la altă secţie, avându-l ca maistru pe unul dintre foştii săi subalterni. Este vorba despre Secţia „40”, linia de fabricaţie suspensii. Acest personaj, la ora actuală, un om de afaceri foarte cunoscut în Câmpulung, a lucrat în subordinea lui Gică Lina, ca muncitor, apoi a urmat Şcoala de Maiştri şi a devenit maistru, după plecarea fostului său şef. „Fiindcă eram tehnolog, eu i-am format linia, i-am dat oamenii şi i-am dus reperele.”, ne mai spunea Gică Lina. După câţiva ani, maistrul de la „Suspensii” a fost prins cu nişte matrapazlâcuri şi, ca să se evite situaţia neplăcută cu cercetarea lui, a fost pus să demisioneze.
Ion Iosif, care era director de fabrică, la Prelucrări, în acea vreme, i-a propus lui Gică Lina să lase tehnologia şi să accepte postul de maistru al celui dat afară. Aşa a luat în primire linia acestuia, unde a petrecut ultimii trei ani dinaintea pensionării. Bineînţeles că şi-a negociat salariul, ţinând să câştige la fel de mult cât primea ca tehnolog, precum şi ultima gradaţie. Din acest domeniu a ieşit la pensie în 1997.
Din corpul avionului, decupa bucăţi de aluminiu, ca să facă piepteni
Am păstrat pentru final una dintre cele mai frumoase amintiri povestite de angajaţii de la începuturile Uzinei, pe care i-am avut ca parteneri de dialog pentru serialul „Din istoria ARO Câmpulung”. În spatele turnătoriei, unde lucra unchiul lui Gică Lina – fratele mamei sale, care i-a ghidat paşii către fabrică, după ce tânărul a absolvit profesionala la Braşov – era un avion de vânătoare. Fusese adus de muncitorii veniţi de la IAR Braşov, probabil, pentru probele făcute elicelor, realizate la secţia dislocată la Câmpulung. Cât timp a „zăcut” avionul acela în spatele turnătoriei, tânărul Lina, care avea 18-19 ani, împreună cu alţi colegi de vârsta lui, se ducea şi decupa câte o bucată de aluminiu din aripile lui ori din alte părţi ale aparatului. „Din bucăţile acelea făceam piepteni în timpul liber, fiindcă nu se găseau atunci, pe care îi dădeam prietenilor.”, a încheiat acesta istorisirea celor 43 de ani lucraţi la ARO.
