Având, în acest an rodnic, o supraproducție de afine, proprietarii plantației de la Hodor, aflată pe drumul de legătură dintre Mioarele și Bilcești, într-o zonă minunată, au lansat o invitație generoasă celor care agreează gustul și beneficiile acestui fruct. Până la Sfânta Maria, ferma „Grădinile Hodor” are „Porțile Deschise” pentru amatorii de sănătate curată, cum sunt catalogate afinele, indiferent în ce formă sunt consumate. Cine dorește afine la un preț mai mult decât rezonabil, 10 lei kilogramul, este poftit pe plantație să culeagă cât dorește, făcând, în același timp, mișcare și socializare cu lumea, care nu s-a lăsat rugată de două ori. Cine a aflat de oferta organizatorilor acțiunii, care au decis să împartă în acest fel o recoltă neașteptat de bogată, după câțiva ani modești, s-a și instalat între arbuștii încărcați. Evenimentul „Ziua Porților Deschise”, care ține zece zile, de joi, 6 august 2026, până sâmbătă, 15 august 2026, a atras și lume din afara Muscelului, căci vorba împrăștiată de localnici a ajuns până la rudele și cunoștințele din Capitală. Și noi am avut curiozitatea de a vedea cum decurge campania lansată de producătorul de afine de cultură ecologice, comercializate pe piață sub brandul „Bio Muscel” și, astăzi, le-am făcut o vizită doamnelor care administrează locul.
- Producție de afine peste așteptări
Însoțiți de Andreea Mușetescu, nepoata Luminiței Marinescu, la rândul ei, nepoata lui Iosif Marinescu, primul proprietar al terenului, pe care, în urmă cu aproape 60 de ani, a fost înființată prima plantație de afini din România, am făcut un tur al fermei de la Hodor. Mama Andreei, Luminița și sora acesteia, descendentele directe ale lui Iosif Marinescu, sunt verișoare primare, copilărind împreună. Luminița Marinescu, fiica proprietarilor plantației, chiar ne spunea că mama Andreei le-a fost ca a treia soră. Oricum, neamul este mare, bunicul Iosif Marinescu având cinci fete și un băiat.
Revenind la tema articolului nostru, Luminița Marinescu, afirma că „anul acesta este o minune, pentru că a nins inclusiv de Paște și, din fericire, afinii au înflorit după. În acest an este supraproducție și, de aceea, nu mai facem noi față și am zis: hai să se bucure și alții, la un preț rezonabil, mai ales că sunt și ecologice.”, a fost situația creată de natură, care a generat inițiativa proprietarilor de a vinde recolta la un preț tentant.
Sâmbătă, în a treia zi a acțiunii, doritorii au venit dis-de-dimineață, înainte de instalarea căldurii, care nu se simte ca în centrul Câmpulungului, datorită arborilor care înconjoară ferma. Dar, cum aici nu se stă, ci se depune un efort prin culesul manual al fructelor, prudența i-a îndemnat pe destinatarii invitației să se instaleze în „desișul” abundând de fructe parfumate încă din zorii zilei.
- Plantația este împărțită în mai multe zone, în funcție de soiurile cultivate
Din 2007, de când urmașii au recuperat proprietatea de la Hodor a înaintașului lor, Andreea, pe atunci în vârstă de 12 ani, și-a petrecut aproape fiecare zi la fermă. Și ea, și fratele mai mic, dar și verii săi au crescut între afinii de cultură din această parte a Muscelului, devenită o afacere de familie. Copiii de acum 20 de ani au crescut, au absolvit facultatea, au carierele lor, au familiile lor, Alexandra fiind proaspătă mămică, și nu mai pot ajuta ca altădată la îngrijirea plantației administrate de mame, mătuși, bunici. Cum era păcat de abundența de fructe, s-a găsit soluția culegătorilor propriei mărfi.
„Toată copilăria aici am fost. Când eram elevă la generală, erau aici mai mulți copii decât adulți. Vara, când aveam vacanță, la facultate, eram cea mai fericită, pentru că veneam acasă la familie. Tot timpul îl petreceam aici. Și atunci când este familia mare, mai ales la țară, toată lumea din sat îți este rudă. Fiind rude cu atâția din sat, lumea vine și ne ajută. Din 2007, sunt persoane care au devenit clienți fideli.”, ne-a povestit Andreea. În anii lipsiți de producție, a fost o suferință nu neapărat din punct de vedere material, ci pentru că mica comunitate închegată în jurul fermei de la Hodor și-a pierdut ritualul întâlnirii și al schimbării impresiilor printre șirurile de arbuști.
Într-una dintre zonele de plantație, afinii au fost menținuți la o înălțime redusă. „Pentru soi, a precizat Andreea. O crenguță se poate planta în anumite condiții, pentru a dezvolta, în timp, altă plantație de afine. Pentru butași s-au păstrat la acest nivel. Așadar, statura acestor afini micuți pe care i-am păstrat ajută ca aceia care sunt interesați să ne sprijine la recoltarea supraproducției să culeagă de la nivelul dumnealor. Cei care ne încântă venind să culeagă pentru dumnealor au aici locul ideal. Nu trebuie să ai o mare experiență, fiind la acest nivel și fiind și soi mare.”
Pe plantația de la Hodor, împărțită pe zone, sunt cultivate mai multe soiuri de afine, diferențiate de perioada coacerii, nuanță și mărime. „Văraticele se coc mai devreme, tomnaticele se coc după jumătatea lunii august. Ambele sunt ideale pentru servit proaspete, dar și pentru dulceață, afinată și orice doriți. Soiurile de afine micuțe le recomandăm pentru dulceață, fiind și foarte dulci. Sunt atât în nuanță albastră, cât și negre și se pot confunda cu cele de pădure. Însă nu este același lucru. Modul de culegere este același, nu folosim pieptănul întrebuințat pentru cele de pădure. Totul se face manual și cu multă muncă.”, a continuat gazda noastră. Și cu foarte multă răbdare, în special în cazul celor de mărime mică.
- Revanșa naturii pentru cei trei ani de secetă, cu fructe puține
Bogăția recoltei din 2026, după câțiva ani aflați la polul opus din acest punct de vedere, i-a determinat pe proprietarii fermei s-o valorifice astfel: pe pagina de socializare Bio Muscel, marca sub care funcționează activitatea producătorului „Grădinile Hodor”, a fost lansată invitația de a trece „Porțile Deschise” timp de o săptămână și două zile celor care nu se dau înapoi de la a-și culege singuri fructele, în funcție de preferințe, mari ori mici. Noi am găsit, astăzi, culegători în ambele zone, ghidați, probabil, de experiențe anterioare, care au determinat anumite gusturi pentru un soi sau altul.
„Oricine află despre evenimentul nostru și dorește să vină află locația și de pe pagina noastră Bio Muscel: DC 31, drumul dintre Mioarele și Bilcești. Numărul de contact al mătușii mele Luminița este 0753 079 340. Nu este nevoie de programare, noi suntem aici în fiecare zi, chiar și în zilele de sărbătoare. În acest an, avem o supraproducție de afine de cultură, certificate ecologic BIO, din 2016. Certificarea a fost obținută cu foarte multă trudă, dar am reușit și ne-am menținut. Din păcate, acest lucru nu este foarte apreciat. Pentru o diferență de 5 lei la kilogram, sunt preferate cele lipsite de certificare ecologică. Dar noi mizăm pe faptul că oamenii știu că un ban în plus înseamnă o calitate mai bună pentru viața noastră. Este o afacere de familie și, cum timpul a trecut și noi, copiii, nu mai avem timp să ne ajutăm mătușile și bunicile, am apelat la sprijinul oricui este dornic să petreacă timp în aer liber, într-un peisaj mirific. Avem o promoție, în sensul că cei care doresc să culeagă pentru dumnealor au ca modalitate de plată un preț de 10 lei kilogramul. În ultimii ani, după cum știe toată lumea, a fost o problemă din cauza secetei, care a afectat producția legată de tot ce ține de alimentație în general. Însă, în acest an, natura ne recompensează.”, a relatat Andreea Mușetescu.
Ferma „Grădinile Hodor” și-a format o clientelă în decursul anilor de funcționare, dar evenimente precum cel despre care relatăm a dublat, chiar triplat numărul persoanelor interesate. Fapt care îi bucură foarte tare pe proprietari, ajutați în acest fel la recoltarea fructelor. „Aceste temperaturi ridicate fac ca producția să avanseze mult mai repede. Dacă, în anii anteriori, recolta ținea până la jumătatea lunii septembrie, la temperaturile pe care le avem, este posibil ca spre final să reușim să mai avem producție. În acest an, nu facem față nici culesului celor mari, darămite al celor mici.”, a adăugat plăcuta noastră interlocutoare.
- Nimic nu se pierde. Fructele aflate pe punctul de a se trece sunt uscate, râșnite și servite cu ceai și iaurt
Am întrebat-o pe Andreea, fiind foarte comunicativă și apropiată de oamenii care trec pragul fermei, pentru ce se cumpără fructele cel mai mult. Iar răspunsul a fost: consum în stare naturală și dulceață. Afinată, mai puțin.
O parte dintre cele mici au început să se treacă, dar, chiar și așa, ele nu sunt pierdute pentru producător. „N-am făcut rabat și, de fiecare dată când am avut timp, le-am cules și pe cele care sunt aproape de a se usca. Le punem la uscat, mătușa mea le râșnește și le folosim la ceai, le mâncăm cu iaurt dimineața… am găsit soluție pentru orice. Din păcate, timpul este limitat, pentru că toți avem serviciu. Se culeg în reprize. În fiecare săptămână trebuie trecut prin aproape toată plantația, dar nu se reușește. În acest an a fost, literalmente, o „explozie”, o revanșă pentru ultimii trei ani fără producție.”, a mai precizat Andreea Mușetescu.
Culegătorii pe care i-am găsit noi la lucru, sâmbătă dimineață, erau preponderent oameni trecuți chiar și de a doua tinerețe. Între aceștia, și mătușa Viorica Matei, sora proprietarei Maria Marinescu, în vârstă de 78 de ani, care e și cochetă pe deasupra. Doamna Lica are o metodă diferită de a colegilor de plantație, având găletușa agățată la brâu, ca să-i fie la îndemână. Are și experiență, fiind culegător de când moștenitorii vechiului proprietar au redobândit terenul deținut de acesta înainte de confiscarea comunistă. Dar aceasta este o altă poveste, care trezește emoție și lacrimi celor prin ale căror vine curge sângele lui Iosif Marinescu, pe care o lăsăm pe altădată.
Magda BĂNCESCU
