Cap. III
COPIII ÎN CĂMINUL CREDINŢEI
3.Răspunderea familiei pentru creşterea copiilor (Efeseni 6:4)
Patriarhul Iacov mărturisea în Egipt: „zilele anilor vieţii mele au fost puţine la număr şi rele” Geneza 47:9; el s-a comportat ca un copil neascultător în casa părintească şi, deşi a ajuns la o sută treizeci de ani, în loc să se bucure de zilele fericite ale răsplătirii divine, a avut parte de zilele „puţine şi rele” ale cârmuirii sau disciplinei divine. În această făgăduinţă divină a ascultării copiilor de părinţi, întâi este prezentat un conţinut al credinţei: „ca să fii fericit” şi apoi este prezentat un ambalaj potrivit: o viaţă îndelungată „vei fi fericit şi vei trăi multe zile pe pământ”. Zile fericite, dar puţine, ar fi prea puţin, iar zile multe dar nefericite ar fi ca o povară, însă Dumnezeu promite zile multe şi fericite.
Această făgăduinţă are o coordonată pământească (sau temporară): „ca să fii fericit şi să trăieşti multe zile pe pământ!” Toţi oamenii credincioşi vor fi fericiţi în cer, dar pe lângă fericirea din cer, există posibilitatea fericirii pe pământ, în temeiul respectării celei dintâi porunci însoţite de o făgăduinţă. Noi nu-i putem face fericiţi pe copii pentru cer, întrucât aceasta depinde de propria lor credinţă, dar fericirea lor de pe pământ depinde de ascultarea pe care o cultivăm în ei de mici; şi dacă-i vrem pe copiii noştri fericiţi pe pământ, atunci trebuie să ne ocupăm cu toată grija de ascultarea lor, sădind-o şi cultivând-o ca pe o plantă nobilă în inima lor. Repet, ei pot fi deştepţi, pot fi frumoşi, pot iubi mult, dar dacă vrem să fie fericiţi, trebuie să fie ascultători. Toate celelalte trăsături nu-i fac fericiţi. Înţelepciunea, inteligenţa, talentele, realizarea materială nu-l fac fericit pe om, ci numai această cârmuire dreaptă, care răsplăteşte ascultarea de părinţi.
În privinţa aceasta, am putea vedea un exemplu, de data aceasta pentru copii, aşa cum în împrejurarea cu Manoah am putut vedea un exemplu pentru părinţi: „El este Acela care, în zilele vieţii Sale pământeşti, aducând rugăciuni şi cereri cu strigăte mari şi cu lacrimi către Cel ce putea să-l izbăvească de la moarte şi, fiind ascultat din pricina evlaviei Lui, măcar că era Fiu, a învăţat să asculte prin lucrurile pe care le-a suferit” Evrei 5:7.
Dacă părinţii au în Domnul Hristos un exemplu practic, un ajutor potrivit, şi copiii au în Domnul Hristos un exemplu al ascultării. Domnul Hristos nu S-a născut „învăţat” în ce priveşte ascultarea, ci „a învăţat să asculte”, în sensul învăţăturii pe care şi noi trebuie să o transmitem copiilor noştri. Domnul Hristos peste Omul care, deşi Fiu, „a învăţat să asculte”, iar această ascultare este însoţită de suferinţă.
Dacă copiii noştri îşi însuşesc lucruri din domeniul intelectual sau informaţional, aceasta le face plăcere; dacă ei sunt încurajaţi în a-şi manifesta talentele sau sclipirile lor, aceasta le place. Dar, dacă aşteptăm de la copiii noştri ascultarea sau îi facem să înţeleagă că îi apreciem numai după acest criteriu scripturistic al ascultării, asta-i face să sufere. Este însă preferabilă suferinţa care-i va face fericiţi mai târziu, decât lipsa suferinţei acum, prin neascultare, care-i va face nenorociţi mai târziu. Dacă ei vor ajunge credincioşi printr-o credinţă personală, vor avea fericirea rezervată pentru cer şi vor putea trece prin viaţa de pe pământ încărcaţi de necazurile pe care le aduce cârmuirea lui Dumnezeu, cu privire la această făgăduinţă condiţionată de ascultare. Domnul Hristos este un exemplu de ascultare, ascultare care aduce suferinţă şi fericire în acelaşi timp: suferinţă prin ascultare şi fericire prin făgăduinţă. Domnul Hristos, prin viaţa Lui exemplară de ascultare, este instrumentul prin care creşte sau se cultivă ascultarea în inima celor mici şi este puterea de a transmite ascultarea, sursa fericirii lor.
La vremea maturităţii, ascultarea copiilor de părinţi se va transforma într-o ascultare conştientă de Domnul, fără intermediul părinţilor, ci printr-o credinţă personală, iar această ascultare a credinţei va fi mântuirea lor personală. Maturitatea ascultării de copil este astfel momentul mântuirii prin credinţă.
(continuare în numărul viitor)
Publicat din cartea ,,Căminul credinţei sau familia” de Ion Socoteanu şi cu acordul autorului.
Adunarea Creştină Betel Câmpulung, strada Matei Drăghiceanu, nr. 3,
Câmpulung Muscel.
Telefon contact: 0745.021.424