Astăzi, 13 februarie 2026, ar fi trebuit să fie recepţionată a treia zonă din cele şase cuprinse în proiectul „Piaţa Neacşu uneşte comunitatea”, formalitate abandonată din cauza deficienţelor pe care le-ar fi sesizat şi un chior. Obrăznicia acestui constructor a mers într-acolo încât defectele lucrării sunt sinonime unei băşcălii în regulă la adresa câmpulungenilor care îi plătesc scumpătatea de lucrări de unică folosinţă. Ce a prestat Răuţoiu în parcul de la Jandarmi în trei luni, în condiţiile în care ritmul lui de lucru înseamnă un an – un an şi jumătate, cum s-a întâmplat la Rotunda, de exemplu, nu e altceva decât un neaoş „luat peste picior” la adresa întregii comunităţi, de la primar până la ultimul cetăţean de la Grădişte. Dar nu ne miră, având precedentul din Piaţa Primăriei, unde recepţia investiţiei s-a produs abia din a treia încercare şi aceea sub presiunea expirării ultimei posibilităţi legale în care lucrarea putea fi preluată de la executantul indiferent la faptul că se face de râs cu o finalitate catastrofală.
În parcul de la Jandarmi care, per ansamblu, are un aspect straniu, care-ţi reţine un „îmi place” entuziast, primăriţa Elena Lasconi a găsit nereguli cu ghiotura. La prima vedere! Vorbim despre defecte pentru sesizarea cărora nu-ţi trebuie studii inginereşti, ci simţul unui gospodar, care n-ar accepta în curtea lui o asemenea zeflemea a oamenilor tocmiţi să-i facă treabă.
- Păcat de banii irosiţi pe cârcala livrată cu repetiţie de un constructor lipsit de ruşine faţă de oamenii în mijlocul cărora trăieşte
Ajunsă la capătul răbdării cu acest executant care livrează lucrări proaste şi întârziate, primăriţa Elena Lasconi a venit la recepţia programată în cadrul „Pieţei Neacşu”, fiind „terminat” părculeţul din Schei, de la Jandarmi, cum îi spun câmpulungenii. Palma de loc şi stricăciunea! Ţi se rupe sufletul văzând cum sunt fuşeriţi banii Câmpulungului pe lucrări execrabile, care nu ţin cont de respectul pe care acest constructor îl datorează comunităţii care pune umărul la prosperitatea lui financiară.
Aleea care străbate părculeţul concurează povârnişul unei uliţe săteşti, pe care sunt şanse mai mari să găseşti un pietriş de calitate comparativ cu materialul inferior turnat de oamenii lui Răuţoiu. Mai mult pământ decât pietriş pe „ulicioara” din parc, pe care, în acest moment, este indicat s-o străbaţi doar dacă porţi cizme de cauciuc. În afară de murdărirea galoşilor ca pe şantier, este un disconfort teribil să simţi sub tălpi bolovanii agresivi de pe suprafaţa aleii inestetice şi nefuncţionale.
„Vreau să văd proiectul! Eu nu cred că exista o alee oribilă în acest proiect! Aleea aceasta trebuie schimbată, pentru că nu se poate circula pe ea.”, s-a arătat nemulţumită primăriţa Elena Lasconi de cele găsite. „Piatra de calcar” din proiect pare în realitate o mocirlă cu bolovani, care provoacă dureri trecătorului tentat să calce pe iarbă. Câteva petice anemice de gazon sunt anihilate vizual de cantitatea de materiale care au cântărit în facturile emise de Răuţoiu: beton şi pavaj cât ţine fostul părculeţ în care verdele a fost suprimat brutal de un executant de profesie betonist, nu grădinar.
Calitatea pietrei turnate în parc, acceptabilă doar pe alocuri, „o mizerie”, în rest, dă impresia că Răuţoiu a rămas fără material şi a pus ce-a găsit în fugă prin magazie. Clar lucru, omul n-are teamă, ruşine ori reţinere că livrarea unei cârcăli îi afectează reputaţia.
N-au fost ce trebuia nici plăcile de beton cu care au fost placate zidurile, care s-au dorit a fi o continuare a celor din vecinătatea podului de la Turn. Iar liantul cu care au fost prinse de zid era, pur şi simplu, un maglavais aruncat în scârbă, într-o cantitate generoasă, care ieşea dezagreabil de sub plăci. Plus că mixtura era într-o nuanţă mai închisă decât cea care lega piatra de calcar din componenţa zidului.
„Vreau să ştiu dacă în proiect existau bancă şi coş de gunoi în pantă. Nu cred că cineva a proiectat aşa ceva. Nu cred că am avut în proiect plăci din beton şi uitaţi finisajele. Zici că suntem într-un film prost.”, a afirmat primăriţa Elena Lasconi, profund dezamăgită de lucrul de mântuială pe o suprafaţă atât de mică prestat, pesemne, de o echipă de ciungi legaţi la ochi.
„Eu nu sunt de acord, pentru că nu ne batem joc de bani. A fost atât de greu, fiecare proiect pe care l-am avut în acest oraş s-a făcut cu atât de mare efort şi atât de mult s-au mobilizat unii ca să blocheze proiecte, să încurce proiecte, să întârzie proiecte. Eu nu îmi permit să îmi bat joc de banii oamenilor. Este bătaie de joc ce am văzut aici şi eu nu accept ca nimeni să-şi bată joc de noi. Este adevărat că nu ne ajută nici vremea şi nu e nimic atractiv în zona Schei. Dar vreau să aducă această execuţie aşa cum era în proiect. Am înţeles că nu sunt lucrurile perfecte, dar nu poţi să-ţi baţi joc. Eu nu-mi doresc să recepţionăm aşa ceva.”, a pus punct inspecţiei Elena Lasconi, conştientă că o experienţă similară o aşteaptă în intersecţia de la Gardă, unde constructorul a făcut ce-a vrut el.
În culpa unui deznodământ ratat nu se găseşte doar Răuţoiu, al cărui dezinteres de a mulţumi beneficiarul nu surprinde, căci acesta este stilul său de lucru, ci şi oamenii Primăriei, care nu îi supraveghează şantierele cât sunt în derulare. Iar a te resemna recepţionând o lucrare cu un purcoi de cusururi te face complicele unui constructor care urmăreşte câştigul, nu trăinicia rezultatului oferit comunităţii.
