În toate mărturiile despre Câmpulung de altădată, zona Tabaci este asociată cu breasla tăbăcarilor de piei de vite, dar şi cu fierarii din vecinătate, care şi ei au dat numele unei străzi. În amintirile lui Şerban Nicolescu, de la care ne-au rămas extrem de puţine evocări raportat la cât de mult a trăit, a cunoscut şi a documentat, culegând informaţii de la vârstnicii de odinioară, Tabaci este şi un spaţiu monden. Aici se ţinea târgul de vite, care a întreţinut afaceri locale cu locuri de cazare, cârciumi cu lăutari, cu delicii dulci precum braga, alviţa şi îngheţata. Tot aici se bea cafea turcească preparată ca la ei acasă de cafegii turci.
Frumuseţea relatărilor păstrate peste timp este accentuată de fotografiile valoroase rămase de la Nicolae Th. Ştefănescu, ai cărui paşi au trecut prin Tabaci în momentul desfăşurării unui astfel de târg. Imaginile au surprins izul de sărbătoare şi forfota din jurul clădirii actualei Autogări Tabaci. Vă invităm să savuraţi câteva frânturi din trecutul Tabaciului, consemnate de profesorul Şerban Nicolescu în cartea „Câmpulungul de altădată”.
- Cartierul negustorimii, al târgului de vite, al cârciumilor cu lăutari
„Cartierul Tabaci – scria profesorul Şerban Nicolescu despre acest loc vestit al oraşului pentru comerţul practicat aici – este numită zona din partea nordică a Liceului „Dinicu Golescu” şi cuprinde străzile General Iosif Teodorescu, I.L. Caragiale, Petre Ţuţea şi o parte din străzile Constantin Brâncoveanu şi Constanţiu Popescu. Se numeşte astfel, pentru că, cu multe decenii în urmă, aici se găseau şi numeroşi tăbăcari, care prelucrau pieile de vite.
Aşezarea unor ateliere de tăbăcărie în aceste locuri n-a fost întâmplătoare, ci bine aleasă, aproape de apă, marginală, lângă măcelăriile orăşenilor care se numeau pe atunci „scaune”. Dar vânzarea de carne se făcea prin colaborarea cu alţi negustori, care au înfiinţat birturi, restaurante, magazine şi anexe ale acestora. S-a reuşit să se copieze modele din ţările mai avansate din Europa, înfiinţându-se chiar hoteluri populare. Comerţul cu vite a fost înviorat de târgul de vite, care se ţinea tot în Tabaci. Astfel, a luat naştere un cartier comercial şi industrial cunoscut sub acest nume.
S-au construit treptat case, apoi clădiri cu două nivele. Sub ele, pivniţe sprijinite pe bolţi şi ziduri groase. Aici se păstrau butiile cu vin de Drăgăşani şi Dealul Mare, precum şi cele cu ţuică de Piteşti şi, evident, cârciumile respective, renumite în tot oraşul. Astfel, nu au întârziat să vină aici consumatori care să bea adălmaşul la vreo vânzare, cumpărare, înaintare în grad sau câştig la judecată. În perioada bâlciului de Sfântul Ilie era cea mai bogată activitate a acestor negustori.
Acest înfloritor cartier, vechi de 300 de ani, moştenit din tată-n fiu de negustori, nu a fost pe placul orânduirii comuniste. A fost parţial demolat, construindu-se blocul din strada General Iosif Teodorescu. O altă parte a cartierului a căzut pradă unui incendiu. După 1989, parte din clădiri s-au refăcut. Se mai văd azi ruinele unor clădiri care, cândva, aveau cu totul altă înfăţişare, adăposteau localuri de birturi, restaurante şi chiar hoteluri. Au rămas mărturii verbale şi câteva documente şi fotografii. Era centrul comercial al Câmpulungului.
Acei proprietari şi patroni în acelaşi timp, ca Iosif Tomescu, Dumitru Dumitrescu (Lăzoiu), Gheorghe Buduluca, familiile Pristavu, Nae Georgescu, Vişoi, Ispasiu, Bulugioiu etc., sunt numai o parte dintre negustorii de altădată ai vechiului cartier Tabaci. Erau aici şi câţiva negustori turci şi albanezi, la care se găseau bragă, alviţă, îngheţată şi nelipsita cafea la nisip. În jurul teiului din faţa restaurantului lui Iosif Tomescu se juca hora continuu.
Latura sentimentală a activităţii din Tabaci era dată de vestiţii lăutari: Pantilică, Fănică Cotoi, Marconi, Al Grancea. Se cânta fie la comandă, fie în funcţie de momentul zilei. Îndrăgostiţii de orice vârstă erau adăpostiţi discret la unul dintre localurile de noapte. Se repeta vechiul cântec ştiut şi de cei îndrăgostiţi: „Luna doarme, dar ea ştie / Multe taine de amor. / Dac-ar spune câte toate / În tăcerea nopţilor. / Multe oare se vor ştie / Din taina iubiţilor.”
La cei menţionaţi se cuvine să adaug numele a trei morari: Nae Muşetescu, Vişoianu şi Apostolescu. Între toţi existau relaţii de rudenie şi colaborare.
Locuitorii din Tabaci se ocupau şi cu creşterea animalelor: vaci, boi, cai, porci, având la dispoziţie păşunile de pe malul stâng al râului. Familia Hera folosea căruţa cu boi, familia Gheorghe deţinea o cireadă de vite de toate felurile. Urmaşul său, Gheorghe Ion, are şi astăzi (n.r. anul 2010) o asemenea cireadă, dar pe strada Maior Gâldău. De la el am preluat o serie de informaţii pentru materialul de faţă şi îi mulţumesc pe această cale.”, scria profesorul Nicolescu, în urmă cu 15 ani.
Foto: “Prin Câmpulung şi pe muscelele lui”, album cu fotografiile lui Nicolae Th. Ştefănescu, autori Adrian Săvoiu, Gheorghe Chiţa, Ioan Crăciun