Şapte luni, atât au rămas din perioada de garanţie de cinci ani a lucrării de reabilitare a Pieţei Primăriei, un fiasco marca Răuţoiu. Care, la cât dispreţ manifestă pentru Câmpulung, deşi i s-a pus în braţe programul investiţional pe două mandate, refuză să repare defectele unei investiţii executate prost. Dacă el n-a fost în stare să recreeze farmecul oraşului istoric – nici n-avea cum cu materialele ieftine alese şi amenajări care îl avantajau, prevăzând betoane ca la balamuc -, vom reconstitui noi istoricul investiţiei pe care Liviu Ţâroiu o dădea terminată în şase luni de la debut! Şase luni, din iulie, până în decembrie 2018! Fostul primar cuteza să împroaşte în spaţiul public asemenea fantezii, în condiţiile în care avea precedentul cu podul de la Apa Sărată, din cauza căruia, timp de aproape doi ani, traficul pe un drum naţional a fost un calvar întreţinut de lentoarea execuţiei constructorului. Aceeaşi lentoare manifestată la absolut toate proiectele câştigate la Câmpulung.
23 iulie 2018 este ziua în care firmele familiei Răuţoiu, Group Concif şi Ratelen Construct, au început lucrul în Piaţa Primăriei. Ar fi trebuit să înceapă mai devreme, spunea primarul de la acea vreme, care recunoştea frapant că: „Nu Zilele Câmpulungului au fost cauza că nu s-a început mai repede în Piaţa Primăriei, ci cei care au câştigat contractul nu au avut suficientă forţă de muncă.” Aşadar, Liviu Ţâroiu a ştiut de la bun început că executanţii n-au muncitori şi, cu toate acestea, în aceeaşi declaraţie în care vorbea despre lipsa personalului la firmele lui Răuţoiu, îi „aburea” pe câmpulungeni că: „Termenul de execuţie este şase luni. Sper ca până în decembrie, anul acesta, să fie finalizată toată lucrarea.” Panoul de şantier îl contrazicea pe primar, căci termenul convenit cu Răuţoiu era 17 ianuarie 2019. Oricum, nu mai contează că era decembrie sau ianuarie, căci Răuţoiu le-a încălcat şi pe următoarele: 30 iunie 2019, 31 iulie 2019, 30 septembrie 2019, motivând permanent că n-are forţă de muncă.
Acum, recitind articolele publicate la acea vreme, ni se pare incredibilă încrederea lui Ţâroiu în Răuţoiu, care picase examenul respectării termenului contractual cu podul de pe Şoseaua Naţională. Piaţa Primăriei, care ar fi trebuit să fie gata, chipurile, în decembrie 2018, a fost recepţionată abia în martie 2021, din a treia încercare, sub presiunea expirării ultimei posibilităţi prevăzute de lege de a o prelua de la constructor. Şi a fost preluată cu toate stricăciunile percepute de toată lumea în scurt timp.
- La opt zile de când începea lucrarea, Ţâroiu îi asigura lui Răuţoiu întregul preţ al contractului
De ce tot insista Ţâroiu, în urmă cu şapte ani, că Răuţoiu putea face într-o jumătate de an o lucrare prevăzută iniţial a se realiza pe parcursul a doi ani şi jumătate? În bugetul anului 2018, nu avea alocat întregul preţ al contractului, ci doar 2.800.000 lei. Existând angajamentul hilar al constructorului Pieţei Primăriei de a-i face bucuria lui Liviu Ţâroiu de a tăia încă o panglică inaugurală de Crăciunul anului 2018, în afara celei a amenajării urbanistice a străzilor Negru Vodă şi Republicii, realizate de o firmă serioasă, General Trust, primarul a trebuit să asigure toată suma în 2018: 6.412.000 lei. Aşadar, era musai să fie găsită diferenţa de 3.612.000 lei. Ceea ce s-a întâmplat, printr-o rectificare de buget produsă pe 31 iulie 2018, la opt zile distanţă de momentul începerii lucrării, „tăindu-se” de la obiective care nu se mai realizau, în special, de la podul din Tabaci, deşi fusese ţinută o licitaţie şi se desemnase un constructor.
Astfel, Liviu Ţâroiu, conştiincios, era pregătit să-l servească cu preţul integral în acel an. Când omul aude că Primăria avea tot ce-i trebuia, financiar vorbind, normal că se întreabă: de ce n-o fi tras Răuţoiu să încheie cât mai repede şi să încaseze banii care, spre deosebire de ceea ce se întâmplă astăzi la Primărie, existau până la ultimul leu în bugetul local?!
Simplu. „Lălăind” lucrarea până în toamna anului 2020, a câştigat mult peste cele 6,4 milioane de lei, preţul de la licitaţie, vehiculându-se, la un moment dat, o valoare totală de 7,5 milioane de lei la finalul finalului. Şi-atunci ce rost avea să se spetească, când putea câştiga lejer sume suplimentare, nefăcând altceva decât mimând munca pe şantierul Pieţei Primăriei?!
- La jumătatea lunii septembrie, după nici două luni de muncă, „s-a rupt căruţa”, ca să-l cităm pe Ţâroiu
Că am adus vorba despre forţa de muncă. Încă de atunci, având temerea că firmele lui Răuţoiu, lipsite de experienţă în intervenţii pretenţioase, derulate într-o zonă cu statut de monument istoric de gradul A, vor face un lucru de mântuială, ziarul nostru insista ca executantul să aibă maturitatea de a implica şi alţi parteneri privaţi în acest proiect, pentru a putea oferi comunităţii câmpulungene un centru cum n-a avut municipiul niciodată, mai ales că reabilitarea a fost aşteptată atâtea decenii. Şi mai cu seamă că şi-a asumat un termen comprimat de la 30 de luni la şase.
În luna septembrie, patronii firmelor Group Concif şi Ratelen Construct au adus mână de lucru din Ardeal. Ce se conturase până la începutul toamnei anului 2018 nu era de dat pe spate: un pavaj urâţel, în ciuda aşteptărilor de mai mult şi de mai bine. Însă Ţâroiu mergea pe premisa mulţumirii câmpulungenilor prin comparaţie cu ce a fost, adică o zonă jalnică, distrusă, de toată ruşinea în ochii celor care tranzitau centrul. Raportat, însă, la dorinţele câmpulungenilor, care au visat ceva cu totul deosebit, după atâţia ani de sărăcie urbanistică, amenajarea era departe de a satisface. Dar la “ţară” mergea şi aşa.
Pe la jumătatea lunii septembrie 2018… poftim belea, s-a oprit lucrarea! Se repeta istoria?, se întrebau câmpulungenii, care aveau proaspăt eşecul „Kretzulescu”, încheiat oficial prin rezilierea contractului cu ardelenii de la Grup Corint, cu doar trei ani înainte. Forfota de pe şantierul din jurul Primăriei a fost înlocuită de o pustietate îngrijorătoare. Nici ţipenie de muncitor, nici urmă de utilaj! Anemica mişcare remarcată în zona scormonită vârtos lăsa impresia de strângere a calabalâcului. Asta deşi, până atunci, oamenii lucraseră inclusiv în week-end.
Cum a explicat Liviu Ţâroiu „încremenirea” investiţiei: „S-a rupt căruţa”! În târg se vorbea că muncitorii şi-au luat „jucăriile” şi au plecat, pentru că nu şi-au primit salariile. Într-adevăr, lucrarea s-a poticnit prin „demisiile” pietrarilor aflaţi în conflict nu cu Primăria Câmpulung, nu cu câştigătorul licitaţiei, ci cu propriul patron, cooptat de constructorul muscelean ca să monteze pavajul. Echipa de muncitori de la Bistriţa, neplătită, a refuzat să continue voluntariatul, a „împachetat” şi a plecat. Firma din Stoeneşti, care n-avea cu cine să facă lucrarea, a adus oameni de unde a găsit şi s-a ajuns aici.
Cu această ocazie, s-a confirmat oficial că Răuţoiu avea un subcontractant, despre care Liviu Ţâroiu declara că executantul nici măcar nu l-a declarat. Deşi tot câmpulungeanul auzise vorbindu-se ardeleneşte pe şantierul lui Răuţoiu. Incidentul l-a „dezumflat” pe fostul primar, care şi-a revizuit „poezia” cu cele şase luni desprinse din povestea „Jack şi vrejul de fasole” crescut până la cer peste noapte. Vom continua subiectul.
