1 aprilie 2025
ODISEEA LUI PAVEL
2 CORINTENI 11:16-33
COMENTARIUL VERSETELOR
- 27 Când nu întâmpina pericole, bătăi sau întemniţări, Pavel lucra şi slujea, în v.27 Pavel spune: „În osteneli şi necazuri, în priveghiuri adesea, în foame şi sete, în posturi adesea, în frig şi în lipsă de îmbrăcăminte.” În „osteneli”… Pavel a lucrat adesea cu mâinile lui ca făcător de corturi. Zilele sale nu erau deloc uşoare: el n-avea timp pentru distracţii. Pavel avea puţin timp pentru dormit. El spune că era „în priveghiuri adesea”. Probabil că era nevoit să stea până noaptea târziu, pentru a împlini bine slujba sa. Pavel adaugă: „În foame şi sete, în posturi adesea, în frig şi în lipsă de îmbrăcăminte”. Slujba lui Pavel a fost plină de sacrificii, de pericole de moarte în fiecare zi. Un vestitor al Evangheliei în Londra a spus într-una din predicile sale: „Aţi văzut vreodată o sanie trasă pe zăpadă de un iepure care sângerează? Carul în care se afla Pavel, era mânat de-a lungul Europei şi era tras de un iepure care sângera”.
- 28 Pavel nu sângera doar, ci avea griji. În v. 28 el scrie: „Şi, pe lângă lucrurile de afară, în fiecare zi mă apasă grija pentru toate Bisericile.” Grija pentru biserici este considerată prima din problemele pe care le are de rezolvat. Problemele bisericilor îl apăsau puternic pe Pavel. Într-adevăr sunt multe probleme în biserici: probleme de doctrină, probleme morale, probleme de relaţii frăţeşti, diviziuni de diverse feluri. Asemenea situaţii erau des întâlnite: când se termina una, începea o alta. Aceste probleme îngrijorau pe Pavel asemenea tatălui care, îngrijorat de bunăstarea copiilor lui, va interveni pentru a-i ocroti de primejdii.
- 29 Pavel era preocupat de situaţia bisericilor şi a credincioşilor din biserică. Încercările prin care treceau bisericile deveniseră propriile sale încercări. Pavel nu se detaşase de viaţa bisericilor. El ştia că în adunări sunt tineri, sunt suflete imature sau oameni slabi care puteau fi biruiţi, din punct de vedere spiritual sau moral de ispite sau seducţii. Pavel spune: „Cine este slab, şi să nu fiu şi eu slab? Cine cade în păcat, şi eu să nu ard?” Pavel realizează că una din pricinile căderii bisericilor era neînţelegerea harului oferit de Dumnezeu, a îndreptăţirii prin credinţă și a iertării păcatelor numai pe baza lucrării lui Hristos. Pentru că nu putea fi prezent personal în mai multe locuri deodată, Pavel purta bisericile în inima lui, rugându-se neîncetat pentru ele. Viaţa unui apostol este plină de suferinţe dar el experimentează şi dragostea frăţească.
- 30-33 Capitolul se încheie cu o „laudă” (cum o numeşte Pavel). În v. 31 Pavel subliniază că se laudă cu slăbiciuni, nu cu înţelepciunea sa şi descrie un episod care s-a petrecut la începutul vieţii lui creştine. La Fapte 9:25 Luca relatează cum a scăpat Pavel în Damasc fiind coborât într-un coş mare. Am putea considera experienţa lui ca fiind o mare „aventură”, dar Pavel nu se consideră un erou ci socoteşte că este vorba de o slăbiciune. „Dacă e vorba să mă laud, mă voi lăuda numai cu lucrurile privitoare la slăbiciunea mea.” Apoi, în v. 31- 33 Pavel spune cum a scăpat din Damasc: „Dumnezeu şi Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, care este binecuvântat în veci, ştie că nu mint! În Damasc, dregătortd împăratului Areta păzea cetatea Damascenilor, ca să mă prindă. Dar am fost dat jos pe o fereastră, într-o coşniţă, prin zid, şi am scăpat din mâinile lor.” Ce-i rău în asta? S-ar putea spune că, printr-o viclenie iscusită, Pavel a scăpat dintr-o mare primejdie şi a trăit pentru a predica Evanghelia. Dar viclenia sa iscusită era un act de slăbiciune ce marca începutul slujbei lui. Venise la Damasc ca un arogant persecutor al bisericii, ca Saul din Tars, vânătorul creştinilor. Părăsea Damascul asemenea fugarului de rând care iese din cetate.
Protivnicii lui Pavel puteau cita episodul ca o dovadă de laşitate din partea lui dar Pavel se foloseşte de acest incident pentru a se lăuda, bineînţeles cu slăbiciunile sale.
Una din cele mai glorioase fapte din istoria luptelor duse de ostaşii romani era aşa-numita corona muralis. Aparţinea ostaşului care trecea primul peste zidul unei cetăţi asediate pentru a intra în ea. Pavel a trecut peste zid, dar nu pentru a intra ci pentru a părăsi cetatea Damascului.
De ce a părăsit Pavel cetatea în felul acesta? Pentru că Pavel nu era un supraom ci, ca noi toţi, era un vas de lut, un vas gol pe care îl poate umple şi binecuvânta Hristos. Slava revine lui Hristos, care umple vasul de lut. Pavel se lăuda cu puterea și credincioșia lui Dumnezeu.
Publicat din cartea „Dumnezeul oricărei mângâieri” de Dan Duncan
Adunarea Creştină Betel Câmpulung, strada Matei Drăghiceanu Nr.3 Câmpulung Muscel. Telefon contact: 0745229760.
8 aprilie 2025
ODISEEA LUI PAVEL
2 CORINTENI 11:16-33
COMENTARIUL VERSETELOR
- 30-33 Pavel a trăit o viaţă de ascultare. A străbătut continentele, a sângerat şi a purtat griji, L-a slujit cu bucurie pe Domnul Isus şi pe cei aleşi. Domnul ne poate ajuta şi pe noi să ne dedicăm vieţile Domnului şi Mântuitorului nostru.
Cum a putut sluji cu bucurie? Ne întoarcem la 2 Corinteni 5:14: „Dragostea lui Hristos ne constrânge” sau „ne controlează”. Probabil nu suntem chemaţi la martiraj ca Pavel, dar evident Pavel a dorit din toată inima şi suntem şi noi chemaţi să dorim a fi clipă de clipă la dispoziţia Domnului nostru. Din iubire pentru Domnul, Pavel a urmat călăuzirea şi sfatul Său. „Noi îl iubim pentru că El ne-a iubit întâi.” Cine iubeşte pe Hristos iubeşte şi pe fraţi, iubeşte adunările, iubeşte lucrarea de vestire a Evangheliei. Iubindu-L pe Hristos, Pavel iubea şi Neamurile, al căror apostol era.
Cunoscând mai bine pe Hristos şi iubirea Lui nemăsurată faţă de noi, vom iubi pe Domnul Isus Hristos. Iubirea Lui ne va constrânge şi pe noi, cum l-a constrâns şi pe Apostolul Pavel. Experimentăm toţi Odiseea. Viaţa creştină este un drum. Suntem conduşi de Providenţa lui Dumnezeu prin bucurii, binecuvântări sau pericole. Dumnezeu care ne conduce, ne iubeşte. Împlineşte scopurile Sale în viaţa noastră. Să ne încredem dar în El, nu în fiinţa noastră. Mergând prin credinţă, vom vedea mâna Sa izbăvitoare, care binecuvântează.
El, care a spus lui Pavel: „Harul Meu îţi este de aiuns” ne spune şi nouă aceleaşi cuvinte încurajatoare. Dumnezeu Cel Deplin Suficient, ne va ocroti, ne va trece în siguranţă prin trudele şi pericolele vieţii. În cele din urmă vom ajunge „acasă” la Domnul nostru, unde vom fi cu El şi ne vom întâlni cu iubiţii noştri care au plecat înainte.
CONCLUZIE
Pentru cititorii acestui mesaj care n-au nădejdea paradisului ceresc am adăugat câteva cuvinte importante: „Iubiţilor, dumneavoastră n-aţi crezut încă în Domnul Isus? Vă invităm cu toată căldura să credeţi că Isus este Veşnicul Fiu Al Domnului Dumnezeu, care a devenit om, pentru a muri în locul păcătoşilor. Isus a murit pe Cruce pentru păcătoşi, iar Dumnezeu-Tatăl a primit Jertfa Lui. Ca dovadă, L-a înviat din morţi. Avem un Mântuitor Viu. El este Mântuitorul tuturor celor care cred în El. Domnul să vă determine să credeţi în El!
PAVEL ÎN PARADIS
2 CORINTENI 12:1-6
- E nevoie să mă laud, măcar că nu este de folos. Voi veni totuşi la vedeniile şi descoperirile Domnului. 2. Cunosc un om în Hristos, care acum patrusprezece ani, a fost răpit până în al treilea cer (dacă a fost în trup nu ştiu; dacă a fost fără trup nu ştiu: Dumnezeu ştie). 3. Şi ştiu că omul acesta (dacă a fost în trup sau fără trup nu ştiu; Dumnezeu ştie) 4. a fost răpit în rai, şi a auzit cuvinte, care nu se pot spune, şi care nu-i este îngăduit unui om să le rostească. 5. Cu un astfel de om mă voi lauda; dar, întrucât mă priveşte pe mine însumi, nu mă voi lăuda decât cu slăbiciunile mele. 6. Chiar dacă aş vrea să mă laud, n-aş fi nebun, căci aş spune adevărul; dar mă feresc, ca să n-aibă nimeni despre mine o părere mai înaltă decât ce vede în mine sau ce aude de la mine.
INTRODUCERE
Sunt convins că mulţi dintre noi au avut cândva ocazia de a fi luaţi deoparte pentru a ni se spune lucruri confidenţiale. Poate a fost vorba de o împrejurare jenantă, de una fericită, sau de ceva solemn, de o experienţă personală, de pildă.
Până şi Pavel avea secrete. Avusese o experienţă pe care, din câte cunoaştem, n-a dezvăluit-o altor suflete, deşi cei mai mulţi oameni cu greu s-ar fi putut abţine să nu se laude. Pavel n-a procedat astfel. Era ceva foarte personal şi Pavel ar fi ţinut doar pentru el acest secret, dacă nişte oameni lăudăroşi nu l-ar fi forţat să dezvăluie această experienţă în 2 Corinteni 12:1-6. Dar el precizează că este nevoie, că este necesar să vorbească despre această experienţă.
Publicat din cartea „Dumnezeul oricărei mângâieri” de Dan Duncan
Adunarea Creştină Betel Câmpulung, strada Matei Drăghiceanu Nr.3 Câmpulung Muscel. Telefon contact: 0745229760.
15 aprilie 2025
ODISEEA LUI PAVEL
PAVEL ÎN PARADIS
2 CORINTENI 12:1-6
INTRODUCERE
Pavel a fost silit s-o facă, deoarece pătrunseseră în adunarea din Corint învăţători care se pretindeau „apostoli”, dar care predicau o falsă Evanghelie şi susţineau pretenţiile lăudându-se cu experienţele lor. Erau personalităţi atrăgătoare care influenţau real pe Corinteni. Se ştie cât de atraşi erau Corintenii de semne, de minuni, de spectaculos. Cum acei oameni se autointitulau vizionari şi profeţi, Corintenii erau atraşi cum este atras publicul din zilele noastre de vorbitorii cu pretenţii exagerate.
Mesajul transmis de aceşti „apostoli” este unul „triumfalist” „pentru că vorbeşte despre o viaţă în care omul credincios biruie boala, neputinţa fizică sau sărăcia şi se bazează pe o teologie a vindecărilor miraculoase şi a prosperităţii”. Este teologia susţinută de predicatorii de la televiziune şi promite o viaţă trăită la un nivel mai înalt, o viaţă care biruie încercările. Cei care susţin asemenea lucruri se laudă mult cu biruinţele lor, cu faptul că trăiesc o viaţă de biruinţă, cu experienţe spectaculoase. Pretind că li se arată Dumnezeu şi stă de vorbă cu ei. Mulţi cred ce spun ei. Sunt în jurul nostru o mulţime de astfel de oameni. Unul dintre ei, realizând imaturitatea manipulaţilor, spunea: „La fiecare zece minute se naşte un sugar, este suficient de lucru!” Astăzi sunt mulţi care pretind că proclamă Cuvântul, dar care se autopromovează sau îşi propagă ideile pe calea circului religios şi a extravaganţei. În felul acesta pot strânge foarte mulţi bani, cum s-a întâmplat şi la Corint. Sub aspect spiritual Corintenii erau sugari. Învăţătorii falşi făceau bani pe seama lor şi le dădeau învăţături greşite deoarece Corintenii nu cunoşteau Cuvântul. În 1 Corinteni 3:2 Pavel spunea Corintenilor că „i-a hrănit cu lapte, nu cu bucate tari, căci nu erau în stare să le digere.” Corintenii erau imaturi şi fireşti.
Şi astăzi credincioşii sunt imaturi şi fireşti. Nu cercetează Cuvântul, se lasă duşi în rătăcire şi asemenea Corintenilor, cred în Evanghelii false, cred într-un alt Isus.
Pentru a-i scoate de sub influenţa şarlatanilor, Pavel a trebuit să se laude într-o anumită măsură pe sine. A fost circumspect. El numea această laudă „nebunie”. Apostolul adevărat nu se laudă. Învăţătorii mincinoşi din Corint se lăudau cu vedeniile lor şi chiar atacau autoritatea lui Pavel. Afirmau că Pavel nu avea calificările sau experienţa lor.
Prin urmare, Pavel a trebuit să le răspundă pe măsură. Unul dintre comentatori spunea că „Pavel a urmat sfatul lui Solomon” şi a „răspuns nebunului după nebunia lui”. În cap. 11 Pavel a vorbit despre moştenirea lui ca Evreu şi despre slujba lui pentru Hristos. În ambele domenii Pavel supraeclipsa cu mult pe învăţătorii falşi.
COMENTARIUL VERSETELOR
- 1 Pavel începe capitolul 12 vorbind despre „vedenii şi descoperiri”. Pavel avusese parte de asemenea experienţe. Dar el se apropie cu precauţiune de acest subiect. „Este nevoie să mă laud – spune Pavel – dar nu este de folos. Voi veni, totuşi, la vedeniile şi descoperirile mele.” Pavel avusese vedenii şi, când simţise nevoia, vorbise despre vedeniile sale cu prietenii apropiaţi. Luca redă câteva cazuri: viziunea lui Pavel pe drumul Damascului şi viziunea unui bărbat din Macedonia, când Pavel se afla la Troa. Alte cazuri pot fi găsite în relatările făcute de Luca, în Faptele Apostolilor: Fapte 9:12; 16:9-10; 18:9-10; 22:17-21; 23:11; 27:23- 24. În epistolele sale, Pavel vorbeşte foarte puţin despre aceste vedenii pentru că simţea că nu este de folos să vorbească despre acele experienţe care „umflau”, care măreau reputaţia personală.
Din cele de mai sus avem de învăţat o lecţie şi de primit o înştiinţare. Cei care pretind că primesc viziuni şi se laudă cu ele, nu urmează exemplul lui Pavel. Aceasta trebuie să fie pentru noi un semnal de alarmă. Pavel a vorbit cu foarte multă precauţie despre sine şi despre experienţele sale intime cu Dumnezeu. A fost însă silit s-o facă. De aceea el afirmă că „vine la vedenii şi la descoperiri”.
Publicat din cartea „Dumnezeul oricărei mângâieri” de Dan Duncan
Adunarea Creştină Betel Câmpulung, strada Matei Drăghiceanu Nr.3 Câmpulung Muscel. Telefon contact: 0745229760.
22 aprilie 2025
ODISEEA LUI PAVEL
PAVEL ÎN PARADIS
2 CORINTENI 12:1-6
COMENTARIUL VERSETELOR
- 2-3 Pavel ar fi putut să spună: „Acum am să vă spun un lucru pe care nu l-am spus nimănui. Vă voi destăinui o experienţă foarte personală, petrecută în urmă cu paisprezece ani, când am fost răpit în cer şi am auzit lucruri care nu este îngăduit să fie spuse. Spre deosebire de ce spun pretinşii apostoli, eu am avut vedenii şi descoperiri mai mari decât oricine altcineva: eu am fost în rai.”
Iată ce doreşte Pavel să facă chiar dacă nu foloseşte persoana întâi. El spune în v. 2: „Cunosc un om în Hristos, care, acum patrusprezece ani a fost răpit până la al treilea cer.” Versetul 7 care vorbeşte despre un ţepuş în carne trimis „din pricina strălucirii acestor descoperiri” ne ajută să înţelegem că omul acela a fost chiar Pavel. De ce vorbeşte Pavel voalat şi foloseşte a treia persoană? Pentru că vrea să fie smerit. Pavel vorbeşte precaut când se laudă cu experienţa sa. Pavel ştia ce fac oamenii care aud asemenea lucruri şi nu vroia să se înalţe pe sine la nivelul de „supercreştin”. El atribuie, simplu, cele petrecute cu el unui om în Hristos, cu alte cuvinte unui credincios.
Toate experienţele lui sunt rezultatul harului şi nu reprezintă un temei de laudă. Aici nu poate fi vorba de o teologie a meritelor. Pavel voia să evite orice aluzie de acest fel. De aceea vorbeşte la persoana treia. Era un om ca noi.
Experienţa lui Pavel s-a petrecut cu paisprezece ani în urmă. Epistola către Corinteni a fost scrisă între anii 55-56 d.H. Deci Pavel plasează vedenia în perioada „anilor liniştiţi” din viaţa sa, mai exact între anii 35- 45 d.H. Evenimentul s-a petrecut în jurul anilor 41 şi 42, când Pavel a locuit întâi în Siria şi apoi în Cilicia, înainte de a fi luat de Barnaba la Antiohia, unde şi-a început lucrarea publică (Fapte 11:28).
Anii menţionaţi au fost ani „liniştiţi” dar nu ani de inactivitate. La Galateni 1:23 scrie că Pavel a slujit şi în acei ani: oamenii auzeau despre lucrarea lui şi lăudau pe Dumnezeu.
Probabil că multe din încercările din cap. 11 (bătăile, întemniţările, naufragiile) s-au petrecut în această perioadă. Luca nu oferă multe amănunte în Faptele Apostolilor despre încercările prin care a trecut Pavel, deoarece această carte a Noului Testament descrie, în realitate, mai mult decât fapte ale apostolilor. Ea se compune în esenţă din fapte ale Duhului Sfânt. De aceea găsim foarte puţine detalii despre vieţile apostolilor, despre ce au făcut şi au suferit. Aflăm însă unele amănunte despre Pavel aici, în 2 Corinteni. Epistola conţine multe date autobiografice. Vedenia lui Pavel reprezintă un eveniment semnificativ în viaţa lui Pavel. N-am fi aflat nimic dacă 2 Corinteni 12 n-ar fi specificat-o. Pavel vorbeşte cu precauţie despre această vedenie şi oferă numai detaliile importante.
Pavel relatează cum „a fost răpit până în al treilea cer”, loc numit în v. 4 „rai”. În timpul acela evreii spuneau că există mai multe ceruri ordonate pe niveluri. Numărul cerurilor era variabil. Unii vorbeau de zece astfel de niveluri, dar cel mai frecvent se spunea că sunt şapte ceruri. Pavel vorbeşte numai despre „al treilea cer” considerându-1 sinonim cu raiul. Al treilea cer este, prin urmare, nivelul cel mai înalt al cerurilor: primul cer este bolta cu norii, al doilea este spaţiul interastral şi interstelar. În al treilea şi cel mai înalt cer se află tronul pe care stă Dumnezeu. Pavel spune cum „a fost răpit”. Pavel nu ştia cum s-au petrecut lucrurile, nu ştia dacă experinţa fusese în trup sau afară din trup. Există ambele posibilităţi. Avem în Vechiul Testament două exemple de oameni care au fost luaţi în ceruri fiind în trup: Enoh şi Ilie. Hristos s-a înălţat la cer cu trup ceresc. „Răpirea” credincioşilor care vor fi în trupuri de carne la revenirea Domnului Isus, este una din doctrinele majore predicate de Pavel (1 Tesaloniceni 4:15-18; 1 Corinteni 15:52). Poate că Pavel a fost acolo numai cu duhul, iar trupul a rămas pe pământ. Pavel nu ştia cum dar pentru el era important faptul că fusese în realitate în rai.
Publicat din cartea „Dumnezeul oricărei mângâieri” de Dan Duncan
Adunarea Creştină Betel Câmpulung, strada Matei Drăghiceanu Nr.3 Câmpulung Muscel. Telefon contact: 0745229760.
27 mai 2025
PAVEL ÎN PARADIS
2 CORINTENI 12:1-6
COMENTARIUL VERSETELOR
- 6 Pavel voia să fie considerat, pe baza faptelor şi a învăţăturilor transmise, un adevărat lucrător pentru Hristos. El spune: „Credeţi-mă pentru ce vedeţi în mine şi ce auziţi de la mine. Analizaţi-mi viaţa, convingeţi-vă de adevărul cuvintelor mele, de consistenţa vieţii mele, de smerenia şi ascultarea mea.” Iată un test valid. Criteriul este, prin urmare, Cuvântul Domnului Dumnezeu. În Scriptură găsim toate viziunile necesare. Scriptura, precum şi vedenia din textul de astăzi, dovedeşte clar că raiul este o realitate şi că este destinul binecuvântat al tuturor celor care, crezând în Domnul Isus Hristos, au primit mântuirea Lui. Viziunea încurajează pe Pavel să depăşească greutăţile lucrării şi misiunii lui, să persevereze în lucrarea lui şi-l ajută să sufere pentru Evanghelie. Ea ne încurajează şi pe noi, care suntem străini şi călători prin lume. Desigur, chiar dacă nu vom avea de suferit ca Pavel, să ştim bine că vor veni şi peste noi greutăţi, descurajări sau ispite. Avem nevoie să ne gândim totdeauna la slava care va veni. Am citat deja versetul care spune: „Lucruri, pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit şi la inima omului nu s-au suit, aşa sunt lucrurile, pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-l iubesc” ( 2 Corinteni 2:9). Slava raiului Său întrece orice imaginaţie, iar la Romani 8:18 se spune: „Suferinţele din vremea de acum nu sunt vrednice să fie puse alături cu slava viitoare, care are să fie descoperită față de noi ”.
CONCLUZIE
Pavel are acces în cel de-al treilea cer pentru că, în primul rând, era „un om în Hristos”. În ceruri vor intra doar cei ce sunt în Hristos. Suntem „în Hristos” crezând în El. Aţi crezut în El? L-aţi primit pe Hristos ca Domnul şi Mântuitorul dumneavoastră? El este Veşnicul Fiu al Domnului Dumnezeu, care S-a adus jertfa pe Cruce, pentru păcătoşi. Priviţi, deci, la El! Credeţi în El. În clipa în care credeţi, Scriptura spune că veţi avea iertare de toate păcatele, veţi deveni copilul Domnului Dumnezeu şi veţi primi viaţa veşnică în Hristos.
2 COR1NTENI 12:7-10
- Şi ca să nu mă umflu de mândrie, din pricina strălucirii acestor descoperiri, mi-a fost pus un ţepuş în carne, un sol al Satanei, ca să mă pălmuiască, şi să mă împiedece să mă îngâmf. 9. De trei ori am rugat pe Domnul să mi-l ia. 3. Şi El mi-a zis: ,,Harul Meu îţi este de ajuns; căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârşită”. Deci, mă voi lăuda mult mai bucuros cu slăbiciunile mele, pentru ca puterea lui Hristos să rămână în mine. 10. De aceea simt plăcere în slăbiciuni, în defăimări, în nevoi, în prigoniri, în strâmtorări, pentru Hristos; căci când sunt slab, atunci sunt tare.
INTRODUCERE
Problema durerii şi a suferinţei este dificilă. Mulţi au încercat s-o rezolve. C. S. Lewis a scris o carte intitulată „Durerea”, în care încearcă să explice de ce răul există şi de ce suferim.
Plato a fost preocupat de problema suferinţei cu mult înaintea lui Lewis. El vorbeşte despre această problemă în scrierea intitulată „Republica” unde încearcă să explice de ce un Dumnezeu poate îngădui răul în lume. Nu trebuie să fii membru al consiliului din Oxford sau filozof grec ca să te intereseze subiectul suferinţei şi să te întrebi: „De ce ne îmbolnăvim? De ce vin necazuri peste noi?” Sunt întrebări cărora nu le putem răspunde, dar pe care, totuşi, le punem. Toţi suferim într-o măsură mai mare sau mai mică şi este natural să ne întrebăm de ce. Are suferinţa noastră vreun scop? Răspunsurile pe care le primim nu sunt totdeauna satisfăcătoare. Ele vin, de obicei, de la oameni care au trecut prin încercări grele, prin suferinţe mari, asemenea apostolului Pavel care s-a confruntat de la începutul experienţei lui creştine cu problema suferinţei. El, care, ca prigonitor al bisericii, cauzase altora multe dureri şi necazuri, devine un prigonit, după ce primeşte pe Domnul Isus Hristos ca Mântuitor personal.
Publicat din cartea „Dumnezeul oricărei mângâieri” de Dan Duncan
Adunarea Creştină Betel Câmpulung, strada Matei Drăghiceanu Nr.3 Câmpulung Muscel. Telefon contact: 0745229760.