Păstrez în bibliotecă o carte publicată în anul 1936, care mi-a fost dăruită cândva de poetul Mihai Moșandrei: „Profesorului I. Nanu (Muscel)”. Este un volum apărut în bune condiții grafice la care poetul ținea foarte mult. Fusese tipărit ca să omagieze personalitatea profesorului dr. Ion Nanu-Muscel, unchiul poetului, unul dintre marii savanţi pe care Câmpulungul i-a dat țării. Figură de primă marcă a medicinei româneşti, activitatea febrilă a lui Nanu-Muscel de formare a unor specialişti de înalt profesionalism oferă exemplul rar al unei vieţi consacrate în întregime ştiinţei, pe care acesta a slujit-o cu abnegaţie vreme de patru decenii.
Născut în 1862 la Câmpulung, Ion Nanu-Muscel a urmat Medicina la Paris. Remarcat de profesorii săi, somităţi ale şcolii medicale franceze, tânărul Nanu a susţinut în 1898 o teză de doctorat pe baza observaţiilor despre o epidemie de holeră făcute la renumitul spital „Necker” din Paris. Proaspăt doctor în Medicină, s-a întors imediat în ţară şi a lucrat ca profesor de igienă la Şcoala Normală „Carol I” din Câmpulung, iar apoi a trecut la spitalul „Colţea” din Bucureşti, fiind, în paralel, profesor la Clinica Medicală a aceluiaşi spital. Aici și-a dovedit valoroasele sale însuşiri de savant şi creator de şcoală, înconjurându-se de o elită de medici tineri cărora le-a insuflat ştiinţa şi marea sa bunătate.
- Omagierea profesorului dr. Ion Nanu-Muscel cu ocazia retragerii din învăţământ
Prof. dr. Ion Nanu-Muscel (1862-1938). Foto: „Studioul Julietta”, București. Reproducere din broșura: Emile Sergent, „Professeur Nanu-Muscel”, Paris, 1938. Fond personal Adrian Săvoiu.
Profesorul dr. Ion Nanu-Muscel a fost membru fondator al Asociaţiei Generale a Medicilor din România, al Societăţii de Ştiinţe Medicale, membru al Academiei de Medicină, membru corespondent al mai multor academii străine și Ofițer al Legiunii de Onoare din Franța. În anul 1936, cu ocazia retragerii sale din învăţământ, s-a tipărit volumul omagial „Profesorului I. Nanu (Muscel)”, cu discursuri şi scrisori prin care personalităţi de prim-rang ale vieţii noastre medicale sărbătoreau „pe una dintre cele mai mari glorii ale medicinei româneşti, pe unul dintre conducătorii învăţământului medical, care a învăţat şi a îndrumat generaţii de medici”.
În deschiderea volumului omagial se menționează că „În ziua de 13 februarie 1936 a avut loc, în Amfiteatrul Mare al Spitalului Colțea, sărbătorirea Dlui Profesor I. Nanu-Muscel, cu ocazia retragerii sale din învățământ. Colegii, amicii și elevii din toată țara au adus cu această ocazie omagiul lor de recunoștință și admirațiune Maestrului și îndrumătorului neobosit al atâtor generații de medici, oferindu-i în același timp o medalie comemorativă”.
La sărbătorirea de la Spitalul Colțea au fost rostite discursuri din partea colegilor şi discipolilor. Între cei care l-au omagiat pe profesorul dr. Ion Nanu-Muscel în cadrul ședinței solemne s-au numărat nume mari ale medicinei românești: profesorul Constantin Angelescu – ministrul Instrucțiunii Publice, profesorul Nicolae Gheorghiu – rectorul Universității din București, profesorul Ion Bălăcescu – decanul Facultății de Medicină din București, profesorul Daniel Danielopolu – secretarul general al Academiei de Medicină din România, profesorul Constantin Bacaloglu – directorul Institutului Clinico-Medical București, profesorul Titu Vasiliu de la Facultatea de Medicină din Cluj și alții. De asemenea, venit de la Câmpulung, a vorbit doctorul H. Makelarie, medic-șef al Spitalului din Câmpulung, profesor și medic al Școlii Normale „Carol I”.
La finalul ședinței solemne, profesorul dr. Ion-Nanu Muscel a răspuns, conform uzanței, printr-un vibrant discurs, la finalul căruia a spus:
Medalia „Omagiu profesorului Ion Nanu-Muscel, 1935”, avers. Gravor Constantin Baraschi
„Și acum, înainte de a sfârși, în toiul emoțiunei mele recunoscătoare, mulțumesc lui Dumnezeu că m-a învrednicit să apuc ziua de astăzi, mulțumesc din adâncul sufletului meu tuturor înalților demnitari, maeștri, colegi, elevi și prieteni care au onorat cu gândul sau cu prezența lor sărbătorirea mea de astăzi, împresurându-mă de atâta bună-voitoare atenție, de atâta caldă prietenie și gratitudine încât amintirea acestei zile nu va dispărea decât o dată cu suflul meu. Încă o dată vă mulțumesc tuturor din tot sufletul, din toată inima mea”.
- Discursul profesorului dr. Nicolae Gheorghiu, rectorul Universităţii din Bucureşti
Profesorul dr. Nicolae Gheorghiu, rectorul Universității din București, a evidențiat la sărbătorirea lui Ion Nanu-Muscel de la Spitalul Colțea rolul formator pe care cel omagiat l-a avut în formarea ca medic a viitorului rector. Născut în 1867 la Câmpulung, Nicolae Gheorghiu a făcut studii de medicină la București și le-a continuat la Paris, unde și-a luat doctoratul. Reîntors în țară, în 1912 a preluat conducerea Clinicii Filantropia din București și a transformat unitatea într-un institut de învățământ superior și cercetare științifică, recunoscut în țară și în străinătate.
În 1919 a înființat „Societatea de Obstetrică, Ginecologie și Puericultură” din România și a întemeiat revista acestei societăți. De asemenea, medicul Nicolae Gheorghiu a inițiat primele reuniuni naționale, sub formă de congrese, în specialitățile ginecologie, obstetrică și urologie. În anul 1932, când a luat naștere „Uniunea Medicală Balcanică”, a fost ales „Președinte al Secției Naționale Române”, colaborând activ la programele științifice ale Congreselor de la Atena, Belgrad, București (1935) și Istanbul (1936). Între 1932 și 1936, Nicolae Gheorghiu a devenit rector al Universității din București.
Placheta „Omagiu profesoruluiNanu-Muscel, 1935”, operă a sculptorului Iosif Fekete Negrulea. Reproducere din volumul „Profesorului I. Nanu (Muscel)” [1936], cu însemnarea lui Mihai Moșandrei: „Ilustrul meu unchi matern, ofițer al Legiunii de Onoare franceze”. Fond personal Adrian Săvoiu.
În cadrul sărbătoririi de la Spitalul Colțea, prin discursul său omagial, dar și prin tonul cald al adresării, rectorul Nicolae Gheorghiu a scos în evidență atât meritele științifice ale lui Ion Nanu-Muscel, cât și prietenia care i-a legat o viață întreagă pe cei doi câmpulungeni, care au „băut apă împreună din Râul Târgului și de la fântâna Crasan”:
„Doamnelor și Domnilor,
Domnule Profesor,
Te rog să-mi dai voie să spun câteva cuvinte în tripla mea calitate pe care o am vis-à-vis de D-ta. Ca elev, sunt elevul D-tale. Mi-aduc aminte, sunt câteva decenii de când am plecat pentru studii la Paris, făcându-mi cinstea să mă iei cu D-ta.
Sosit la Paris cu D-l Nanu, extern al Spitalelor din Paris, unde puteam să încep stagiul meu spitalicesc mai bine decât la spitalul Necker în serviciul Profesorului Michel Petter al cărui extern erai?
Ți-am devenit elev, într-adevăr externul Ion Nanu se bucura de o considerație specială atât din partea Profesorului, cât și din partea șefului de clinică Marfan și a internului Appert.
Noi, stagiarii, eram în admirațiunea D-tale când examinai bolnavul și când te rugam să ni-l prezinți și nouă, să ne faci o clinică asupra lui, lucru pe care-l făceai cu foarte multă bună-voință.
Nu mă prinde mirarea că astăzi, când în a doua mea calitate de coleg și rector al Universității să te văd considerat ca cel mai mare clinician al nostru, demn urmaș al profesorului Marcovici, al Profesorului Stoicescu, pe care poate i-ai întrecut.
Ești un clinician născut, iar nu făcut, și atât Facultatea de Medicină, cât și Universitatea nu poate decât să regrete plecarea D-tale dintre noi.
Câmpulungeanul Nicolae Gheorghiu (1867-1958), rector al Universității din București între 1932 și 1936.
Desen din „Galeria rectorilor” de la Academia Română, București, 2014.
Calitatea a treia a mea, este mult mai plăcut să ți-o aduc aminte, este vorba de prietenia noastră de totdeauna, căci am băut apă împreună din Râul Târgului și de la fântâna Crasan.
Când Nică Nanu venea în vacanța cea mare la Câmpulung, fiind elev în liceu, noi elevii din clasele primare, ne bucuram și eram mândri când îl vedeam sosind în orașul natal.
Bun și blând, cu surâsul pe buze totdeauna, binevoitor, ne protejai și ne dădeai consilii bune, erai pentru noi un bun sfătuitor și un mare protector.
Nică dragă, termin aceste cuvinte spunându-ți să fii sănătos și să trăiești, pentru plăcerea de a te vedea printre noi, pentru fericirea familiei și mulțumirea noastră”.
Notă:
Discursul lui Nicolae Gheorghiu, rectorul Universității din București, a fost reprodus din volumul omagial „Profesorului I. Nanu (Muscel)”[1936], pp. 19-20. Au fost păstrate unele aspecte specifice ortografiei timpului.