Ne este ruşine, pur şi simplu, citind despre aspiraţiile Câmpulungului de „staţiune turistică de interes naţional”, când haitele au împânzit oraşul, centru, cartiere, periferii, fără deosebire. Dacă ar fi să descriem fiecare zonă în parte ocupată de maidanezi, nu ne-ar ajunge o pagină de ziar. De ce s-a ajuns aici ne-am lămurit ascultând explicaţiile autorităţilor pe durata acestui mandat. Şi dacă i-ar prelua de pe străzi, n-au unde să-i ducă, prin urmare, i-au lăsat locului. De la mult trâmbiţata sterilizare, ca soluţie salvatoare de a scăpa de animalele comunitare într-un viitor îndepărtat, am înţeles că nu trebuie să aşteptăm efecte în prezent. Şi, probabil, nu trebuie să aşteptăm nici mai târziu, dacă patrupedele care hoinăresc în prezent pe domeniul public nu vor fi castrate, obligaţie impusă proprietarilor particulari de la case şi blocuri.
Dacă aveţi drum pe strada Alexandru cel Bun, veţi observa în dreptul Pensiunii „Casa Cristina” o căţea cu pui, care adună şi alţi maidanezi în jurul lor, descurajând înaintarea celor care vor să ajungă, de pildă, la slujbă, la Biserica Vişoi. Şi n-ai alternativă, căci şi printre blocuri, în încercarea de a intra pe strada Cuza Vodă, ai parte de acelaşi peisaj canin. Sunt câini peste tot şi vor fi din ce în ce mai mulţi, pentru că nu mai sunt preluaţi din teritoriu, din lipsa spaţiului în adăpostul de pe drumul spre Godeni.
Dar ce vorbim noi despre marginea Vişoiului, când este plin de maidanezi Parcul „Kretzulescu”! Dimineaţă de dimineaţă, o haită formată din dulăi bine hrăniţi hălăduieşte în zona ruinelor băilor, care comunică, graţie gardului întrerupt, cu zona pietonală a pasarelei. Mişună peste tot, în parc, pe sub pod, în halta CFR, pe malul râului. Printre trecători, fireşte. S-au obişnuit să treacă şi pasarela, spaţiu în care n-ai unde să te fereşti, dacă eşti mai temător din fire.
La vederea exemplarelor care lâncezeau la soare în aceste dimineţi prietenoase, n-ai cum să nu te întrebi: au curaj părinţii să-şi lase copiii singuri în parcul de joacă, aflat la câţiva paşi mai încolo? Consilierii locali, care au fie copii, fie nepoţi de vârstă mică, i-ar lăsa să treacă pe lângă dulăii adunaţi în haită, care dau fiori şi unui adult? Credem că nu. Şi mai credem că toată lumea s-a săturat de săltat din umeri a neputinţă.