O expoziţie itinerantă, cu o semnificaţie deosebită, a ajuns la Galeria „Arta” din Câmpulung, după ce a fost expusă la Muzeul Naţional al Satului „Dimitrie Gusti” din Bucureşti şi la Muzeul Municipal din Curtea de Argeş. Intitulată „Dor şi Drum”, expoziţia aparţine celor doi artişti plastici, Elena Borudndel şi Nicu Dumitrescu, care expun artă religioasă, decoraţiune interioară, obiecte restaurate, sculptură şi construcţii-simbol din sticlă, lemn şi metal. De asemenea, de la vernisaj nu avea cum să lipsească şi Ligia Irimescu, care a fost prezentă cu icoane pictate pe lemn. Toţi trei sunt iubitori ai spaţiului etnografic românesc şi ai valorilor creştine, refăcând memoria obiectelor de colecţie şi dând viaţă lucrărilor artistice prin har şi poveste. Veţi avea prilejul de a vizualiza această expoziţie până pe 28 iunie 2024, la Galeria „Arta”.
- Expoziţia a adus în prim-plan icoane şi obiecte vechi, tradiţionale, de colecţie
Ioan Crăciun, curatorul Galeriei „Arta”, a deschis evenimentul făcând o prezentare celor trei invitaţi de seamă, care au ales să expună aceste lucrări deosebite şi la Câmpulung. „O expoziţie cu o semnificaţie deosebită, o expoziţie itinerantă, care a poposit şi la Câmpulung. Pentru că are şi o sonoritate specială acest nume al expoziţiei, pe mulţi, cei foarte apropiaţi de Galeria Arta, sau pentru cei care au trecut de multe ori pe la Galerie, are şi o sonoritate deosebită astăzi. Mă gândesc că aşa a fost să fie, această expoziţie specială de artă religioasă, de lucrări cu caracter etnografic, să fie în Galeria Arta, când se împlineşte un an de când Gheorghe Pristavu a plecat pe drumul lui. S-a potrivit ca cei doi protagonişti, prin preocupările lor de artă religioasă, şi colecţionară de obiecte vechi, obiecte tradiţionale, obiecte de colecţie, să acopere un domeniu de care se ocupă de mai mult timp şi Ligia Irimescu. Cumva, pe nişte legături mai vechi, am făcut invitaţia celor doi protagonişti. Elena Borundel se cunoaşte mai demult cu Ligia Irimescu, iar Nicu Dumitrescu se ştie de mult timp cu Bogdan Petry. L-am invitat şi pe domnul Radu Adrian, iar din partea Asociaţiei de Arte Vizuale „I.D. Negulici” este Alexandru Marinescu.”.
- Elena Borundel: „Cea mai mare satisfacţie am avut-o în momentul când am creat altceva din nişte resturi sau obiecte nesemnificative”
Doctor în arte vizuale, scenograf şi teolog, membru al UCIN şi al Uniunii Artiştilor Plastici Bucureşti, Seţia Artă Religioasă şi Restaurare, Elena Borundel este expert la Şcoala de Artă din Bucureşti, unde predă arte decorative. La Câmpulung a sosit cu câteva icoane pe care le-a realizat pe sticlă, precum şi cu câteva obiecte restaurate, expunând o deosebită ladă de zestre pe care a recondiţionat-o de curând. Dragostea acesteia pentru obiectele vechi provine din cartea „Nostalgia Paradisului”, de Nichifor Crainic, în care artista s-a regăsit total. „Din totdeauna m-am regăsit în acţiunea de recuperare a unor materiale, a unor obiecte, a unor lucruri şi cea mai mare satisfacţie am avut-o în momentul când am creat altceva din nişte resturi sau obiecte nesemnificative. De când eram mică până în prezent tot asta fac, recuperez, reciclez, restaurez, recondiţionez. Am ajuns în momentul acesta şi pot să vă spun despre lada de zestre că picioarele din faţă provin de la două scaune. Restul este realizat de un tâmplar cu care am colaborat. Multe dintre icoanele pe sticlă sunt realizate pe geam recuperat. Spre exemplu, provin de la o vilă din Cotroceni unde am restaurat şi recondiţionat tocărie, cercevele, ferestre, uşi, etc. Am regăsit în acea sticlă veche strălucirea de altădată a sticlei de glajă care era realizată în manufacturile ţărăneşti, româneşti, pe vremuri, la 1700-1800 şi acum, din păcate, nu se mai face sticlă de glajă şi foarte greu găseşti pe cineva care să-ţi ofere acea strălucire a sticlei cu imperfecţiuni, cu văluri, cu luciuri spectaculoase şi caracteristice.”, a explicat artista Elena Borundel.
Artista a mai povestit că l-a întâlnit pe colegul ei, Nicu Dumitrescu, intrând în Uniunea Artiştilor Plastici, iar de atunci au început să aibă o colaborare extraordinară, expunând la Muzeul Naţional al Satului „Dimitrie Gusti” din Bucureşti şi la Muzeul Municipal din Curtea de Argeş. „Numindu-se „Dor şi Drum”, ne-am gândit să o declarăm itinerantă şi să o plimbăm din loc în loc pentru că este prea frumoasă ca să o ţin îndosită acasă. Am încercat mai multe tehnici de lucru, nu m-am rezumat doar la cum se face icoana pe sticlă. Bineînţeles, şi aici sunt mai multe tehnici. Am lucrat în culori de ulei cu foiţă, am lucrat în tempera cu emulsie de ou cu foiţă, ba chiar la unele, pentru că nu am avut dimensiunea de geam şi erau doar ochiuri recuperate, le-am îmbinat prin sudură, prin tehnica vitraliu-tyffany, sau am intervenit cu tablă recuperată. Foarte multe rame le-am recuperat, le-am restaurat, le-am reintegrat. Le-am reparat şi le-am folosit în iconografia pe care am realizat-o.”, a explicat artista Elena Borundel.
- Artistul plastic Nicu Dumitrescu: „Dacă v-am făcut să vă aduceţi aminte de copilărie, de bunici, de casa bătrânească, zic că am reuşit ceea ce mi-am propus”
Nicu Dumitrescu este membru al Uniunii Artiştilor Plastici Bucureşti, Secţia de Artă Religioasă şi Restaurare. Sculptor din pasiune, s-a specializat şi în arta sticlei prin vetrofuziune în atelierul profesorului Alexandru Ghilduş. Acesta a venit la Câmpulung cu câteva dintre icoanele deosebite pe care le-a restaurant, punctând faptul că a încercat – şi a reuşit – să păstreze autenticitatea lor, păstrând modelele originale. „În primul rând, dacă v-am făcut să vă aduceţi aminte de copilărie, de bunici, de casa bătrânească, zic că am reuşit ceea ce mi-am propus. Sunt făcute cu multă pasiune, sunt făcute după modelele originale, am încercat să nu fac corecturi gramaticale, corecturi de desen, nimic! Am vrut să păstrez autenticitatea lor! Doar să le transpun pe un material care atunci nu era folosit. Aveţi un păretar de prin anii 1800, mâncat de molii. Nu am încercat să recuperez textul integral, pentru că aşa era. Ştiu că şi sticla se sparge, dar sper că vor rezista piesele de sticlă mai mult decât păretarele pe care mulţi le-au aruncat la gunoi, fiind de părere că nu mai erau de ţinut în casă. În felul acesta au aruncat un pic din sufletul românesc. Dacă vă plac, mă bucur, vă mai invit şi la alte expoziţii.”, a punctat Nicu Dumitrescu. Artistul a mai amintit şi că ar fi trebuit să ajungă la Câmpulung cu câteva lucrări Eminescu, precum şi o tăbliţă de la Tărtăria, însă au rămas la Muzeul Municipal Curtea de Argeş.
- Ligia Irimescu: „Oricare dintre cei care pictează biserici şi icoane nu pot fi decât nişte oameni curaţi”
Ligia Irimescu este absolventă în 1974 a Institutului „Nicolae Grigorescu” din Bucureşti, secţia Pedagogică, Arte Decorative, clasa „Marin Gherasim”. A fost profesor la Şcoala de Arte din Câmpulung până în 2010. Din 1892, alături de alţi profesionişti, a pictat numeroase biserici şi mănăstiri ortodoxe. Aceasta s-a alăturat expozanţilor la momentul vernisării, povestind despre pasiunea sa de a picta icoane. Ultimii 40 de ani din viaţă i-am petrecut mai mult pe schele şi printre icoane, dar şi printre lucruri care m-au transformat, zic eu, în bine, în frumos, pentru că oricare dintre cei care pictează biserici şi icoane nu pot fi decât nişte oameni curaţi. Nu oricând şi oricum poţi să pictezi o icoană. Aş vrea să mai fac o remarcă: cele trei icoane sunt lucrate în 1985. Venind de la o biserică am găsit trei lemne foarte vechi cu ceva pictură pe paste – pe spate avem un fragment şi din pictura care a existat, probabil tot icoană – şi le-am luat şi le-am făcut. În curând vor trebui restaurate pentru că au ceva vechime. Nu mă gândeam să le mai expun, dar le ţin cu drag în casă. Când am venit şi v-am văzut, din nou, sufletul mi-a fost plin de bucurie, de căldură, văzându-vă pe dumneavoastră atât de frumos îmbrăcată şi frumoasă sufleteşte, dar şi fizic, şi observând o icoană cu aceste păretare, mi-am adus imediat aminte că la Stâlpeni, când intram la bunica, deasupra unui lavoar, era pusă o icoană. Era un mod de a sfinţi apa, un mod de a te ruga când te speli, totul este legat de o tradiţie spirituală extraordinar de sănătoasă, de frumoasă, care ne face şi pe noi să fim speciali. Ramele sunt într-un acord special cu icoanele, pentru că icoana pe sticlă nu poate fi încadrată într-o ramă modernă. Este o atmosferă cu totul unită şi foarte sensibilă şi frumoasă. Mă bucur, mi-a făcut o reală bucurie întâlnirea cu dumneavoastră.”, a povestit Ligia Irimia.
Cei trei artişti plastici au numeroase participări la expoziţii colective, tabere de creaţie şi saloane de artă, naţionale sau zonale, fiecare etalându-şi specializarea şi vocaţia în remarcabile expoziţii personale. Aceştia vor continua să ducă expoziţia mai departe, prin diverse muzee sau galerii de artă, pentru a împărtăşi cu cei pasionaţi de religie şi cultură pasiunea lor pentru aceste obiecte.
Robert Adrian ŞTEFAN