Fotograful Ion Munteanu a imortalizat sute de chipuri de bărbaţi, femei şi copii, numai în colecţia Muzeului Municipal Câmpulung aflându-se 960 de negative pe plăci de sticlă. Şi câte alte zeci, poate chiar sute, de imagini se găsesc în albumele de familie ale muscelenilor care nu s-au îndurat să renunţe la ele. Ca o ironie, autorul unei adevărate istorii ilustrate a Câmpulungului, care a dăruit o moştenire colosală oraşului în care a profesat, nu a lăsat nici măcar o singură fotografie a lui. Ca să ştim şi noi, cei de astăzi, care călcăm pe pământul Câmpulungului, la aproape o sută de ani distanţă de începutul funcţionării studioului fotografic al lui Ion Munteanu, cum arăta acest cronicar în imagini al oraşului. Cu ajutorul Sandei Safta, şefa Secţiei de Etnografie şi Artă Populară, vom pune cap la cap puţinele informaţii cunoscute despre Ion Munteanu, în numele căruia vorbeşte patrimoniul vizual rămas.
- Între 1977-1979, în patrimoniul Muzeului Câmpulung intrau, prin achiziţie şi donaţie, de la câmpulungeanul Victorian Stăncescu 960 de negative pe plăci de sticlă
În urmă cu 47 de ani, în patrimoniul Muzeului Municipal intra o colecţie de 960 de negative pe plăci de sticlă aparţinând fotografului Ion Munteanu. Mai exact, în intervalul 1977-1979, Victorian Stăncescu, din Câmpulung, a şi donat, a şi vândut Muzeului aceste piese rezultate din activitatea pe care artistul fotograf – meşter fotograf, cum li se spunea în acele timpuri, a prestat-o timp de 22 de ani în oraş. Negativele pe plăci de sticlă sunt executate pe sticlă subţire de 1-1,2 şi 2 mm, format 14,8 x 9,8 cm.
Muzeul Câmpulung a folosit negativele pentru realizarea unor tablouri alb-negru, prezentate în cadrul unor expoziţii. Specificul imaginilor înfăţişând orăşeni şi ţărani îmbrăcaţi în costume populare sau evenimente din viaţa satului şi nu numai face colecţia să fie interesantă atât cercetărilor, cât şi publicului larg.
De altfel, temele abordate de Ion Munteanu permit stabilirea mai multor categorii: portrete de femei şi bărbaţi, grupuri de nuntaşi, tineri căsătoriţi, soldaţi, construcţii civile, monumente, peisaje. „Imaginile imortalizate au căpătat, cu trecerea timpului, valoare istorică şi documentară, pentru că pot fi regăsite fotografii inedite ale costumelor tradiţionale muscelene din perioada interbelică, vechi edificii arhitectonice, unele dispărute astăzi, personalităţi ale vremii sau evenimente civile specifice perioadei. Totuşi, nu ne sunt furnizate detalii despre persoanele surprinse în fotografii, data şi locul unde au fost realizate fotografiile.”, ne-a relatat Sanda Safta, şefa Secţiei de Etnografie şi Artă Populară a Muzeului Municipal Câmpulung.
- Atelierul lui Ion Munteanu a funcţionat într-o clădire aflată lângă turnul Bărăţiei. În prezent, este un arbore pe locul atelierului
„În perioada interbelică, oricine dorea să imortalizeze un moment din viaţa sa apela la studioul lui Ion Munteanu, care era situat pe strada principală, lângă Bărăţie.”, aflăm de la Sanda Safta, care, fie singură, fie împreună cu colega sa, conservatorul Rodica Niţu, a realizat câteva lucrări pe subiectul atelierelor fotografice din Câmpulung.
Datorită profesorului Adrian Săvoiu, care a avut, cu ani în urmă, ideea extraordinară de a aduna într-un album o parte dintre fotografiile lui Nicolae Th. Ştefănescu, avem imaginea atelierului lui Ion Munteanu. Afacerea cu specific artistic a funcţionat între 1 mai 1924 – 28 mai 1946.
Relatam la începutul articolului că nu avem nicio poză cu autorul miilor de fotografii lucrate în atelierul vestit şi căutat, dovadă fiind mărturiile deţinute atât de Muzeu, cât şi de colecţii particulare. Un mic portret al lui Ion Munteanu apare într-o publicaţie a vremii, însoţit de următoarea comunicare: „Anunţ clientela din judeţul Muscel că nu mai lucrez în Atelierul Cavallar, având instalat atelier propriu în curtea Bărăţiei (Boulevard). Cu stimă, Foto Munteanu, Câmpulung”. Anunţul de informare, în care este inserată o mică fotografie a acestuia, a fost publicat în revista „Glasul Ţării”, numărul din aprilie 1924.
- Fotografiile, uşor de recunoscut după decorul în care apare mobilierul pirogravat lucrat de Moise Ovejanu
„Nu numai ţăranii îmbrăcaţi în costume populare muscelene au fost personajele fotografului, ci şi peisaje din Câmpulung şi zona înconjurătoare.”, a menţionat Sanda Safta despre Ion Munteanu.
Era renumit decorul încăperii în care trona un jilţ lucrat de Moise Ovejanu, contemporan cu Ion Munteanu, renumit pentru mobilierul pirogravat. Atelierul de pirogravură a funcţionat în Schei. Într-o ramă lucrată de Moise Ovejanu, aflată într-una dintre încăperile Secţiei de Etnografie şi Artă Populară, putem vedea încadrată imaginea unei femei îmbrăcate într-un costum popular, cu semnătura olografă a lui Ion Munteanu în colţ.
Pentru varietatea imaginilor, proprietarul studioului i-a schimbat interiorul în decursul timpului, dar, la cererea clienţilor, mergea la domiciliul acestora sau la locul evenimentului, dacă era vorba despre o nuntă, o serbare, o aniversare ş.a.m.d. Vestimentaţia personajelor din fotografii o constituie, preponderent, costumele populare şi hainele de oraş, dar apar şi uniformele militare, uniformele medicale, cele şcolare sau ţinute de serbări şcolare.
- Fotografiile erau personalizate fie printr-o ştampilă cu numele său, o ştanţă sau, pur şi simplu, o semnătură de mână
Ion Munteanu a lucrat fotografii sepia, alb-negru şi chiar color. Pe măsura evoluţiei sale profesionale, s-au schimbat şi formatul pozelor, şi suportul de carton folosit, şi, foarte important, sigla atelierului. De la Muzeu am aflat că sunt mai multe tipuri de marcare utilizate de acesta: fotografii ştanţate într-unul dintre colţurile de jos, fotografii ştampilate şi, mai rar, fotografii pe care Munteanu s-a semnat, pur şi simplu, de mână. Duplicatele realizate de pe original nu mai au sigla atelierului. „Noi am încercat să realizăm o evoluţie a stilului artistic al lui Ion Munteanu. Cartonul fotografic pe care imprima imaginile diferă de la o perioadă la alta.”, spunea Sanda Safta.
Nu se ştie în ce interval a lucrat Ion Munteanu în primul atelier fotografic al Câmpulungului şi nici când a obţinut cartea de meşter. „Când şi-a deschis atelierul lângă Bărăţie, a avut o ştampilă, pe care scrie „Foto Munteanu”, aplicată pe fotografii. Mai târziu (n.r. începând cu anii ’30, observaţia fiind bazată pe zecile de imagini analizate), apare ştanţa atelierului. Sunt şi fotografii cu semnătura olografă. Noi avem foarte puţine cu semnătura olografă realizată cu creionul. Aici se vede „923”. Nu-l prea scria pe „1” înainte.”, ne-a povestit Sanda Safta cum şi-a personalizat Ion Munteanu fotografiile pe parcursul carierei. Cu ajutorul acestei „mărci”, care a diferit în timp, de la o simplă semnătură cu creionul, pe care o aplica, probabil, pe când încă lucra în atelierul Cavallar, până la ştanţa care imprima hârtia ca o broderie rafinată, pot fi identificate fotografiile acestui maestru al oraşului.
La un moment dat, procedeul de marcare a fotografiilor devenise unul sofisticat (datorită emblemei aurite, cu filigran metalic), care dădea un aer de preţiozitate amintirii „ferecate” într-o bucată de hârtie. În această etapă a desăvârşirii sale profesionale, a schimbat şi cartonul care a rezistat atât de bine mai bine de 80 de ani. Fie că a marcat pe ele „Foto Munteanu”, „Foto I.Munteanu” sau „Munteanu Câmpulung”, fotografiile sale au permis stabilirea cu uşurinţă a autorului.
În aceeaşi cercetare se conchide că sunt ale sale şi fotografiile „nesemnate”, întrucât decorul, cu covorul cu motive tradiţionale şi jilţul lucrat de Moise Ovejanu, este acelaşi. Pozele care nu poartă însemnele atelierului erau o comandă suplimentară din partea clientului, care voia mai multe exemplare.
- Artistul a ieşit cu aparatul foto în natură, ajungând până la Rucăr şi Bran
O piedică pentru demersul de cunoaştere a unor amănunte din viaţa târgului de altădată, pe baza mărturiilor rămase de la Ion Munteanu, o constituie lipsa menţiunilor despre identitatea persoanelor fotografiate. Nu există nicio consemnare legată de cele 960 de negative pe plăci de sticlă, prin urmare nu se ştie cine sunt persoanele din imagine. În cazul militarilor, de pildă, autoarea cercetării poate identifica, după uniformă, în ce perioadă a fost realizată poza şi ce grad are protagonistul. Dar cine sunt oamenii din clişeele aflate în posesia Muzeului… mister total, asemenea vieţii artistului, care s-a risipit ca un abur în trecutul Câmpulungului. Unele dintre fotografiile primite de la donatori au pe verso însemnări privind numele persoanelor trecute prin dreptul aparatului foto al lui Ion Munteanu.
„El a mers cu fotografierea şi a zonelor înconjurătoare, nu numai a oraşului, şi a urcat un pic către Bran. Pe spatele unei fotografii provenite dintr-o donaţie din acest an, de la o doamnă din Câmpulung, apare „Editura I.Munteanu şi N.Popovici”, comercianţi Bran.”, poate fi o dovadă a unei alte preocupări a lui Ion Munteanu, care s-a mişcat cu aparatul foto prin zonă. Şi s-a mişcat sigur, întrucât în colecţia lui Gheorghe Chiţa există imagini surprinse la Rucăr, care au inscripţionat pe ele numele lui Ion Munteanu.
- Imagini valoroase purtând semnătura lui Ion Munteanu, salvate datorită donatorilor care le-au încredinţat Muzeului
Graţie donatorilor care le încredinţează celor de la Muzeu bunuri rămase de la înaintaşi, în colecţia instituţiei au intrat fotografii care îţi taie, pur şi simplu, răsuflarea. Ca un amănunt inedit: în anul 2019, un muscelean a donat Muzeului în jur de 50 de imagini, realizate şi la ateliere din Câmpulung, şi la ateliere din Bucureşti – unul dintre acestea, furnizor al Casei Regale -, de valoare istorică şi documentară. Între acestea, şi fotografii ale lui Ion Munteanu.
Acest gest se alătură celorlalte care au contribuit la conturarea unui patrimoniu consistent al instituţiei de cultură, în care, în decursul anilor, au intrat imagini impresionante prin unicitatea lor.
- În casa lui Ion Munteanu, de pe strada Maior Gâldău, a avut domiciliul forţat profesorul universitar Eugen Pohonţu
Ion Munteanu rămâne în timp „omul fără chip” al Câmpulungului de odinioară. Acel Câmpulung care atrăgea valorile ţării în vizită, la relaxare ori la tratament. Nu se ştie mai nimic despre el. Fotograful a trecut prin istoria oraşului cu o discreţie care provoacă imaginaţia de a afla câte ceva despre viaţa lui. A lucrat impresionant de mult şi de frumos şi a lăsat în urma lui o comoară excepţională din toate punctele de vedere. Din păcate, specialiştii Muzeului nu au nicio informaţie despre viaţa lui personală: când s-a născut, unde s-a născut, era sau nu muscelean, ce s-a întâmplat cu el după ce atelierele fotografice particulare au fost desfiinţate în vremuri de prigoană.
Într-o scriere despre personalităţile care au avut domiciliul forţat la Câmpulung, profesorul Romulus Şerb menţionează că în casa care a aparţinut fotografului Ion Munteanu a locuit profesorul universitar Eugen Pohonţu, titular al catedrei de Istorie şi Critică de artă din cadrul Universităţii din Iaşi. La un moment dat, Eugen Pohonţu a fost unul dintre profesorii Regelui Mihai. Casa cu pricina era pe strada Maior Gâldău.
Cam atât se ştie despre Ion Munteanu. Mărturie a trecerii lui prin această lume care l-a fascinat sunt fotografiile realizate de el. Mii de bijuterii pe carton!
Magda BĂNCESCU
Sursa fotografiilor vechi: Colecţia Gheorghe Chiţa
