Istoric, geograf și cartograf, colonelul Dimitrie Papazoglu (1811-1892) s-a născut la Bucureşti în hanul mănăstirii Zlătari. Fugind de intrarea turcilor în Capitală, în 1821 s-a refugiat la Braşov, unde a locuit până în 1827. A urmat cursuri la Budapesta şi Viena, iar la revenirea în ţară a luat lecţii de desen de la pictorul francez Jacquin, cunoştinţe folosite mai târziu în realizarea unor stampe cu subiect istoric.
În 1830 a intrat în Miliţia Pământeană, apoi în armată, chiar de la înfiinţarea ei. În 1855 a demisionat din armată, cu gradul de maior, consacrându-se ulterior unor cercetări istorice la diverse mănăstiri. În 1884, când s-a reorganizat Armata Română, a fost înaintat la gradul de colonel.
Dimitrie Papazoglu s-a ocupat și de arheologie. A fost comisar al Ministerului Instrucțiunii alături de Alexandru Odobescu, Cezar Bolliac și Alexandru Pantelimon și a organizat un muzeu, unde a expus descoperirile sale. A inspectat 60 de mănăstiri, din diferite județe, catalogând obiectele prețioase și de artă identificate aici, desenând și copiind inscripții, pe care le-a tipărit, în bună parte, cu propriile mijloace. Opera sa majoră este „Istoria formării oraşului Bucureşti”, publicată în 1891.
În 1874 a călătorit la Câmpulung, Curtea de Argeș și Târgoviște, interesat de vestigiile de aici, prilej pentru a scrie broșura „Excursiune arheologică la trei vechi reşedinţe ale României: Câmpulung, Curtea de Argeş şi Târgovişte, făcută în anul 1874”.
Însemnările despre Câmpulung ale lui Dimitrie Papazoglu, în care constată degradarea monumentelor istorice ale orașului, le redăm în fragmentul de mai jos.
Totdeauna am avut dorinţa ca să arăt compatrioţilor mei descoperirile ce le-am putut face prin ţară în privinţa monumentelor ei istorice, de aceea ş-acum vin a arăta cele ce am putut descoperi prin trei vechi reşedinţe ale României: Câmpulung, Curtea de Argeş şi Târgovişte.
Trista stare în care am găsit monumentele strămoşilor noştri în anul acesta este vrednică de toată jalea!
Încep deci cu întâia reşedinţă a lui Radu Negru Basarab, Câmpulung. Nu se mai vede niciun monument strămoşesc! Un balcon mai arăta vizitatorilor că zidurile pe care era înfipt datează de la Negru-Vodă şi acelea împreună cu zidurile ce ocolesc mănăstirea domnească au dispărut!
Marca primitivă a ţării, vulturul cu crucea în plisc văzută pe o mare lespede de piatră ce era înfiptă în frontispiciul porţii domneşti şi aceea se află prăvălită de râpa pietrişului, lângă o cişmea, părăsită şi desfigurată de loviturile pietrelor, încât abia se poate descifra, vreo două reliefuri de capete de lei mai există într-un zid în rândul clopotniţei, stau gata să cadă, şi a se repune vechea cruce de piatră mare, monument pe care se află sculptat hrisovul lui Negru-Vodă, sau vechile privilegii ale Câmpulungului, şi pe aceea am găsit-o trântită într-o curte a unui particular, la poarta căruia se mai vede o altă cruce înfiptă în zid, fără a se putea descifra din cauza rupturilor şi maltratărilor de către trecători.
Alt nu mai am să vă arăt din Câmpulung, primă reşedinţă a României, decât ceea ce mi-au spus şi mie unii-alţii, că mai există în primărie hrisovul lui Radu Negru, tot ce pot să vă mai arăt că este şi o piatră mormântală peste care stă sfânta masă a bisericii catolice, şi care este înconjurată cu mai multe litere sculptate latine… pe care am copiat-o în albumul meu, acea piatră trebuie să fie din timpul cruciadei când au trecut cruciferi prin ţara noastră; mai este în păstrarea superiorului mânăstirei domneşti şi un pahar de argint aurit, reprezentând prin sculpturi trei ostaşi români, dat în dar acelei mânăstiri de Matei-Vodă şi doamna lui Elena, un sfânt chivot de argint aurit lucrat în smalţ şi cu descrierea fondatorului, pentru care opinez (până nu se vor repune şi acestea) a se aduce la muzeul naţiunii.
Notă:
Fragmentul s-a reprodus după Dimitrie Papazoglu, „Excursiune arheologică la trei vechi reşedinţe ale României: Câmpulung, Curtea de Argeş şi Târgovişte, făcută în anul 1874”, Bucureşti, Tipografia Petrescu Conduratu, 1874, pp. 1-2.
Explicaţie foto:
Dimitrie Papazoglu (1811-1892) în uniformă de maior
Litografie de Josephine Bielz