Secţia de Etnografie şi Artă Populară Câmpulung a devenit, de mai mulţi ani, un spaţiu viu, unde acţiunile care se pliază pe specificul edificiului alternează cu evenimente istorice, muzicale, culinare, degustare de vin şi veţi mai auzi în curând şi de alte genuri, fără legătură cu destinaţia ei propriu-zisă. Cel mai apropiat eveniment de acest fel este cel programat luni după amiază, când va avea loc lansarea proiectului „Şcoala de rock Câmpulung”, proiect al Asociaţiei „Rock Culture”, organizatoarea Festivalului „Posada”. Era păcat ca generoasa curte a muzeului să nu fie valorificată pentru acţiuni în aer liber, având pe fundal splendida clădire, care găzduieşte colecţiile de port şi obiecte tradiţionale din gospodăria ţărănească. Vineri şi sâmbătă, muscelenii au fost poftiţi la Târgul Meşterilor Populari, o iniţiativă a Muzeului Municipal, prin Secţia de Etnografie şi Artă Populară, şi a Centrului Cultural Oratia, condus de Carmen Bârloiu, un partener constant al instituţiei culturale. Nici că se potrivea ceva mai bine sărbătorii municipiului, concentrată în jurul zilei Sfântului Ilie, precum târgul care a reunit la Câmpulung artizane talentate, pe care vi le-am mai prezentat cu ocazia şezătorilor aduse la oraş de Carmen Bârloiu.
- Manifestare inedită, inclusă în programul sărbătorii Câmpulungului
Datorită atelierelor de lucru cu copii organizate, de mai mulţi ani, de Secţia de Etnografie şi Artă Populară, în colaborare cu şcolile din oraş şi de la comune, curtea aşezământului vibrează de veselie şi culoare, de când se instalează vremea bună, primăvara, şi până când începe vacanţa mare. Muzeul nu „încremeneşte” peste vară, limitându-se la funcţia de bază, ci continuă acţiunile atractive pentru public. În această categorie intră recentul Târg al Meşterilor Populari, de unde cine a dorit să cumpere un lucru frumos pentru casă, pentru garderoba personală, pentru bucuria copiilor a avut din ce alege. Oferta doamnelor care cos ii şi legători pentru marame, fac ţesături tradiţionale, confecţionează bijuterii pentru doamne, jucării şi accesorii de „styling” pentru copii – în stil popular! -, meşteresc din lemn decoraţiuni delicate, produc săpunuri naturale din ingrediente vegetale, modelează lutul şi-l transformă în vase utile, dar şi estetice, a ridicat nivelul evenimentului, care n-are nicio legătură cu ce se întâmpla, în anii trecuţi, pe bulevard. Ce am găsit la târg este rezultatul strădaniilor personale ale unor doamne talentate, care comercializează lucruri unicat, de calitate, care constituie un cadou inspirat într-o ocazie specială.
În fiecare an, de Zilele Câmpulungului, Muzeul Municipal şi-a propus un eveniment de anvergură, care să placă oamenilor locului şi celor străini de oraş, atraşi de sărbătoarea localităţii. „De fiecare dată, Muzeul Municipal Câmpulung a încercat să vină cu elemente de identitate locală, dar şi de atractivitate pentru public. În acest an, pe lângă manifestările legate de Mausoleul Mateiaş şi lansarea de carte, unde am vorbit despre o altfel de memorie a locului, astăzi vorbim despre tradiţii şi etosul local. Pentru că, aşa cum bine ştim, zona etnografică Muscel este distinctă de zona etnografică argeşeană şi de zona etnografică a Munteniei. Am fost fericiţi să dezvoltăm un astfel de parteneriat cu Centrul Cultural Oratia, Casa Cristina şi Evenimentul Visat şi să propunem publicului vizitator un Târg al Meşterilor Populari, în care arta contemporană, bazându-se pe tradiţiile şi motivele locale, încearcă să arate tradiţionalul ca un opus al culturii de masă. Nu ne întoarcem acum la ceramica de Horezu făcută în China, nu ne apucăm să purtăm o dezbatere de acest gen.”, a prezentat raţiunea evenimentului managerul Alexandru Oprea, gazdă, împreună cu Sanda Safta, şeful Secţiei de Etnografie şi Artă Populară, a evenimentului conceput de Carmen Bârloiu, preşedintele Centrului Cultural Oratia.
Carmen Bârloiu n-a venit la Câmpulung cu „mâna goală”, ci le-a adus cu ea pe dâmboviciorencele Viorica Ochi şi Sofia Ştefănescu, mamă şi fiică. Mama coase nişte ii cu motive nepământene, atât sunt de frumoase şi de bogat ornamentate! Ai impresia că au lucrat la o ie o armată de femei, nu una singură. Iar fiica sculptează lemnul şi cuvântul, căruia îi dă forma unor poezii duioase, care mişcă orice inimă „flămândă” de dorul de părinţi, de copilărie, de locurile dragi.
N-au lipsit nici prietenele lui Carmen Bârloiu, de la Şezătoare Argeş şi Muscel, Elza Ilina şi Rodica Biolan. Elza Ilina, coordonatoarea Şezătorii argeşene, se declară îndrăgostită fără leac de Câmpulung, prin urmare, nu putea rata târgul din curtea muzeului. N-au făcut-o nici Izabella Ion, Zizica Mihai, Mona Lucia Ganea, Suzana Luca, Alina Ionela Purţuc, Elena Luca, Eleonora Zmărăndoiu, Mariea Plopeanu, Mihaela Mirescu, Roxana Stănescu.
- Povestea sandvişului american cu pastramă românească
Cooptându-l pe Bogdan Gîlculescu, proprietarul Pensiunii Casa Cristina, ca partener al Muzeului Câmpulung, evenimentele capătă şi mai multă atractivitate pentru publicul invitat să mănânce gratis. În „meniul” Târgului Meşterilor Populari a fost inclus „sandvişul din Dragoslavele”, cu povestea aferentă, care a însoţit pregătirea preparatului în care vedetă este pastrama. „În 1892, nişte… din Dragoslavele au plecat în prima migraţiune românească către New York. Fiii lor au deschis în actualul Manhattan un restaurant, între cele faimoase la această oră. Acolo se consumă inclusiv acest sandviş, care se cheamă „New Yorker Pastrami Sandwich”, cel mai vândut sandviş din lume. În statele care au aşa ceva, Statele Unite, Canada, Franţa, Marea Britanie şi, mai nou, Austria… toţi spun că este sandviş cu pastramă românească. De ce pastramă românească? Pentru că, spre deosebire de pastrama turcească, grecească şi armenească, cu uscarea cărnii făcută prin sare, pastrama românească păstrează un pic de dulceaţă şi de umiditate. Datorită acestui fapt, sandvişul nostru este mai apreciat decât cel făcut cu pastrama lor. Păcat că, în România, nimeni n-a ştiut de această treabă până când americanii au început să vorbească despre sandvişul cu pastramă românească. Au auzit şi ai noştri şi o firmă din Bucureşti s-a apucat să facă sandviş cu pastramă românească şi materia primă se face la Schitu Goleşti. De aceea am vrut să-l prezentăm şi noi astăzi, aici.”, este povestea preparatului împărtăşită jurnaliştilor de Bogdan Gîlculescu.
Preparatul conţine pastramă de porc afumată clasic, la fum de fag, ceapă roşie frecată cu oţet de vin roşu, varză, pătrunjel şi sos barbeque. Bucătăria mobilă a lui Bogdan Gîlculescu s-a mai aflat în curtea Secţiei de Etnografie şi în alte ocazii, iar cei care şi-au făcut drum pe la evenimentele muzeului şi-au delectat inclusiv papilele gustative. M.B.
