Astăzi, 2 iulie, creştin ortodocşi îl prăznuiesc pe Ştefan cel Mare şi Sfânt, care este cinstit la Mănăstirea Glavacioc din comuna argeşeană Ştefan cel Mare. La slujba de hram de astăzi, au participat deputaţii Simona Bucura Oprescu şi Aurel Bălăşoiu, preşedintele Consiliului Judeţean Argeş Ion Mînzînă, consilierul judeţean Narcisa Nicoleta Nicolescu şi administratorul judeţului, Cristian Puiu.
„Am trăit azi momente de emoţie şi bucurie la Mănăstirea Glavacioc din comuna Ştefan cel Mare, acolo unde a fost oficiată slujba de hram în cinstea lui Ştefan cel Mare şi Sfânt, sărbătorit azi de către creştin-ortodocşi.
M-am bucurat, de asemenea, să-i reîntâlnesc pe harnicii oameni din sudul judeţului şi pe destoinicii primari Ion Parlală din Ştefan cel Mare şi Petre Funie din Slobozia. Am fost onorată ca, împreună cu preşedintele Consiliului Judeţean Argeş Ion Mînzînă, cu deputatul Aurel Bălăşoiu, cu consilierul judeţean Narcisa Nicoleta Nicolescu şi cu administratorul judeţului, Cristian Puiu, să ascultăm cuvintele de mare înţelepciune şi caldă vibraţie duhovnicească rostite cu acest prilej de către ÎPS Calinic, arhiepiscopul Argeşului şi Muscelului, şi de către părintele Cassian, stareţul minunatei mănăstiri de lângă râul Glavacioc.”, ne-a spus deputatul Simona Bucura Oprescu.
Bine credinciosul voievod Ştefan cel Mare şi Sfânt a fost cel mai de seamă domnitor al Moldovei, domnind între 14 aprilie 1457 şi 2 iulie 1504 (47 de ani). A ridicat multe biserici şi mănăstiri şi a fost unul dintre apărătorii creştinătăţii împotriva invaziei otomane. Biserica Ortodoxă Română a hotărât proslăvirea (canonizarea) sa ca Binecredinciosul Voievod Ştefan cel Mare şi Sfânt. Hotărârea a fost adoptată în iunie 1992, iar Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române i-a stabilit ca dată de prăznuire ziua de 2 iulie, ziua trecerii sale la Domnul.
Mănăstirea Glavacioc este una dintre cele mai vechi mănăstiri ortodoxe din ţară. Aflată la aproximativ 64 de kilometri sud-est de Piteşti, mănăstirea este aşezată lângă râul Glavacioc, fiind întemeiată pe vremea domnitorului Mircea cel Bătrân, prima atestare documentară a acesteia având loc însă în anul 1441 într-un document emis de către domnitorul Vlad Dracul.
În anul 1657, diaconul patriarhului Macarie al Antiohiei, anume Paul de Alep, trecând pe la Mănăstirea Glavacioc, nota: „Nu am mai văzut în această ţară nici o altă biserică care să poată fi asemănată acesteia”. Mănăstirea adăposteşte o icoană făcătoare de minuni înfăţişând-o pe Maica Domnului cu pruncul Iisus.