Admiterea în LEO Club Câmpulung Leolution presupune supunerea recruţilor unor teste prin care să demonstreze că sunt implicaţi în activităţi sociale şi educative şi că sunt capabili să conceapă proiecte pentru tineri. Un astfel de proiect propus de câţiva aspiranţi la statutul de membru LEO s-a derulat sâmbătă, la Convivial, unde colegii cu vechime au fost părtaşi la iniţiativa debutanţilor. Mai precis, mai mulţi adolescenţi au ales să petreacă aproape două ore ale zilei de sâmbătă ascultând o captivantă prezentare a dr.Laura Ilie pe teme de sănătate, cu accent pe consecinţele fumatului asupra fizicului şi psihicului nostru. Proiectul axat pe îndemnul „Ai grijă de tine!” a constat într-o pledoarie pentru sănătate prin renunţarea la un viciu pe care liceenii îl experimentează de la 10-11 ani. Invitata lui Carmen Bârloiu, mentorul şi coordonatorul tinerilor reuniţi în LEO Club Câmpulung Leolution, nu şi-a propus să-i dojenească şi nici să le ţină o prelegere ştiinţifică, din care ascultătorii să nu priceapă mare lucru, ci le-a explicat prieteneşte ce stă, de fapt, în spatele fumatului şi cu ce pot înlocui acest obicei păcătos. Ca să le câştige încrederea, dr.Laura Ilie s-a deschis în faţa tinerilor, expunându-le experienţele personale de fumătoare înrăită şi accentuând motivul care a făcut-o să nu mai pună mâna pe ţigară, dar şi efectele asupra sănătăţii, resimţite mulţi ani după adoptarea unui stil de viaţă sănătos.
Nici părinţii, nici sora, nici anturajul nefumător şi nici măcar autopsiile de la „Mina Minovici” n-au convins-o să renunţe la fumat
Discuţia de la egal la egal între adolescenţi şi dr.Laura Ilie a constat într-un schimb de experienţe personale. Musafira i-a cucerit pe tinerii ascultători cu un expozeu interesant, din care, după cum au demonstrat, au reţinut ideile esenţiale. Rămâne să le şi aplice, în sensul de a răspândi mesajul primit colegilor şi prietenilor, pentru a fi, aşa cum i-a sfătuit specialistul aflat în mijlocul lor, „picăturile schimbării”.
Dr.Laura Ilie le-a împărtăşit liceenilor cum s-a „împrietenit” ea cu ţigara, de care nimic n-a convins-o să se despartă în următorii 13 ani. Se întâmpla la 21 de ani, la începutul facultăţii. Spre deosebire de adolescenţii prezentului, care încep să fumeze încă din şcoala generală, ea n-a fost tentată să încerce înainte de a deveni studentă la Medicină, deşi, după cum a mărturisit, făcea parte din „gaşca nebună a liceului”. În schimb, la facultate, unde fuma toată lumea, a cedat acestei tentaţii. „M-am apucat să fumez în prima sesiune, pentru că mi s-a părut… vai, ce greu este la facultate, ce greu este să învăţ şi ce o să mă destresez! Mulţi dintre colegii mei se „destresaseră” în timpul semestrului. Eu am zis că o să mă destresez în sesiune. Mai mult m-am stresat. (…) Am fumat mult timp, din 1996, când am intrat la facultate, până în 2009. În fiecare vacanţă în care mă duceam acasă, tata îmi spunea: „Laura, faci facultatea pe care o faci. Eşti conştientă că fumatul nu este bun. De ce fumezi, măi tată?” Mama: „Laura, dă-mi toţi banii pe care îi dai pe ţigări şi le dăm noi foc!”, a povestit dr.Laura Ilie despre eforturile părinţilor nefumători de a o determina să-şi protejeze sănătatea.
Sora Laurei nu fuma nici ea, iar anturajul, de asemenea, era nefumător. N-au reuşit s-o facă să renunţe rugăminţile părinţilor, după cum n-au convins-o nici autopsiile la care a asistat, în timpul practicii din ultimul an de facultate, la Institutul „Mina Minovici”. Depănând aceste amintiri din perioada studenţiei, medicul le povestea liceenilor cum ea şi colegii au fost chemaţi să observe două cadavre, al unui fumător şi al unui nefumător. Li s-au arătat plămânii unuia şi altuia, dar, după discuţii, studenţii au ieşit afară şi şi-au aprins ţigările. Aşadar, n-a avut efect nici vederea unui organ distrus din pricina fumatului.
Cea mai puternică motivaţie: naşterea unui copil
„Atunci nu am înţeles ce ascunde, de fapt, fumatul.”, a recunoscut dr.Laura Ilie, care nu a apelat la „de ce-ul” care, mai târziu, i-a transformat viaţa într-o documentare continuă. „Relaxarea dată de ţigară este doar o impresie. Când fumăm, nicotina ajunge la nivelul creierului în patru secunde. Nu mi-am propus să vă spun lucruri ştiinţifice, dar de dopamină şi serotonină o să tot auziţi în această viaţă şi este bine să ştiţi ce sunt. Mecanismul este acesta: nicotina duce la eliberarea de dopamină, care se transformă în serotonină, iar noi simţim plăcere. În timp, fumatul duce la scăderea de dopamină din organism. Organismul simte că a scăzut cantitatea de dopamină şi doreşte să fumeze şi mai mult. Se creează un cerc vicios. Nicotina creează senzaţia de relaxare, dar la nivelul organismului nu se produce absolut nicio relaxare. Nicotina creează stări de anxietate şi stări de frică.”, le-a explicat tinerilor dr.Laura Ilie. Ca fumătoare, ajunsese la două pachete de ţigări pe zi. Dimineaţa, la cafea, fuma cinci ţigări.
Spre deosebire de acele timpuri, adolescenţii de astăzi au acces la informaţie. „O prietenă foarte bună din Câmpulung mi-a spus ceva care mi-a plăcut enorm şi sunt convinsă că mulţi o s-o ţineţi minte: regula celor 3 A, Acknowledgement, Acceptance şi Action. Când conştientizezi ceva eşti la „Acknowledgement”, ai luat la cunoştinţă. Îţi trebuie o anumită perioadă de timp ca să accepţi acel lucru. Abia atunci începi procesul de vindecare.”, a mai spus dr.Laura Ilie a cărei recomandare a fost ca schimbările să nu fie bruşte, ci progresive. La renunţarea la fumat, cu paşi mici, pentru a se menţine echilibrul corpului, se ajunge, poate, într-un an.
„Sunt personalităţi care pot face schimbări bruşte, dar în spatele schimbării este nevoie să fie ori o voinţă puternică, ori o conştientizare puternică. Eu m-am lăsat de fumat în momentul în care am rămas însărcinată. Atunci am realizat că nu pot să continui cu cele două pachete de ţigări pe zi, pentru că îmi doream copilul. Copilul a venit cu nişte alergii, cu o criză de astm. Noi din cauza asta, printre altele, ne-am şi mutat de la Bucureşti. Atunci am tăiat brusc. Dar motivul pentru care am făcut acest lucru a fost foarte puternic.”, le-a povestit dr.Laura Ilie, a cărei sugestie pentru cei care nu-şi găsesc o motivaţie interioară a fost să aleagă constanţa, cu dorinţă şi cu perseverenţă.
Lecţia de sâmbătă, într-un cadru amical, un exemplu pentru şcoală
Invitata a dezbătut cu adolescenţii, în cadrul unui dialog care le-a ţinut interesul viu, ce stă în spatele fumatului. În primul rând, în cazul lor, dorinţa de socializare şi de a fi acceptat. „Am nevoie să fiu iubit, acceptat, recunoscut ca făcând parte din “haită”. În momentul în care conştientizaţi aceste lucruri şi vreţi să fiţi picătura schimbării, vă gândiţi că puteţi să socializaţi şi mâncând un măr.”, a identificat dr.Laura Ilie împreună cu ascultătorii săi cum se produce începutul. Aceasta a dezvoltat pentru „publicul” său ideea de manipulare prin avertismentele de pe pachetele de ţigări, care au condus de desensibilizarea privitorului, dar şi manipularea prin consumerism.
Discuţia extrem de interesantă a conţinut şi amănunte referitoare la originea fumatului născut ca o terapie şi devenit, peste secole, un pericol major pentru sănătate. „Eu sunt din Tulcea. Bunicii mei creşteau tutun, rupeau frunzele, le înşirau pe o aţă şi din acele frunze rulau ţigări. Impropriu spus era un fumat sănătos faţă de ce se fumează acum. Istoria lui pleacă de la folosirea tutunului în scop medicinal, a tutunului şi a răşinii în scop religios, şamanic, acolo este originea lui. Numai că cineva a văzut un potenţial de a face bani.”, a adăugat aceasta.
Urmările fumatului, o „cruce” pe care omul o duce mulţi ani după ce s-a lăsat
Dintre numeroasele întrebări primite de invitata tinerilor, cea mai pertinentă şi, poate, cea mai de efect pentru dialogul de dorit a se repeta cu cât mai mulţi copii, în şcoală sau în afara şcolii, a fost aceasta: cum i-a afectat fumatul sănătatea în cei 13 ani cu câte două pachete zilnic? „Ajunsesem în fiecare dimineaţă, când mă trezeam, să nu mai pot să respir. Noi avem o rată de a respira la orizontală şi o altă rată de a respira la verticală. Când suntem în poziţie culcată, acumularea de mucus din plămâni este mai mare. Atunci când se ridică în picioare, fumătorii tuşesc. În primul rând, că nu au fumat în timpul nopţii, dar este şi acumularea de mucus. Nici măcar acest lucru nu m-a făcut să mă las de fumat. Un lucru pe care l-am învăţat la un curs de nutriţie este că aşa cum natura este ciclică şi are aceste cicluri de primăvară, vară, toamnă, iarnă, aşa şi organismul nostru urmează nişte cicluri. Noi nu suntem conştienţi de ele, dar dacă vrem să le conştientizăm, reuşim. Pe lângă ciclul săptămânal, lunar, anual, avem un ciclu de şapte ani. La fiecare şapte ani, organismul nostru are toate celulele reînnoite. În fiecare secundă, în organismul nostru mor şi se nasc milioane de celule. Cei şapte ani sunt cât îi ia splinei ca să se regenereze, pentru că este organul cu timpul de regenerare cel mai mare. Eu mi-am dat seama de această ciclicitate când ne-am mutat aici. Din cauza vremii, am început să tuşesc cu nişte firişoare negre şi bile negre. Eu nu mai fumam de opt ani. Mă lăsasem în 2009 şi ne-am mutat aici în 2017. Începusem să elimin ce fumasem. Mi-am făcut radiografii, sunt de fumător încă, plămânii arată a fumător. Dar acest ciclu al organismului te ajută să elimini greşelile din tinereţe.”, este o parte a lecţiei de sâmbătă oferită cu delicateţe şi inteligenţă de dr.Laura Ilie, pe care o recomandăm ca inspiraţie profesorilor din şcolile câmpulungene. Magda BĂNCESCU