Auzim, din ce în ce mai des, despre fenomenul de îmbătrânire a populaţiei şi implicaţiile lui la nivelul statelor, din punct de vedere demografic, social şi economic. Acest fenomen specific statelor în curs de dezvoltare şi dezvoltate este cauzat, pe de o parte, de scăderea masivă a natalităţii, pe de altă parte, de emigrarea tinerilor şi, nu în ultimul rând, de creşterea speranţei de viaţă. Se încadrează în acest fenomen acele state care au peste 20% populaţie vârstnică, din populaţia totală. În Europa, cele mai afectate de acest fenomen sunt Norvegia, Suedia, Italia şi Regatul Unit al Marii Britanii.
După cum este de înţeles, România urmează tendinţa europeană, numărul vârstnicilor de 60 ani şi peste, fiind în creştere. Şi municipiul Câmpulung are această tendinţă, corelată cu o scădere constantă a populaţiei.
Dacă analizăm dinamica populaţiei Câmpulungului după Al Doilea Război Mondial, observăm o creştere de la 18.174 locuitori în 1948, până la 44.296 locuitori în 1995, iar apoi o scădere la 34.849 în 2020, care continuă şi astăzi. Sigur, realitatea este cu totul alta, mult mai gravă, ţinând cont că nu avem un recensământ recent al populaţiei. O cifră vehiculată tot mai des se situează în jurul valorii de 27.000 locuitori.
Studiind datele statistice oferite de https://arges.insse.ro/, observăm pentru perioada 2016-2020 o creştere a populaţiei de 60 ani şi peste cu 905 persoane de la 8.524 la 9.429. Dacă în 2016 populaţia de 60 de ani şi peste reprezenta 23,2% din totalul populaţiei, în 2020, aceasta reprezintă 27,05% din totalul populaţiei. Spre comparaţie, populaţia cuprinsă între 15 şi 59 ani a scăzut de la 23.990 în 2016 (65,3%), la 21.554 în 2020, (61,8%), iar numărul tinerilor sub 15 ani s-a redus de la 4.213 în 2016 (11,47%) la 3.866 în 2020 (11,09%).
Dacă ritmul se păstrează, în 2030, populaţia Câmpulungului se va situa în jurul a 31.000 locuitori, iar populaţia vârstnică o să depăşească 34% din total. Ovidiu POPESCU
Articolul precedent