În acest an, pe 18 august, Divizia 2 Infanterie „Getica” sărbătoreşte 105 ani de când s-au pus bazele marilor unităţi ale Armatei Române şi intrarea în războiul pentru libertatea şi unitatea neamului românesc. Evenimentul este un prilej de promovare a simbolurilor şi tradiţiilor militare, cu o înaltă încărcătură emoţională. În acest context, Divizia 2 Infanterie „Getica”, continuatoarea tradiţiilor de luptă ale Armatei a 2-a, organizează, în mai multe localităţi din ţară o serie de activităţi pentru evocarea faptelor de arme şi omagierea sacrificiului suprem al înaintaşilor, care şi-au dat viaţa pentru reîntregirea României.
Simpozion la Cercul Militar şi ceremonial militar şi religios la Mausoleul Mateiaş
Manifestările au debutat şi pe meleaguri muscelene, pe 3 august, cu o interesantă lecţie de istorie, în cadrul unui simpozion intitulat „De la Armata a 2-a, la Divizia 2 Infanterie „Getica” – 105 ani de istorie”, care a avut loc la Cercul Militar Câmpulung, de la ora 18.00. În deschiderea oficială a acestui eveniment au susţinut prelegeri comandantul Diviziei 2 Infanterie „Getica”, general-maior Dragoş Dumitru Iacob, primarul municipiului Câmpulung, Elena Lasconi, şi subprefectul Lucian Ionescu. În continuare au luat cuvântul specialişti în istorie militară colonel (r.) dr. Mircea Tănase (Armata a 2-a în perioada 1916-1945), Alexandru Oprea, directorul Muzeului Municipal Câmpulung (Armata a 2-a în acțiunile și luptele din zona Argeșului / Luptele armate din zona Argeșului); colonel (r.) dr. Mihai Goia (Armata a 2-a în perioada 1960-2010) şi, din nou, general-maior Dragoș-Dumitru Iacob (Divizia 2 Infanterie „Getica” în perioada 2010-2021). La finalul simpozionului s-a vizionat filmul reprezentativ „Armata a 2-a / Divizia 2 Infanterie „Getica” – Calea Învingătorilor”. Evenimentul de la Câmpulung, dedicat sărbătoririi a 105 ani de la înfiinţarea Armatei a 2-a, s-a încheiat pe 4 august, la Mausoleul Mateiaş, cu un ceremonial militar şi religios, cu depuneri de coroane de flori, la care au participat majoritatea celor prezenţi la întâlnirea de la Cercul Militar Câmpulung, dar şi alţi invitaţi, cum ar fi prefectul Emilia Mateescu, vicepreşedintele Consiliului Judeţean, Marius Nicolaescu, Marian Toader, primarul comunei Lereşti, Ion Băcioiu, primarul comunei Dragoslavele, plus un grup de elevi din localităţile amintite anterior, atraşi de istoria zbuciumată a ţării noastre. „Acest eveniment ne oferă prilejul de a ne reaminti, cu profundă recunoștință, de toți cei care au apărat cu propria lor viață unitatea, independența și suveranitatea țării noastre. Avem datoria de a ne omagia eroii și de a învăța de la ei lecția devotamentului, demnității și sacrificiului. Prin tot ceea ceea ce întreprindem, inclusiv acest eveniment militar, demonstrăm că am înțeles sensul luptei și jertfei celor care s-au sacrificat pentru țară. Celor care ați ales cariera militară, vă mulțumesc pentru sacrificiile și dedicarea de care dați dovadă şi vă urez succes în misiunile dumneavoastră!” – a spus, în mesajul său, vicepreședintele Consiliului Județean Argeș, Marius Nicolaescu.
Armata a 2-a număra la început 78 batalioane de infanterie, 12 escadroane de cavalerie şi 71 baterii de artilerie
„Ordinul nr.40 al Marelui Cartier General, din 15 august 1916 constituie actul de naştere al Armatei a 2-a. Acesta prevedea ca începând cu ziua de 18 august 1916 toate trupele şi serviciile prevăzute prin lucrările „Ipotezei Z” să treacă sub ordinele superioare ale Comandamentului Armatei a 2-a, al cărei cartier general se va găsi instalat, până la terminarea mobilizării, în localul Şcolii de Artilerie şi Geniu din Bucureşti. Compunerea de început a Armatei a 2-a însemna Corpurile 2 şi 3 Armată şi Brigada 3 Călăraşi, care întruneau un total de 78 batalioane de infanterie, 12 escadroane de cavalerie şi 71 baterii de artilerie. Prin acelaşi Înalt Decret No 2784 din 14/VIII/1916”, la comanda sa a fost numit generalul de divizie Alexandru Averescu (14.08-26.08.1916; 26.09.1916-30.01.1918), cel care avea să se acopere de glorie în luptele de la Mărăşti din vara anului 1916, iar nu peste mult timp va deveni una dintre cele mai populare figuri politice din România. În august 1916, Armata a 2-a a fost dispusă central în dispozitivul strategic al frontului românesc de pe Carpaţi, participând iniţial la operaţia de acoperire şi apoi, în lunile august-septembrie 1916, la ofensiva din Ardeal, traversând cele trei etape ale acestei prime operaţii. La jumătatea lunii septembrie 1916, după ce trupele sale atinseseră şi trecuseră la consolidarea aliniamentului Odorheiul Secuiesc, Paloş, Dăişoara, Ticuşu Nou, Noul Român, Cârtişoara, Avrig, ofensiva Armatei a 2-a în Ardeal s-a încheiat. Prin aducerea pe acest front a Armatei a 9-a germane raportul de forţe a devenit nefavorabil pentru partea română, ceea ce a impus pentru lunile următoare trecerea la apărare pe întregul aliniament. În perioada ianuarie-iunie 1917 a avut loc reorganizarea armatei române, operaţie la care a concurat şi Misiunea Militară Franceză, condusă de generalul H. M. Berthelot. Au fost refăcute armatele 1 şi 2, cu un total de 15 divizii de infanterie, 2 de cavalerie, 4 regimente de artilerie grea şi 12 escadrile de aviaţie. Armata a 2-a trecut la refacerea potenţialului militar şi moral al forţelor concomitent cu menţinerea în dispozitivul de apărare din zona Vrancei a majorităţii marilor sale unităţi şi unităţilor din compunere. Efectivele sale se ridicau la 8 generali, 2648 ofiţeri, 123228 trupă (din care 73675 combatanţi, 42476 necombatanţi şi 7077 disponibili). La 13 ianuarie 1917, Armata a 2-a avea dispuse marile unităţi astfel: Grupul „Grigorescu” (Divizia 15 Infanterie şi Brigada 7 Mixtă) pe aliniamentul Mânăstirea Caşin, vârful Momâia, grupul rus „Mannerheim” (3 divizii, din care una română) între Momâia şi Şerbeşti şi Grupul „Râmnic” între Şerbeşti şi Oleşeşti, iar în rezervă Divizia 7 Infanterie. Între 13-18 februarie 1917, Armata a 2-a a executat prima sa ofensivă din Moldova, reuşind să respingă inamicul în sectorul Mărăşti şi să stabilizeze frontul pe aliniamentul Şuţiţa, Putna şi Siret. După cum spune Constantin Kiriţescu, „Armata a 2-a, rămasă pe front în Munţii Oituzului şi ai Vrancei, îşi căuta o linie pe care să îşi fixeze frontul, în luptă atât cu duşmanul pe care-l avea în faţă, cât şi cu asprimea unei ierni grozave. […] Ea va sta în tranşee şase luni de zile, păstrând cu sfinţenie postul de santinelă la porţile Moldovei refugiului, refacerii şi revanşei.” După şase luni de aşteptare pe poziţii, Armata a 2-a română a fost angajată în marea bătălie de la Mărăşti, între 9 şi 14 iulie 1917. „Rareori o armată s-a găsit într-o înălţare sufletească mai mare ca Armata a 2-a română în preajma bătăliei de la Mărăşti”, avea să scrie mai târziu Constantin Kiriţescu. La rândul său, generalul Averescu avea să consemneze, în Notiţele sale: „9 VII. În fine, ziua mult aşteptată începe. Zi mare, căci este în joc reputaţiunea armatei, sau cel puţin a valoarei soldatului nostru.[…] Am însă ferma încredere în succesul trupelor noastre pe frontul armatei mele. Sunt convins că acţiunea care începe azi va fi pentru soldatul nostru un titlu de glorie şi pentru ţară de mândrie. Ne măsurăm, în condiţiuni aproape egale, cu cei mai buni soldaţi din lume. Sunt convins că vom învinge.” Bilanţul acestei bătălii a fost strălucit. Frontul inamic a fost străpuns pe o lungime de 30 km şi împins pe o adâncime de 20 km, 30 localităţi fiind recucerite de forţele române. În nouă zile de luptă, Armata a 2-a a făcut prizonieri un număr de 23 ofiţeri şi 2746 soldaţi inamici, a capturat 40 de tunuri, 30 de mortiere de tranşee, 22 mitraliere şi mult alt material de război. Cu toate acestea, succesul strategic nu a putut fi exploatat. Parte componentă a imensului front rusesc, armata română a trebuit să-şi oprească ofensiva, datorită gravei defecţiuni a armatei ruse, confruntată cu valul revoluţionar care i-a determinat pe soldaţii acesteia să nu mai lupte.”, se arată pe site-ul armata-buzau.ro. Alex Barbu