În Duminica Întoarcerii Fiului Risipitor, Înaltpreasfinţitul Părinte Calinic, Arhiepiscop al Argeşului şi Muscelului, s-a aflat în mijlocul credincioşilor Parohiei Bisericii Domneşti din Câmpulung Muscel. Cu această ocazie, Ierarhul Argeşean a oficiat Sfânta Liturghie, împreună cu un sobor de preoţi şi diaconi.
În cuvântul rostit, Chiriarhul Eparhiei a vorbit despre pocăinţă, ca dar al lui Dumnezeu, şi a îndemnat să vedem în fiecare persoană chipul lui Dumnezeu. „A pus Dumnezeu pocăinţa ca îndreptare a noastră, să ne facem un pic mai buni ca ieri, iar mâine, mai cu grijă faţă de astăzi, şi aşa mai departe. Să iertăm, cine iartă iese din Dumnezeu, cine iartă este ca un Dumnezeu, cine înţelege suferinţa şi pe oameni este ca un Dumnezeu!”, a transmis arhiepiscopul Calinic celor prezenţi la emoţionanta slujbă.
Pentru activitatea deosebită desfăşurată pe plan administrativ-duhovnicesc, în calitatea de preot paroh al Bisericii Domneşti, dar şi pentru eforturile depuse timp de 25 de ani, în calitatea de director al Bibliotecii Municipale “Ion Barbu”, părintele dr. Ştefan Ştefănescu a primit din partea Arhiepiscopiei Argeşului şi Muscelului distincţia eparhială „Crucea Basarabă”.
În preambulul acordării acestei distincţii, pe care o primesc preoţii merituoşi, Arhimandritul Caliopie Ichim, exarhul mănăstirilor din Eparhia Argeşului şi Muscelului şi stareţ al Mănăstirii Argeşului, a prezentat portretul părintelui Ştefan Ştefănescu: „Este o zi importantă pentru Parohia Domnească şi ne bucurăm de prezenţa dumneavoastră, atât de numeroasă, semn că aici se lucrează cu timp şi fără timp cele spirituale. Pe noi, cei de la Centrul Eparhial, ne interesează foarte mult acest aspect, urmărim cu foarte mult interes felul în care credincioşii răspund misiunii pe care o îndeplineşte un preot într-o parohie, iar din cele pe care le vedem la faţa locului, dumneavoastră mărturisiţi că părintele paroh, împreună cu ajutorul dumnealui, şi-a împlinit misiunea şi cele duhovniceşti n-au fost lăsate niciodată pe plan secund. Ştim că părintele Ştefănescu, pentru faptul că a avut preocupare şi interes, a lucrat şi în alte locuri în care el şi-a găsit frumuseţea binecuvântării lui Dumnezeu. A lăsat şi acolo lucruri frumoase, dar s-a întors la biserică, pentru că aceasta este menirea lui slujitoare. Preoţia nu este o întâmplare, nu este o meserie, preoţia nu este un interes al cuiva, ci preoţia este o lucrare dumnezeiască, este o misiune pe care Dumnezeu o aşează către un suflet ales de el, în mod definitiv şi permanent. Preoţia nu se ia, ci ea rămâne veşnic dată unui om. Sunt şi acele momente când preoţia se întrerupe din slujirea ei, dar ea rămâne valabilă şi în lumea de dincolo. Aşadar, avem aici de-a face cu acest moment despre care trebuie să prezentăm câteva lucruri importante şi să definim ceea ce poate părea de multe ori lucru de neînţeles. Cum un preot ar putea să facă politică? Şi răspunsul pe care l-a dat Biserica este unul definitoriu: nu poate să facă politică, în sensul că nu poate să aparţină numai unora şi că el trebuie să aparţină tuturor. Dar preotul poate să facă administraţie. Preotul face administraţie bisericească în fiecare moment al lui. De exemplu, realizarea sistemului de încălzire este o preocupare administrativă, este o preocupare faţă de cele materiale, dar care au şi ele rostul lor. Pentru aceasta este chemat un preot să lucreze, chiar dacă la început se pricepe sau nu, este obligat să le înveţe şi să le facă pe toate. Chiar şi contabilitate trebuie să facă, lucrări de întreţinere, care se referă la construcţii şi la grădinărit. Că trebuie să pună o floare frumoasă în curtea bisericii şi să ştie să vopsească gardul, să-l şi repare. Un preot nu face politică, dar face administraţie şi un preot trebuie să facă administraţie spre folosul oamenilor. Trebuie să aibă aşezată în casa parohială sau în spaţiul special destinat chiar şi o carte, asta înseamnă că preotul trebuie să facă şi cultură. Preotul trebuie să facă servicii diverse, pentru că sunt mulţi enoriaşi care nu au cu ce să meargă la spital, preotul îi duce cu maşina, deci face un fel de taximetrie, aşa că trebuie să ştie să conducă şi o maşină. De asemenea, preotul trebuie să ducă unor săraci alimente, îmbrăcăminte şi toate celelalte, adică să fie un fel de asistent social. Preotul trebuie să facă şi multe alte lucruri pe care le ştiţi şi acesta este momentul potrivit când noi putem să ne exprimăm pe tema de care vorbim, pentru că părintele Ştefănescu, parohul dumneavoastră, este un preot care, până la acest moment, a făcut şi administraţie, nu politică, a făcut şi servicii oamenilor de la care n-a avut niciun fel de plângere, niciun fel de reclamaţie, de la care a primit aprecieri şi care-l respectă atunci când îl întâlnesc. E foarte important să ştim acest lucru, că tot ceea ce facem, că tot ceea ce face un preot trebuie să însemne răspuns pozitiv din partea oamenilor, materializat prin respectul pe care i-l acordă cei care-i cunosc cu adevărat activitatea şi care se înclină în faţa efortului pe care l-a făcut şi-l face şi trebuie să-l facă. Părintele Ştefănescu a fost 25 de ani director la Biblioteca din oraş şi m-aş bucura ca mulţi dintre dumneavoastră să-i fi trecut pragul, să fi folosit acele cărţi de care toţi avem nevoie pentru cultivarea noastră, în vederea reuşitei în viaţă. Este un om care, în calitatea de bibliotecar şef, a făcut achiziţii, a făcut manifestări culturale, a pus accentul pe patriotism, pe dragostea de ţară, pe dragostea de frumos, de tradiţii, pe nevoia de ştiinţă, pe împletirea ştiinţei cu religia şi credinţa, pe lucrarea armonioasă dintre oameni, în general. E cazul ca astăzi să-i mulţumim pentru cei 25 de ani pe care i-a pus în slujba comunităţii, dar şi pentru prezenţa dumneavoastră atât de numeroasă şi de apropiată de biserica aceasta. E cazul să-i mulţumim pentru toate lucrările pe care le-a iniţiat şi le-a coordonat aici şi a aşezat acest loc, atât de cunoscut, la cinstea la care se cuvine. Nu degeaba se numeşte Biserica Domnească, ea trebuie să rămână şi să rămână exemplu de urmat pentru ceilalţi. Cu toţii, fără îndoială, avem ce învăţa venind la această biserică, împrumutăm de aici, din mireasma aceasta duhovnicească, dar şi din aspectul atât de plăcut al bisericii, în interiorul şi exteriorul ei. Mulţumirile nu sunt adresate de noi, cei de la Centrul Eparhial, ci fără îndoială sunt adresate de dumneavoastră, nu trebuie să vă exprimaţi, ci doar faptul că sunteţi aici şi că n-aţi părăsit biserica şi nu o veţi părăsi. De asemenea, mulţumire şi apreciere adresează Înaltpreasfinţitul Arhiepiscop Calinic, aşa este frumos ca acest tată, definit în persoana arhiepiscopului locului, să-şi preţuiască fiii, fie rătăcit, fie din casa lui, ca iubitor al casei părinteşti, pe toţi, un tată, un arhiepiscop, îi primeşte cu braţele deschise, şi-l primeşte pe părintele Ştefănescu, care a lucrat ca bibliotecar, care a lucrat în calitate de consilier eparhial o vreme, tot pe tema legată de cultură şi care lucrează în continuare ca preot paroh, ca bun chivernisitor al casei lui Dumnezeu aici, în Biserica Domnească din Câmpulung. Şi, pentru aceasta, în numele dumneavoastră, ca o responsabilizare, ca un îndemn pentru viitor frumos şi plin de realizări şi lucruri frumoase, îi acordă Înaltpreasfinţitul Arhiepiscop Calinic, părintelui Ştefan Ştefănescu, „Crucea Basarabă”, distincţia eparhială, care se acordă preoţilor merituoşi, care şi-au făcut datoria, preoţilor care au pentru ce să-i mulţumească lui Dumnezeu! Părinte, mulţumiţi-I lui Dumnezeu, nu oamenilor, că aţi primit cele bune în viaţa aceasta!”
Cuprins de emoţia evenimentului, parohul Bisericii Domneşti le-a transmis enoriaşilor, prezenţi în număr mare la slujbă: „Mă întorc cu 25 de ani în urmă, când m-aţi aşezat în demnitatea de consilier eparhial cultural misionar, după care am primit această binecuvântare, să slujesc şi în ogorul culturii muscelene. Datorită dumneavoastră, care aţi venit în număr atât de mare, daţi forţă rugăciunii. Ne străduim de fiecare dată ca în această biserică să redescoperiţi solemnitatea slujbei, să o trăiţi plenar!”
Biserica Domnească a fost zidită în 1567, de către doamna Chiajna, văduva lui Mircea Ciobanu, cu ajutorul fiului ei, Petru cel Tânăr. În urma unui cutremur, a fost grav avariată în jurul anul 1720, fiind rezidită în 1721. Suferind noi deteriorări, este rezidită aşa cum se prezintă astăzi, între 1870-1889.
Biserica pictată în interior în maniera artei renascentiste a fost numită în trecut „biserica grecilor”, deoarece negustorii greci care veneau la Câmpulung să facă negoţ au fost atraşi de frumuseţea şi măreţia acestui locaş domnesc. Se spune că în apropierea ei a funcţionat o şcoală domnească, înfiinţată de către Antonie Vodă din Popeşti, în 1669, şi că preoţii şcolii aveau datoria de a purta de grijă elevilor, în calitate de reprezentanţi ai mitropolitului ţării.
Pentru Câmpulung Muscel este un important centru de cultură, biserica fiind depozitara unui număr foarte mare de cărţi bisericeşti foarte valoroase. Isabela FILIP