Cap. IV
CĂMINUL CREDINŢEI ŞI ÎMPĂRĂŢIA CERURILOR
4.Căminul credinţei între edicte imperiale şi edicte cereşti (2 Samuel 6:9-12; 7:1-29. Hagai 1:1)
LAceastă prezenţă a lui Dumnezeu dă putere să faci lucrurile aşa cum se cuvine. Este frumos să vii regulat la adunare, la strângerile laolaltă cu fraţii, este frumos să te ocupi de interesele lui Dumnezeu, chiar dincolo de acele puţine ceasuri pe care le petreci în părtăşie cu fraţii şi cu Dumnezeu. Prezenţa la adunare este o datorie sfântă, plăcută, binecuvântată, aşa încât regretăm că sunt mulţi care se privează chiar de la această primă treaptă a binecuvântării, de a veni regulat la adunare. Este pierderea lor, care nu se poate compensa prin nimic. Cu cât stai mai mult acasă, cu atât vei avea mai multă dezordine sub toate aspectele, materiale şi spirituale.
Dar, este o altă treaptă, aceea în care Casa lui Dumnezeu are în preocupările noastre un loc tot mai larg. Să ne gândim puţin la acel exemplu din Noul Testament, la Acuila şi Priscila, care găzduiau Adunarea lui Dumnezeu oriunde se găseau. Acuila şi Priscila nu puteau fi puşi alături cu aceia care veneau la ei, pentru că ei în plus se îngrijeau de tot ce privea strângerea laolaltă a celor credincioşi, o dată, de două, de trei ori pe săptămână, un ceas, sau două, sau trei.
Casa lui Obed-Edom era deschisă pentru Dumnezeu în fiecare zi, în fiecare oră a unei zile, în fiecare clipă a unei ore; tot timpul ea era la dispoziţia lui Dumnezeu. Aceasta este cu totul altceva; este mai mult decât credincioşia soţilor între ei, sub aspectul voii lui Dumnezeu, este mai mult decât buna rânduială în familie.
Şi Avraam şi Sara erau, de bună seamă, oameni credincioşi. Cu toate acestea, credincioşi fiind, în taină ei pun la cale să-l înşele pe împăratul Egiptului, pe Faraon şi se înţeleg să-l mintă. Tot în taină, ei pun la cale să-l înşele şi pe împăratul Gherarului. Ei erau oameni credincioşi, dar între ei s-au înţeles, de pildă, ca Avraam să ia drept soţie pe roaba Agar şi să nască un copil din această legătură nepotrivită. Ei erau credincioşi, dar unde era prezenţa lui Dumnezeu în casa lor?
Credincioşia în familie nu-şi atinge scopul până când nu înseamnă găzduirea permanentă a lui Dumnezeu, a scaunului Său de domnie, care exprimă autoritatea Sa. Multe din preocupările cu privire la viaţa de familie se pot rezolva sub efectul binecuvântărilor lui Dumnezeu, care curg acolo unde există interes pentru Dumnezeu, dar mai ales acolo unde există un loc deschis pentru Dumnezeu.
Am înţeles viaţa de familie pornind din Eden, prin actul creator al lui Dumnezeu şi mergând în timp, în această vreme zbuciumată de necazuri, având drept scop voia lui Dumnezeu, dar mergând spre cer, spre veşnicie. Am înţeles-o pornind din Adam şi mergând spre al doilea Adam, spre Domnul Isus Hristos, când toţi cei răscumpăraţi vor alcătui o altă familie, o familie cerească, a copiilor lui Dumnezeu, în care Domnul Hristos va fi „Cel întâi născut dintre mai mulţi fraţi”. Vremea de acum va sfârşi în momentul când familia noastră (casa noastră) se va muta sus, în cer, în locaşurile pregătite cu toată grija de Domnul Hristos. Dar, până atunci, până la vremea întregirii, avem un har şi o răspundere. Până când să ne mutăm noi acasă, la Domnul, trebuie să Se mute El acasă la noi. În călătoriile Lui prin pustie, prin lume, aşa cum discuta cu David, Dumnezeu ar avea dorinţa aceasta: să se mute El, să-I deschidem un loc pentru chivotul Său. Să nu ne temem de aceasta, pentru că El va aduce o ordine binecuvântată, va aduce belşug de binecuvântări şi ne va pregăti în felul acesta pentru momentul solemn, slăvit, apropiat, fericit, când noi ne vom muta acasă la Domnul.
Până atunci, casa noastră este rânduită să-L găzduiască temporar pe Dumnezeu, pentru că şi Dumnezeu Se ocupă să ne primească în veşnicie, alături de El.
(Continuare în numărul viitor)
Adunarea Creştină Betel Câmpulung,
strada Matei Drăghiceanu, nr. 3
Telefon contact: 0745.021.424