S-au împlinit 109 ani de la naşterea Patriarhului Iustin Moisescu, cel de-al patrulea Patriarh al României. Cu această ocazie, în localitatea Cândeşti, satul natal a Preafericirii Sale, a fost comemorat acest vrednic fiu al parohiei născut pe aceste meleaguri în data de 5 martie 1910. Evenimentul a fost unul deosebit deoarece potrivit hotărârii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, anul 2019 a fost declarat ca „An comemorativ al patriarhilor Nicodim Munteanu şi Iustin Moisescu”.
Pentru început, Înaltpreasfinţitul Părinte Calinic, Arhiepiscopul Argeşului şi Muscelului, a oficiat Sfânta Liturghie, împreună cu un sobor de preoţi şi diaconi, în biserica în care a fost botezat patriarhul Iustin Moisescu. La acest eveniment deosebit au participat credincioşii parohiei, precum şi reprezentanţi ai administraţiilor locale din Albeştii de Muscel, primarul Cătălin Manta, viceprimarul Luminiţa Bizon, primarul de la Lereşti, Marian Toader, de la Dragoslavele, Ion Băcioiu.
În cuvântul rostit, Ierarhul Argeşean a prezentat realizările marelui patriarh cuprinse în colecţia de cărţi numită „Integrala Iustin Moisescu”, care a văzut lumina tiparului la Editura Arhiepiscopiei Argeşului şi Muscelului. După oficierea Sfintei Liturghii, a fost săvârşită slujba parastasului atât pentru arhiereul Iustin Moisescu, cât şi pentru membrii familiei sale care au trecut la Domnul. După slujba de pomenire, Chiriarhul Eparhiei, împreună cu preoţii din sobor, a vizitat casa în care s-a născut patriarhul Iustin Moisescu. Cu această ocazie au fost admirate fotografii vechi care amintesc de familia Preafericirii Sale.
Evenimentele legate de comemorarea marelui patriarh român s-au încheiat cu organizarea unui simpozion care s-a desfăşurat la Seminarul Teologic „Iustin Moisescu” Câmpulung. În prezenţa Înaltpreasfinţitului Părinte Calinic, profesorii şi elevii acestei instituţii teologice au prezentat mai multe referate care au cuprins aspecte legate de viaţa şi activitatea fostului elev al Seminarul orfanilor de război din Câmpulung-Muscel în perioada 1922-1930, viitorul patriarh Iustin Moisescu. A studiat la Facultatea de Teologie din Atena (1930-1934), cu specializare la Facultatea de Teologie Romano-Catolică din Strasbourg (1934-1936) şi din nou la cea din Atena (1936-1937), unde a obţinut doctoratul, în 1937, cu teza „Evagrie din Pont. Viaţa, scrierile şi învăţătura”.
A fost profesor de Limba Latină la Seminarul „Nifon” din Bucureşti (1937-1938), profesor de Noul Testament la Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universităţii din Varşovia (1938-1939), profesor agregat (1940), apoi titular (1942) de Exegeza Noului Testament la Facultatea de Teologie din Cernăuţi-Suceava, transferat în 1946 la aceeaşi catedră la Facultatea de Teologie din Bucureşti (din 1948 Institut Teologic Universitar).
În 1956, a fost hirotonit preot necăsătorit şi, în acelaşi an, a fost ales Arhiepiscop al Sibiului şi Mitropolit al Ardealului (hirotonit arhiereu în 15 martie, intronizat la 18 martie).
În 10 ianuarie 1957 a fost ales Arhiepiscop al Iaşilor şi Mitropolit al Moldovei şi Sucevei (întronizat la 13 ianuarie), unde a păstorit 20 de ani. La 12 iunie 1977 ales Arhiepiscop al Bucureştilor, Mitropolit al Ungrovlahiei şi Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române (intronizat la 19 iunie 1977), păstorind până la moartea sa în 31 iulie 1986.
În întreaga sa activitate, acesta s-a distins ca unul dintre cei mai învăţaţi ierarhi pe care i-a avut Biserica Ortodoxă Română. Cu studii strălucite la Atena şi Strassbourg, cu o activitate profesorală de mare ţinută în ţară dar şi în Polonia, a înţeles de timpuriu importanţa dialogului între Biserici.
Ca Patriarh a condus câteva delegaţii sinodale alte Biserici: Patriarhia Ecumenică (1978), Arhiepiscopia Misionară Ortodoxă Română din Statele Unite şi Canada (1979), Biserica Ortodoxă Rusă (1980), Biserica Ortodoxă Sârbă (1981), Biserica Luterană din Suedia (1981), sediul Consiliului Ecumenic al Bisericilor de la Geneva (1981), Biserica Ortodoxă Bulgară (1982), Biserica Reformată din Ungaria (1982), Biserica Ortodoxă din Grecia (1984).
În calitate de Întâistătător al Bisericii Ortodoxe Române a acordat o atenţie deosebită activităţii editoriale. De pildă, a iniţiat marea colecţie intitulată „Părinţi şi scriitori bisericeşti”, proiectată în 90 de volume, precum şi colecţia „Arta creştină în România”, în 6 volume. A fost tipărită o nouă ediţie sinodală a „Bibliei” (1982), o nouă ediţie a „Noului Testament” (1979); manuale pentru învăţământul teologic superior şi pentru seminariile teologice, teze de doctorat, cărţi de cult; şi-au continuat apariţia revistele centrale bisericeşti şi cele mitropolitane, ca şi buletinele comunităţilor ortodoxe române de peste hotare. Prin bogata sa activitate culturală, ecumenică şi pastorală, patriarhul Iustin îşi înscrie numele în rândul ierarhilor de mare prestigiu ai întregii Ortodoxii. “E.M.”