Patru ani, comunele Rucăr şi Dâmbovicioara s-au luptat în instanţă pentru stabilirea unui hotar. Miza a reprezentat-o Peştera Urşilor, revendicată de ambele localităţi, cu toate că ea figura în inventarul comunei Dâmbovicioara. Rucărenii, însă, au invocat apartenenţa, în vechime, a Dâmbovicioarei şi Podului Dâmboviţei de Rucăr, apartenenţă în teritoriul căreia Peştera Urşilor, laolaltă cu teritoriul din zona cu pricina, a fost a Rucărului. În primăvară, Curtea de Apel Piteşti a dat câştig de cauză Rucărului, care s-a pricopsit cu o oportunitate turistică.
Hotărârea Tribunalului, în favoarea Rucărului
Dosarul a fost înregistrat la Tribunalul Argeş pe 25 februarie 2014, la iniţiativa Instituţiei Prefectului Judeţului Argeş, care a chemat în judecată pe pârâtele Unitatea Administrativ Teritorială Dâmbovicioara şi Unitatea Administrativ Teritorială Rucăr, reprezentate prin primari, şi Oficiul de Cadastru şi Publicitate imobiliară. De la debutul litigiului şi până la finalizarea lui, în prima fază, prefectul s-a schimbat, Mihail Oprescu fiind înlocuit cu Cristian Soare, însă primarii au rămas aceiaşi după alegerile din 5 iunie 2016, Ionel Dulamă, la Rucăr, şi Dumitru Secăreanu, la Dâmbovicioara. Spunem în primă fază, pentru că, după două termene, magistratul Tribunalului Argeş a respins acţiunea pentru lipsa calităţii procesuale active a reclamantei, Prefectura Argeş. Aceasta din urmă şi primarul Dumitru Secăreanu, de la Dâmbovicioara, au făcut recurs, iar dosarul a fost supus rejudecării.
În timpul acţiunii, care s-a derulat din toamna lui 2015 şi până în vara lui 2016, celor două administraţii publice locale li s-a încuviinţat de către instanţă efectuarea unei expertize tehnice judiciare în specialitatea topografie, cadastru şi geodezie. Lucrarea a avut de urmărit obiectivele propuse de autorităţile locale de la Rucăr şi Dâmbovicioara. Edilii rucăreni au solicitat „verificarea şi transpunerea în schiţă a limitelor localităţii, aşa cum se regăsesc în documentele cadastrale întocmite la nivelul anilor 1968-1970, conform Legii nr. 2/1968”. Instanţa a solicitat ca prin raportul de expertiză topografică să se stabilească „limita corespunzătoare, legală, între cele două localităţi”, pe baza documentelor prezentate atât de O.C.P.I., cât şi de conducătorii celor două localităţi aflate în litigiu, alături de Prefectură.
La rândul său, Primăria Dâmbovicioara a propus ca specialistul în topografie să ţină cont de patrimoniul public al celor două comune, pentru a identifica în patrimoniul căreia dintre ele se află Grota-Peştera Ursului şi Drumul Arşiţei. Iar cele două obiective să fie identificate în hărţile cadastrale vechi, începând cu anul 1968. Cât despre stabilirea liniei de hotar, această operaţiune să se facă cu respectarea patrimoniului public al comunei Dâmbovicioara, respectiv a Hotărârii Consiliului Local nr. 14/25.08.1999. De asemenea să fie respectat Planul Urbanistic General al comunei Dâmbovicioara, avizat favorabil de Consiliul Judeţean Argeş la data de 12 noiembrie 2002. În primăvara lui 2016, specialistul şi-a prezentat lucrarea, Rucărul neavând obiecţiuni faţă de raport. Primăria Dâmbovicioara a avut o poziţie de care instanţa a ţinut cont, în sensul de a se depune raportul avizat de către Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Argeş.
Grota-Peştera Ursului trece de la Dâmbovicioara în patrimoniul Rucărului
Pe 30 iunie 2016, acţiunea Prefecturii a fost admisă, fiind stabilită linia de hotar conform raportului de expertiză tehnică, de ale cărui concluzii Rucărul a fost mulţumit. Comuna Dâmbovicioara a făcut recurs, care s-a judecat la Curtea de Apel Piteşti şi s-a terminat cu o hotărâre definitivă pe 5 martie 2018.
Instanţa superioară a stabilit linia de hotar între cele două comune vecine, în acelaşi timp producându-se şi trecerea unui obiectiv important de la Dâmbovicioara către Rucăr. Grota-Peştera Ursului sau Peştera Colţul Surpat, situată în Cheile Dâmboviţei, pe drumul spre Sătic, a intrat în administrarea lui Ionel Dulamă, după 50 de ani în care a ţinut de Dâmbovicioara. Administraţia locală de la Rucăr o vede ca pe o oportunitate turistică demnă de fructificat, care va fi transformată în atracţie turistică, asta după câteva investiţii în infrastructura specifică unui astfel de obiectiv turistic.