Plimbările prin Grădina Publică „Merci” ne fac uneori să auzim poveşti care ne duc cu gândul la „anormalul din aparentul nostru oraş normal”. Povestea zilei: trei doamne stau liniştite pe o bancă, atunci când persoana care le-a auzit tocmai trecea pe acolo şi s-a oprit la banca de lângă, pentru a-şi odihni picioarele. Respectivele femei nu făceau altceva decât să discute veşnica problemă a parcărilor. Cu fişe în mână, schiţe făcute în creion cu modelul de parcare, cam câte ar intra şi multe altele, doamnele noastre păreau tare supărate că viitoarele parcări din faţa blocului nu ar ajunge pentru numărul de maşini de pe scara în care locuiesc. Cele mai interesante discuţii au fost legate de: „Faci tu contractul, plătim jumătate-jumătate şi, când eşti tu schimbul 1, eu sunt 3, deci, o las în locul tău şi sigur nu ne nimerim amândouă, măcar mai păstrăm din bani”, îi spune o doamnă prietenei sale. Pe lângă asta, să mai auzim: „Eu i-am zis ăluia de la etajul doi cu tirul că, oricum, stă plecat câte şase luni şi maşina aia a lui o lasă în garaj, că mai are şi garaj la părinţi, să facă el contract şi îi plătesc eu, ca să poată să o bage şi fata mea când vine de la facultate”… Şi tot aşa, de când a început şi oraşul să intre în normalitate cu parcările, oamenii dau dovadă de idei care mai de care, pentru a „fenta” autorităţile locale, însă este posibil ca la un moment dat, programul lor să fie dat peste cap. Uite aşa, prin parcuri şi la balconul fiecăruia, se scot la licitaţie parcările, până să se mai ajungă cu actele la Primărie. Cine spunea că nu sunt muscelenii inventivi s-a înşelat amarnic.