N-are sens să mai vorbim despre ţigănia din cartiere, întreţinută de indivizi fără căpătâi, când Primăria este tartorul debandadei urbane! Ce s-a întâmplat la sfârşitul săptămânii trecute întrece orice limită a înţelegerii şi răbdării faţă de evenimentele organizate de instituţia nr.1 a municipiului, insensibilă la nevoia de linişte şi odihnă a oamenilor. Să se facă târguri, că nu zice lumea să nu se facă, dar să pui un individ să urle, cât e ziua de lungă, la microfon, în scopul de a strânge lumea la bâlci, ori să tolerezi audiţii de manele pe durata întregii zile, depăşeşte orice închipuire. Pentru autoritatea locală ar trebui să fie prioritari cetăţenii din blocurile centrale şi trecătorii, căci nu toţi gustă bairamurile ieftine, cu iz de grotesc, mascate de titulaturi mincinoase precum autentic, tradiţional, românesc, bunătăţi ca la mama acasă, când în Piaţa Primăriei se vindeau gustări americăneşti dintre cele servite la orice fast-food frecventat de înfometaţi care nu dau doi bani pe sănătatea lor. Însă pentru aleşi s-a văzut ce contează: banul şi nu oamenii torturaţi în numele sporirii încasărilor la buget, pentru salariile din 2018. Se vorbeşte că, de data asta, organizatoare ar fi fost altă întreprinzătoare decât partenera fidelă a primarului de la Zilele Municipiului şi alta decât cea care şi-a adjudecat, la începutul toamnei, bulevardul. A avut şi ea, câteva standuri, restul le-a subînchiriat la tarife libere. Când au aflat unii dintre negustori că Primăria cere 4 lei pe metrul pătrat, iar lor li s-au perceput 300 de lei pentru cele trei zile de şedere în zona zero a municipiului… au protestat neplătindu-i afaceristei decât ce apucaseră să-i dea, 100-150 de lei. Pe locatari nu înţelegerile ca la piaţă în bâlciul cu atmosferă de periferie sătească i-a deranjat, ci MC-ul contractat pentru tulburarea liniştii publice, cu boxe, staţie, microfon şi un playlist de toată ruşinea, fără legătură cu târgul tradiţional. Manele ca la orice şatră care se respectă, fără a reuşi să-i atragă nici măcar pe împătimiţii genului, care n-aveau ce cumpăra. Când proprietarii de apartamente din cea mai nefericită locaţie, supusă descărcărilor decibelice, de câte ori are chef conducerea Primăriei, n-au mai suportat gălăgia şi muzicile ordinare, s-au pus cu cartofi pe animatorul bâlciului, căruia i-au dărâmat o boxă. Bombardamentul cu pecioici a avut efect, căci, după două zile de calvar, în a treia s-a lăsat o cvasi-linişte. Musceleanul de pe bulevard
Articolul precedent