Evenimentul a fost dedicat Mariilor din Muscel, sărbătorite după tradiţia din bătrâni
Între localităţile muscelene, care au ţinut să accentueze atmosfera de sărbătoare a vacanţei oferite de Sfânta Maria, s-a aflat şi Dâmbovicioara, unde sătencele s-au strâns din nou la şezătoare. „Te sărbătorim în IE…, Mărie”, cu cununi de bujori, cu ciorchini de struguri, prune dulci şi gogoşi pufoase, cu cântec şi horă şi un tur al muzeului din Cheile Dâmbovicioarei, o autentică lecţie despre istoria şi obiceiurile Muscelului.
Cheile s-au umplut din nou de culoare şi veselie
O fotografie publicată pe pagina de socializare a Centrului de Informare şi Promovare Turistică Dâmbovicioara, în avanpremiera şezătorii de Sfânta Maria, a stârnit numaidecât curiozitatea vizitatorilor on-line ai sursei de documentare despre posibilităţile de petrecere a timpului liber în zonă. Tanti Fiţa Boghez, din satul Valea Urdii – după îi informează doamnele de la C.I.P.T. Dâmbovicioara pe cei interesaţi să ştie cine este ţăranca autentică – a devenit imaginea manifestării axate pe scoaterea la lumină a comorilor din lada de zestre a bunicilor noastre. Nu ştim dacă asta şi-au propus organizatorii şezătorii „Te sărbătorim în IE…, Mărie”, să aibă un simbol, un model de dâmbovicioreancă adevărată pentru promovarea acţiunii – fără a le supăra pe celelalte doamne participante fervente la sărbătorile satului -, dar le-a reuşit asocierea imaginii muscelencei cu obiectivul ţintit prin noua acţiune consumată săptămâna trecută. „Tanti Fiţa, din Valea Urdii, are 70 şi ceva de ani şi răspunde cu mare bucurie invitaţiilor noastre la evenimente şi şezători. Plus că ne încântă de fiecare dată cu cântece şi poveşti.”, au „deconspirat” responsabilele Centrului cine este personajul din fotografia care i-a cucerit pe loc pe cei care apreciază adevăratele valori ale românilor.
„Vă mulţumesc mult pentru această fotografie!, scrie Gabriela Tămaş Bădescu. Doamna din imagine poartă o cămaşă veche, care are pe marginile pânzei nişte dungi (vergi) ţesute cu fire de culoare galbenă. Modelul cusut pe cămaşă este deosebit de frumos. Vă rog mult să-i cereţi permisiunea acestei doamne ca să faceţi nişte fotografii de ansamblu şi de detaliu cu această cămaşă şi chiar cu întreg costumul pe care dânsa îl poartă. Şi vă mai rog să le postaţi într-un album, la care să adăugaţi şi câteva informaţii despre fiecare piesă (vechime, zonă, etc.) De asemenea, vă rog să-i transmiteţi doamnei multă sănătate şi numai bine!” „Ce frumuseţe!, continuă ideea Ruxi Granger. Ar trebui cumva fotografiată ia, cu detalii, ca să rămână pentru viitor. E păcat să se piardă. Poate chiar făcută o planşă cu modelul de broderie. Îmi plac foarte mult atât costumul, cât şi doamna care îl poartă. Îmi plac foarte mult şi şiragurile de chihlimbar de la gât, care se potrivesc perfect cu nuanţele costumului.”
La scurt timp de la dialogul virtual iscat de vestimentaţia preţioasă a septuagenarei din Muscel, care îl poartă cu o demnitate şi respect ce-i sporesc maiestuozitatea, a fost anunţat, oficial, evenimentul ţinut de Sfânta Maria, la muzeul inaugurat de Sânziene: „Te sărbătorim în IE…, Mărie!”, născut în cadrul aceluiaşi coautorat axat pe impunerea numelui „Dâmbovicioara” pe harta destinaţiilor turistice din România. Centrul de Informare şi Promovare Turistică Dâmbovicioara şi Asociaţia „Clubul Prieteniei” au invitat lumea la manifestarea găzduită de Muzeul Tradiţional Ţărănesc Dâmbovicioara, proiect conceput în cadrul unei iniţiative private aparţinând soţilor Liliana şi Dorin Ţenţu.
Beneficiind de aceeaşi susţinută participare de care se bucură întâlnirile organizate de promotoarele folclorului local, ca instrument de promovare a zonei, a fost atins scopul acţiunii prin care s-a urmărit ca sărbătorirea Mariilor să fie petrecută cu cântec, poveşti, aducerea în prezent a unor tradiţii ferecate într-un colţişor din amintirea vârstnicelor satului. „Am cules obiceiuri, le-am „potrivit” evenimentului şi am creat o nouă ocazie de a celebra tradiţia şi de a ne întâlni cu oameni frumoşi, care simt bucuria de a fi împreună la ceas de sărbătoare. Le mulţumim tuturor!”, au transmis organizatoarele de la C.I.P.T. Dâmbovicioara şi „Clubul Prieteniei”. Nu numai participantele s-au conformat rigorilor unei şezători, costumându-se în cele mai frumoase straie de sărbătoare, dar şi „locul acţiunii” a fost primenit, astfel încât să fie recreat până în cele mai mici detalii momentul de socializare. Covoarele ţărăneşti şi mobilierul din lemn au umplut poiana înverzită de lângă muzeu şi, la rândul lor, s-au umplut de braţe de flori şi coşuri cu bunătăţi, pentru îndulcirea participantelor care au ales să petreacă Sfânta Maria cu vecinele, cu fiicele şi nepoatele acestora. Gogoşele parfumate, îmbrăcate într-o pulbere de zahăr, oferite de Patricia Sasu şi George Filip, struguri şi prune zemoase, pentru răcorirea papilelor gustative după desertul săţios, au stârnit poftele în special ale copiilor, care s-au întrecut cu cei mari la confecţionatul coroniţelor. Au fost recreate secvenţe nelipsite la astfel de adunări, precum spălatul feţei cu apa în care au fost înmuiate câteva fire de busuioc proaspăt şi, bineînţeles, hora, ba chiar şi-o plimbare cu căruţa pe culoarul dintre stânci.
N-a fost uitată nici rugămintea transmisă de admiratoarele costumului Fiţei Boghez, care, graţie tehnologiei moderne, a fost protagonista unei înregistrări, prin intermediul căreia şi-a descris frumuseţea de port popular. „Astăzi (n.r. 15 august), la zi mare, port un costum naţional făcut de mine de când aveam şapte ani. Mi-a pus mămica pânza, acul, aţa şi am început să cos. Azi, ceva, mâine, altceva… la lampă mică, nu era curent. Şi… cum am făcut… că am făcut-o frumuşică. Are 75 de ani. Fota are 120 de ani şi este de la o soră a mamii. Mi-a dat-o mie, căci am fost slugă la ea. Şi o port cu mare drag. Opincile sunt făcute de mine.”, spunea tanti Fiţa, care a învăţat, tot în copilărie, meşteşugul confecţionării încălţărilor ţărăneşti de la părintele său. „Tăticul punea pe duşumea pielea, fie de viţel, fie de porc, apoi ne cerea să punem piciorul, ca tipar. Numai un picior, apoi sucea. Apoi am învăţat şi eu să fac. Astfel, mă îmbrac într-un costum făcut de mâna noastră.”, le-a bucurat aceasta pe româncele aflate la depărtare de locul sărbătorii. „Tanti Fiţa, să fii sănătoasă!, i-a transmis Doiniţa Stoianovici. Să-ţi ajute Dumnezeu ani buni de acum înainte! Nu mă îndoiesc că-ţi vor fi transmise aceste urări, ale mele şi ale altora, de către cineva de la Centrul de Informare şi Promovare Turistică Dâmbovicioara. Şi încă ceva: nu te lepăda de costum sau de vreo parte din acesta, la insistenţele unuia sau altuia, care râvnesc la el!”
Primarul vrea parcare cu utilităţi la Peştera Dâmbovicioara şi o piaţă cu vânzare de produse tradiţionale
Aşadar, săptămâna trecută, în calendarul de manifestări de promovare a localităţii şi celebrare a valorilor sale a fost bifată încă o realizare, la care au contribuit, pe lângă păstrătoarele obiceiurilor străvechi ale Muscelului, copiii de la Tabăra Oratia, care au făcut să vibreze de veselie Cheile Dâmbovicioarei, cât a durat călătoria cu căruţele către şezătoarea „Te sărbătorim în IE…, Mărie!”, claxonaţi, salutaţi, fotografiaţi de turiştii aflaţi în Muscel, în minivacanţa de la jumătatea lui august. Şi, nu în ultimul rând, se cade a fi menţionată contribuţia gazdelor, care au deschis larg porţile Muzeului Satului pentru musafiri. O casă tradiţională, amenajată sub forma unei colecţii muzeale particulare, înfiinţată nu fără strădanii însemnate, ţinând cont de zona protejată în care este amplasată. În urmă cu două luni, după tăierea panglicii inaugurale, primarul Dumitru Secăreanu spunea, în mesajul adresat publicului prezent la deschiderea oficială, că este conştient de eforturile uriaşe ale familiei Ţenţu, dublate de dificultăţile întâmpinate de rigorile impuse în Parcul Naţional „Piatra Craiului”. „Ca dânsul sunt mulţi şi printre aceştia mulţi ne numărăm şi noi, ca Primărie, tot cu probleme. Vrem să facem ceva, dar cei din spate ne blochează. Păcat că legislaţia, pe undeva, este ambiguă. Mai mult ar ţine cu dânşii, dar nu este şi scris. Printr-un plan de management, ne-au cam cotropit definitiv. Acesta este adevărul: ne-au cotropit. Iar partea bună care ar însemna pentru această comunitate – mă refer la zona plăcută, natura pe care ne-a lăsat-o Dumnezeu – este că am putea face mult mai mult. Vă dau câteva exemple despre ce considerăm că trebuie să facem pentru comuna Dâmbovicioara. Avem bani din bugetul local. Când am intrat în atribuţiile de serviciu, am gândit de la început ca venitul realizat la Peştera Dâmbovicioara să fie încasat de Primărie, pentru a fi reinvestit. Acest lucru s-a făcut uşor-uşor, dar cu eforturi foarte mari, nu în sensul financiar, ci în sensul obţinerii avizelor necesare. Astăzi, vrem să facem la Peştera Dâmbovicioara o parcare cu utilităţi, inclusiv ceea ce ţine de latura bunului simţ, un grup sanitar, cu staţie ecologică şi tot ceea ce presupune, dar nu am putut să-l facem. Chiar în această zonă, în partea de sus, vrem să înfiinţăm o piaţă cu vânzare de produse tradiţionale. Acelaşi lucru… n-am putut s-o facem. Sunt puţine lucrurile pe care vi le spun, iar oamenii au o vârstă destul de înaintată… să meargă la Parcul Naţional, la Zărneşti, ca să ia un aviz, este foarte greu. Dacă noi, ca instituţie, nu putem să rezolvăm problemele, dânşii ce să facă?!”, sublinia conducătorul localităţii, dând ca exemplu obstacolele care blochează iniţiativele autorităţii locale, pentru a scoate în evidenţă reuşita familiei Ţenţu, care n-a cedat până nu şi-a văzut visul realizat. „E.M.”