Cununa noastră de slavă la venirea Domnului. „Căci cine este nădejdea, sau bucuria sau cununa noastră de slavă? Nu sunteţi voi înaintea Domnului nostru Isus Hristos, la venirea Lui? Da, voi sunteţi slava şi bucuria noastră” (1 Tesaloniceni 2.19,20). Cunoaştem pilda cu minele. Robul credincios zice: „Doamne, mina ta a mai adus zece mine” şi le aduce cu bucurie la domnul său. Aşa trebuie să păşească Pavel înaintea Domnului Isus, odată, în ziua aceea mare. El n-ar vrea să păşească singur acolo, ca şi când n-ar fi lucrat nimic, ci să aducă oameni, adunări, chiar şi pe cea din Tesalonic, şi să poată zice: Doamne Isuse, pe aceştia i-am câştigat pentru Tine… Aceasta va fi slava apostolului, bucuria şi cununa lui de slavă; şi n-ar vrea să piardă această cunună. Dorinţa aceasta trebuie să fie a oricărui credincios. Chiar dacă ţi s-a dat numai un talant, răspunzi de el! Cineva îţi va strânge mâna şi ţi va zice în ziua slavei: tu m-ai ajutat să vin la Mântuitorul şi să aflu calea către cer… Acesta poate să fie cineva către care ai spus doar câteva cuvinte, dar te ai rugat pentru el; el era poate departe de tine, dar tu n-ai încetat să te rogi pentru el. Domnul să ne ajute să câştigăm suflete pentru El şi astfel să putem purta şi noi o cunună când vom păşi înaintea Lui!
Rolul celor credincioşi din Adunare de a judeca în viitor lumea şi pe îngeri, de asemenea de a avea unele misiuni în împărăţia de o mie de ani!
Sfinţii vor judeca lumea. „Sfinţii vor judeca lumea” (1 Corinteni 6.2). Acum lumea îi judecă pe credincioşi şi le face bine cu aceasta, căci dorim să nu se găsească nimic de condamnat la noi; judecata ei aspră ne face bine. Va veni însă vremea când sfinţii vor judeca lumea. După răpire, sfinţii Îl vor însoţi pe Domnul Isus. El va împărăţi o mie de ani şi va fi cu sfinţii Săi. El va şi judeca atunci în fiecare dimineaţă (Psalmul 101); iar ceea ce face El dă şi sfinţilor Lui să facă. În Apocalipsa se spune că cei care au murit moarte de martir în necazul cel mare vor primi judecata. În evanghelia după Luca se spune că unuia i s-a dat să stăpânească un anumit număr de cetăţi, altuia alt număr de cetăţi. Tot în Apocalipsa (20.4 şi 12) se spune că, la sfârşitul împărăţiei de o mie de ani, morţii mari şi mici au înviat şi au stat în picioare înaintea scaunului de domnie mare şi alb. Toţi trebuie să se prezinte în faţa acestui scaun. Domnul Isus va face judecata, iar cei credincioşi vor fi întotdeauna cu El. În Iuda 14 şi 15 se spune: „Şi pentru ei a prorocit Enoh, al şaptelea patriarh de la Adam, când a zis: Iată, a venit Domnul cu zecile de mii de sfinţi ai Săi, ca să facă judecată împotriva tuturor…” Sfinţii sunt deci chemaţi să facă o judecată de o însemnătate neînchipuit de mare. Atunci, pentru lucrurile acestea de nimic, pentru lucrurile pământeşti, nu sunteţi voi în stare să vă judecaţi între voi? Ce însemnătate are o palmă de pământ, o sumă de bani? Dacă însă nu sunteţi în stare să judecaţi lucrurile acestea mici, cum le veţi judeca pe cele mari?
Sfinţii vor judeca pe îngeri. „Nu ştiţi că noi vom judeca pe îngeri?” (1 Corinteni 6.3). În Iuda 6 citim: „El a păstrat pentru judecata zilei celei mari, puşi în lanţuri veşnice, în întuneric, pe îngerii care nu şi-au păstrat slujba, ci şi au părăsit locuinţa”. Iar în 2 Petru 2.4 citim: „Dumnezeu n-a cruţat pe îngerii care au păcătuit, ci i-a aruncat în Tartar şi i-a predat ca să fie păstraţi în lanţuri pentru judecată”. Şi dintr-un loc şi din altul reiese clar că aceştia sunt îngerii răi, care nu şi-au păstrat vrednicia. Dar poate fi credinciosul mai presus de îngeri? În Evrei 1.13 şi 14 citim: „Şi căruia dintre îngeri i-a zis El vreodată: „Şezi la dreapta Mea până voi pune pe vrăjmaşii Tăi aşternut picioarelor Tale?”. Nu sunt ei toţi duhuri slujitoare trimise să îndeplinească o slujbă pentru cei care vor moşteni mântuirea?”. Aici se spune deci că îngerii sunt puşi în serviciul celor credincioşi. Este atât de mult spus, că parcă nu ne vine să credem, căci ni se pare prea de tot. Îngerii au organizarea lor şi răspunderea lor… Apostolul le spune corintenilor: Voi, care aveţi să judecaţi pe îngeri, vă apucaţi să vă judecaţi pentru nimicuri între voi, pentru lucrurile care ţin de viaţa aceasta?
Lucrarea credincioşilor din Biserică în timpul împărăţiei de o mie de ani. Credincioşii din Biserică vor fi răpiţi şi vor fi pentru totdeauna cu Domnul Isus. Locuinţa lor este Ierusalimul de sus. De acolo, Domnul Isus Se serveşte de ei cum vrea. Când însă va fi cer nou şi pământ nou, atunci Ierusalimul de sus se va coborî pe pământ. Ce misiuni le va da Domnul Isus se va vedea atunci. Aţi întrebat: Dacă Domnul Isus va fi în Ierusalimul ceresc cu ai Săi, în timpul celor o mie de ani, cine va domni pe pământ? – Că va fi David sau cineva din familia lui, nu ştim precis. În Ezechiel 45.17 25 se vorbeşte de un „domnitor”. David a primit făgăduinţe înalte. Domnia lui Solomon este o pre închipuire a împărăţiei păcii, deci a împărăţiei de o mie de ani. Nu ne vom întoarce la viaţa aceasta pământească. Noi avem o chemare cerească, iar lucrurile pământeşti nu ne vor mai interesa decât în măsura în care vom putea să slujim Domnului, când El ne va da o misiune sau alta. Nu trebuie să uităm că lucrurile de viitor trec mult peste închipuirea noastră. Însă în timpul împărăţiei de o mie de ani, evreii vor fi vestitorii evangheliei împărăţiei, ei vor lucra. Ca să ajungă să fie cunoscut Dumnezeu de toţi, trebuie lucrat. Evreii sunt înzestraţi cu multă râvnă şi isteţime. Gândiţi-vă la Pavel! Numai o mie dintre evrei să fie ca Pavel, gândiţi vă ce va fi! O înviere din morţi, nu altceva!
Adunarea Creştină Betel Câmpulung, strada Matei Drăghiceanu, nr. 3, Câmpulung Muscel.
Telefon contact: 0745.021.424