Magistraţii Curţii de Apel Bucureşti au amânat din nou pronunţarea în speţa având ca obiect anularea contractului de execuţie de lucrări din 9 decembrie 2002, pentru „Consolidarea, Restaurarea şi Punerea în valoare a Palatului Culturii din Câmpulung Muscel, judeţul Argeş”, semnat între Ministerul Culturii, prin Oficiul Naţional al Monumentelor, şi SC Romconstruct Holding Grup SA, cu sediul în Bucureşti. Reamintim că părţile contractului s-au angajat să deruleze investiţia constând în reabilitarea capitală a Casei de Cultură „Tudor Muşatescu” la preţul de 16.442.849.000 lei vechi, fără TVA. Contractul prevedea un termen de 18 luni calendaristice de la data semnării, 9 decembrie 2002. În loc de 18 luni, s-a lucrat şapte ani, executându-se, într-o manieră îndoielnică, fără legătură cu munca de restaurare a unui monument, 30% din investiţie, cu preţul a 3.162.928,58 lei! Aşadar, dublul sumei convenite. Şapte ani s-a lucrat, şapte ani s-a stat.
În februarie 2015, ca să scape de clădirea pusă la dispoziţie de municipalitatea câmpulungeană, printr-un proces-verbal de predare-primire, încheiat pe 18 februarie 2003, între Primăria Câmpulung, beneficiară a investiţiei şi proprietară a construcţiei, executantul SC Romconstruct Holding Grup SA şi achizitorul Oficiul Naţional al Monumentelor Istorice, Institutul Naţional al Patrimoniului (fostul O.N.M.I.) a dat în judecată constructorul. Obiectul acţiunii, aşa cum am precizat la începutul articolului: anularea contractului. Pe 7 iulie 2016, Tribunalul Bucureşti a admis, însă, cererea reconvenţională a părţii chemate în judecată, societatea Romconstruct. Institutul Naţional al Patrimoniului a chemat Municipiul Câmpulung în garanţie şi, deşi cererea nu i-a fost acceptată de instanţă, totuşi, a fost pus la plată, cot la cot cu reclamantul care a pierdut procesul. Tribunalul Bucureşti a hotărât astfel, vara trecută: I.N.P. trebuie să-i achite firmei Romconstruct 574.471,01 lei, penalităţi calculate la datoria privind paza şantierului pentru intervalul 17 ianuarie 2014 – 19 octombrie 2015. Iar municipalitatea câmpulungeană are de achitat 219.525,74 lei, reprezentând debit principal (!), la care se adaugă dobânda legală, până la data plăţii integrale. Mai mult decât atât, Primăria a fost obligată de completul de judecată al Tribunalului Bucureşti să preia şi paza imobilului.
Şi Institutul Naţional al Patrimoniului, şi Municipiul Câmpulung, reprezentat prin primarul Liviu Ţâroiu, au atacat la instanţa superioară cele stabilite de Tribunal. Judecarea recursului promovat, pe 29 iulie 2016, de I.N.P. şi, pe 2 august 2016, de autorităţile câmpulungene a început pe 9 februarie 2017. Următoarele două termene, 23 martie şi 30 martie, au reprezentat amânări ale pronunţării verdictului aşteptat de perdantele la judecata pe fond. Tensiunea Câmpulungului se va prelungi până pe 6 aprilie 2017, întrucât joi, 30 martie, magistraţii Curţii de Apel Bucureşti au hotărât să amâne din nou pronunţarea deciziei. Reamintim că Liviu Ţâroiu a apelat şi de această dată la serviciile reputatului avocat Eugen Chelaru, acelaşi care apără Câmpulungul în procesul cu firmele Grup Corint şi Harbău, care au distrus cele două parcuri în cadrul Proiectului „Kretzulescu”, cu consecinţa ratării unei finanţări, în mare parte, bani de la UE, în valoare de aproximativ 60 de milioane de lei.