Dacă ai ghinionul să fii perceput ca un om modest, după vorbă, după port, ai şanse să fii tratat într-o mare bătaie de joc, ca doamna din istorisirea următoare, care nici la Poliţie nu poate merge să reclame ce i s-a întâmplat, fiindcă n-are cu ce-şi dovedi păţania. Protagonista noastră s-a trezit că nu-i mai funcţionează maşina de spălat, care nu mai evacua apa, şi a sunat, ca să-şi rezolve defecţiunea, la o firmă care se ocupă cu reparaţii de aparatură electrocasnică. S-a prezentat o echipă care i-a ridicat maşina de spălat, după care, timp de o lună, proprietara n-a mai ştiut nimic despre bunul familiei. Nici că se poate repara, aşa cum i s-au dat speranţe
iniţial, nici că nu se mai poate repara, fiind de fier vechi. Chiar şi aşa, era maşina ei şi s-a gândit să şi-o recupereze. A mers la firmă, unde insul care i-o ridicase de acasă a informat-o că-i dă alta, la un preţ de 5 milioane şi o garanţie timp de un an. “Nu, domnule, s-a încăpţânat clienta, care s-a simţit înşelată. Vreau maşina mea, bună, rea.” A plecat aşa cum a venit, fără să rezolve nimic. Când a văzut că nici la telefon nu i se mai răspunde, s-a dus la patron, unde a avut parte de un tratament greu de descris în cuvinte. Aşa că s-a hotărât: se duce la Poliţie. Însă a descurajat-o gândul că nu are nici măcar un singur document din care să reiasă că maşina se află la firma care execută reparaţii ca vecinul de pe scară.