În contextul celor mai recente discuţii declanşate de cazurile de sclavie de la Berevoeşti, de ordinul zecilor, care scot la iveală pasivitatea cel puţin curioasă a autorităţilor locale, s-a subliniat, de mai multe ori, necesitatea unor deplasări în teritoriu, în aşezările de etnici, a unor delegaţii mixte: Prefectură, Inspectoratul Şcolar, Poliţie, A.J.O.F.M., Direcţia de Sănătate, chiar Ocolul Silvic, ai cărui lucrători sunt depăşiţi de practicile romilor apăraţi de lideri cum că fură, vezi Doamne, cu braţul de surcele, iar cei cu trailerul de buşteni scapă nepedepsiţi. Astfel de caravane formate din reprezentanţi ai instituţiilor judeţene cu atribuţii pe linie socială s-au mai făcut, a reamintit şeful Forţelor de Muncă din Câmpulung, şi chiar şi-au arătat eficienţa. În condiţiile în care numărul poliţiştilor este insuficient pentru a-i intimida pe locuitorii cătunelor, care vor să trăiască fără să muncească, aşa cum s-a pomenit din strămoşi în etnia lor, iar de preot, predicator, învăţător, profesor nu ascultă, este nevoie de mai mult. Iar acel mai mult constă în a-i „deranja” periodic cu vizite la ei acasă, fiindcă la faţa locului vor fi descoperite lucruri pe care liderii lor le cunosc, dar nu le comunică mai departe autorităţilor.
În scurtul timp cât a fost prefect, Marcel Proca iniţiase o acţiune în acest sens, care, din păcate, a fost stopată după înlocuirea sa din funcţie. Reamintim de deplasările făcute la Cetăţeni, unde a condus o delegaţie consistentă, care l-a inclus şi pe profesorul Dragoş Măndescu, de la Muzeul Judeţean, a cărui activitate în situl dacic de la Valea Cetăţuii a fost puternic tulburată de rudarii extinşi pe proprietăţile Mănăstirii, unde arheologii făceau muncă de cercetare. Stareţul Modest Ghinea a coborât şi el de la schit, pentru a-l implora pe prefect să ajute autorităţile locale în demersul de mutare şi eliberare a pământurilor mănăstireşti de romii care au pângărit o zonă mustind de istorie.
Sau de cea de la Valea Bădenilor, unde Marcel Proca a luat la pas „încocleţirea” de cocioabe şi unde construcţiile s-au făcut de-a valma, una peste alta, fără curţi, fără căi de acces între ele, una cu faţa, alta cu dosul. Când au umplut dealul de coşmelii, s-au mutat pe malul gârlei, ridicându-şi adăposturile suficient de aproape încât să fie luate de şuvoaiele învolburate. La primele temelii apărute în “buza” râului, primarul Paul Marin a dat alerta la Prefectură şi i-a adus pe Proca şi oamenii lui, pentru o constatare, în prima fază. A doua n-a mai fost să fie, din cauză de schimbare a persoanei prefectului. Şi tot Marcel Proca a venit la Valea Mare Pravăţ, chemat de primarul Ion Boncoi, şi preşedintele Obştei Moşnenilor Nămăeşti, Gheorghe Herişanu, ca să medieze un conflict între proprietarii de păduri şi rudarii de la Gura Pravăţ, extinşi pe terenurile lor, unde i-au “scăpat” şi de grija codrului.
Un început a existat, numai că modelul n-a fost urmat de succesori, care au mers pe varianta discuţiilor în birou. Paul Petrescu a sugerat reluarea întâlnirilor în comunităţile care ridică probleme Primăriilor, şcolilor, Posturilor de Poliţie, întrucât mai sunt şi altele de aflat şi de văzut la faţa locului.
În 2016, un tur de forţă, am putea să-i spunem, în aşezările de etnici muscelene din comunele aflate în colegiul pe care îl reprezintă, a făcut deputatul Simona Bucura Oprescu, singura dintre politicienii judeţului care s-a încumetat să intre în cătunele mizere şi să-i trateze pe localnici la fel ca pe restul votanţilor. Parlamentarul mai mult de Muscel decât de Mioveni, deşi titulatura este clară, „Colegiul Mioveni”, le-a fost alături în campania electorală din 2016 tuturor candidaţilor PSD din zona de Nord, aflată în „circumscripţia” sa. Iar acest lucru a presupus şi colindarea satelor sărace, populate de romi, în care Simona Bucura Oprescu, avându-l ca ajutor de nădejde pe Gabi Şerbănoiu, devenit primar la Stâlpeni, a intrat fără reţineri. Acolo s-a oprit în dreptul fiecărei porţi, unde, pe bancă, erau adunate mame cu copii şi bătrâni, lângă care s-a aşezat şi a stat de vorbă. Iar acolo unde nu erau bănci, s-a aşezat pe bolovanii de la poartă, alături de posesorii de timp berechet. Fiecare vârstnic, fiecare mamă cu copilul în cărucior ori în coşul împletit din nuiele, care a trecut pe lângă ea, a avut parte de o vorbă bună, de o întrebare despre cum o duce, de o încurajare. I-a oprit pe căruţaşi, pe cei care mânau animalele la păscut, pe cei care cleveteau la birtul satului, pe terasă, a trecut gârla pe buşteni, în lipsa punţii, a colindat fundături pline de mulţime viu colorată, ca în orice ţigănie, unde lumea se adună buluc în jurul musafirului. Gura Pravăţ, Lăzăreşti, Pojorâta, Bughiţa, Valea Hotarului au făcut parte din itinerarul de campanie. O campanie corectă, derulată în toate viroagele comunale, despre care relatăm în contextul discuţiilor despre „ce trebuie să facem”, dar la distanţă de cătune, fiindcă sunt murdare şi miros urât a fum şi a baligă. Dar şi în contextul următoarei campanii din 2016, cea pentru parlamentare, care bate la uşă.
Indiferent de şansele candidatului – unii fiind lipsiţi total de şanse, lucru ştiut şi de partid, care n-a avut variantă – deputatul Bucura Oprescu a tratat egal şi oamenii PSD-ului, şi electoratul învăţat greşit cu formula: „Na-vă ajutoare, daţi-ne votul!” Deci, din punct de vedere al prezenţei în comunităţile etnice, fie şi în scop electoral, cea care s-a ţinut de fapte până acum a fost deputatul de Mioveni.