Sfântul Mucenic Ignatie a fost urmaş al apostolilor, patriarh al Antiohiei şi ucenic al Sfântului Evanghelist Ioan. Acesta a suferit chinuri, pentru că nu s-a lăsat întors de la credinţa în Hristos şi a fost aruncat leilor care l-au devorat, oasele fiind aduse în Antiohia şi venerate ca moaşte. În credinţa vechilor daci, porcul era sacrificat ca simbol al divinităţii întunericului, care slăbea soarele în cea mai scurtă zi a anului, Solstiţiul de Iarnă. După aceea, ziua începea să crească şi Crăciunul devenea o sărbătoare a luminii şi vieţii.
Se spune că porcii îşi visează, în noaptea de Sfântul Ignat, cuţitul şi de aceea amuţesc ore în şir ca şi cum ar simţi că li se apropie sfârşitul, această tăcere fiind numită de gospodari „tăcerea porcului”. După sacrificare se face Sfânta Cruce pe fruntea porcului, se urează să-l mănânce sanătos, la pomana porcului fiind chemaţi săracii, dar, mai ales, cei apropiaţi.
La noi în zonă, mai precis în Târgul de la Voineşti, porcul se vindea cu 8-9 lei pe kilogram în viu, dar se ajungea şi la preţuri de 6-7 lei pe kilogram, dacă ştiai să te tocmeşti bine. Din păcate, pentru crescătorii autentici de porci au venit, în concurenţă, şi samsarii, care cumpără animalele de la bieţii gospodari pe preţuri minime şi îi comercializează după ce-şi pun un generos „comision”, dar şi porci de import din Polonia, care strică preţul crescătorilor care au trudit un an să „îngraşă lighioanele”. La Voineşti, mulţi porci se sacrificau la marginea gardului, fără a avea aviz veterinar, fiecare cumpărând pe riscul său carnea fără verificare sanitar-veterinară. În târgul de la Voineşti, se vindeau porci de la 10-15 kilograme până la uriaşii din rasa Durok, care cântăreau până la 300 – 350 kilograme, adevăraţi monştri, care se comercializau cu peste 2.000 de lei bucata. Pentru încurajarea producătorilor autohtoni, statul ar trebui să ia măsuri pentru creşterea subvenţiilor acordate pentru această activitate, deoarece ţări ca Ungaria şi Polonia fac acest lucru de mulţi ani.