După ce s-au văitat atâta amar de timp că nimeni nu ia măsuri să li se asfalteze strada, deoarece pericolul îi pândeşte la orice pas prin gropile şi şanţurile formate, locuitorii străzii Locotenent Baloleanu şi-au văzut visul cu ochii. În sfârşit, nu se mai tem de accidentări pe drumul pietruit, căci li s-a turnat covorul de asfalt.
Totodată, pentru ca satisfacţia să fie deplină, li s-au mai pus borduri, care au venit la pachet cu trotuarul. Nu se ştie cauza principală, o ipoteză ar fi că, în semn de mulţumire, „băştinaşii” au încins o horă de bucurie pe trotuarul proaspăt făcut, unde cimentul încă nu se uscase, şi şi-au impregnat pe vecie tălpile pe acesta, de la porţile bisericii, până sus, spre cimitir. Ori au vrut ca zona de lângă sfânt locaşul ce stă la răscruce de drum, Biserica Schei, să aibă aceeaşi faimă ca a Mănăstirii Cetăţuia, unde Negru Vodă, împreună cu familia, ca să scape de tătari, a cerut ajutor divin, iar în acel loc le-au rămas urmele de paşi. La fel, în acelaşi scop au procedat şi cei de pe Baloleanu. Singurul care nu a luat de bună acţiunea lor de vitejie a fost Petre Popescu, care şi-a manifestat către redacţia ziarului nemulţumirea: „Aşa arată proaspăt refăcuta strada de lângă Biserica Schei, unii concetăţeni de-ai noştri au dorit să-şi lase „amprentele”, iar constructorului puţin i-a păsat. Dar ce zice beneficiarul care achită factura, adică noi?” Ei bine, încă o dată se demonstrează că unii dintre oamenii acestui oraş sunt nişte “vite încălţate” de pe vremea Câmpulungului plin de glod. Le faci un bine şi tot îşi bat joc de proprii bani. Atunci, să nu se mai plângă, că nu mai au crezare vreodată şi o să-i prindă secolul viitor cu o nou asfaltare, dacă în aceasta şi-au băgat picioarele la propriu. Ca maidanezii care doresc să-şi marcheze teritoriul, aşa au procedat locuitorii acestei străzi care şi-au gravat şi anul în care au făcut isprava, terminând cu palmele pe care le-au cufundat în maglavais. Referitor la inginerul care a asistat la fiecare picătură de ciment turnat, nu a putut observa că tot pe blestematul de trotuar, gurile de canal sunt mai jos decât nivelul acestuia. Adevărate găuri! Vine omul noaptea pe cărare şi îşi rupe picioarele în craterele pe care nu au putut să le aducă pe acelaşi plan, dar s-a efectuat lucrarea după sintagma „lasă, mă, că merge aşa”.