În Duminica care tocmai a trecut, creştinii ortodocşi au adus cinstire şi închinare, cinstitei şi de viaţă făcătoarei Cruci, pe care Domnul şi Mântuitorul Iisus Hristos S-a răstignit, pentru a noastră mântuire. Din obiect şi mijloc de tortură şi necinste, Crucea a devenit semnul biruinţei şi rană de mult plâns pentru demoni. Deşi în istoria multor popoare, crucea era un mijloc de a fi pedepsiţi până la moarte tâlharii şi ucigaşii şi în felul acesta era considerată ca un obiect de necinste, prin jertfa Domnulului nostru Iisus Hristos, ea capăta cea mai înaltă semnificaţie şi valoare, aceea de a fi condiţia mântuirii a fiecăruia dintre noi. Iată cum Domnul ne arată că nimic din ce a zidit El nu este fără valoare şi infamant. Din păcate omul, prin păcatele săvârşite, aduce dezordine şi haos, atât în sufletul şi trupul său dar şi în lumea zidită cu atâta gingăşie şi perfecţiune de Creator. De ce a ales Dumnezeu Crucea pentru a ne duce la mântuire? Tocmai pentru că ea este elementul de bază fundamental, pentru planul material şi intelectual. Să ne gândim cum este plămădit omul, atunci când întinde braţele pe orizontală formează crucea perfectă; materia în lumea aceasta este organizată în formă de cruce; toate îşi au crucea ca formă de organizare. Toate gravitează în jurul crucii, iar noi ne mântuim tot cu ajutorul Crucii. Taina Crucii este cu adevărat mântuitoare, căci ni s-a arătat marea iubire a lui Dumnezeu faţă de noi şi binecuvântarea vine peste toată lumea, dar şi peste fiecare în parte, tot prin Cruce. Toate Tainele Bisericii sunt desăvârşite prin lucrarea Sfintei Treimi. Duhul Sfânt, în chip nevăzut, coboară şi sfinţeşte prin pecetea crucii. Preotul care ne binecuvintează, tot în chipul crucii o face şi de aceea, atunci când o primim, inima se umple de bucurie şi lumină. De aceea, preoţia care are succesiune apostolică este una din tainele Bisericii foarte importantă şi ea poate fi dăruită doar prin mâna arhiereului unui bărbat care se angajează foarte serios la mântuirea sa şi a celor pe care îi va păstori. Aşadar, avem totul la îndemână pentru a ne putea mântui, numai să ne şi dorim acest lucru. Duminica aceasta, a Sfintei Cruci, ne dă mare nădejde şi putere de a păşi cu încredere mai departe în acest urcuş duhovnicesc al Postului Mare. La slujba utreniei se ridică Crucea cea frumos împodobită de pe Sfânta Masă şi, purtată cu mare cinste, este adusă în mijlocul Bisericii spre cinstire şi închinare. În timp ce preoţii se închină şi sărută Sfânta Cruce, la fel făcând şi credincioşii, la strană se cântă duios şi lin cântarea „Crucii Tale ne închinăm Stăpâne şi Sfântă Învierea Ta, o lăudăm şi o mărim”; apoi, se aşează Crucea pe iconostas, astfel ea rămânând toată săptămâna, pentru închinare. Credincioşii ştiu că fără ajutorul Sfintei Cruci nu vor putea birui pe vrăjmaşii cei nevăzuţi; că arma cea mai de temut pentru alungarea duhurilor necurate este Crucea şi de aceea în toată vremea ne însemnăm trupul cu semnul Crucii şi avem nădejde că Dumnezeu nu ne lasă. Evanghelistul Matei în cap. 8 vers. 34, ne învaţă „Oricine voieşte să vină după Mine să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie”, adică să ne lepădăm de păcat şi de lucrurile satanei şi să ne asumăm, lipsurile, boala, suferinţele şi necazurile, tocmai pentru că acestea vin peste noi spre înţelepţirea şi mântuirea noastră. În fiecare zi murim duhovniceşte din cauza păcatelor şi a felului nostru de vieţuire, şi ce bine ar fi dacă ne-am şi ridica zi de zi, înviind pentru Dumnezeu, prin pocăinţă lacrimi şi milă faţă de cei din jur. Trebuie să avem în vedere acest dar mare al Crucii, acela că dincolo de necaz, suferinţă, boală, scârbe şi orice fel de greutate care vine peste noi în lumea aceasta ne aşteaptă Învierea, Lumina Lumii care este Hristos. Cu această nădejde închei astăzi expunerea, îndemnându-vă la rugăciune şi în toată vremea să ne însemnăm cu Sfânta Cruce, să nu ne fie teamă de nimic şi să avem multă, foarte multă răbdare, căci în felul acesta ne vom mântui, aşa cum frumos scrie Sfântul Evanghelist Luca în cap. 21, vers. 19: „Întru răbdarea voastră vă veţi mântui sufletele voastre”. Până data viitoare, vă doresc să fiţi sănătoşi şi voioşi! Protosinghelul Serafim Caiea,
Stareţul Mănăstirii „Negru Vodă” din Câmpulung
Articolul precedent
Articolul următor