Refuzul lui George Răuţoiu, care conduce afacerile familiei sale, de a remedia lucrarea ratată din Piaţa Primăriei ne-a determinat să aducem în actualitate, pe parcursul mai multor episoade, cronologia unei investiţii compromise încă din timpul derulării ei. În martie 2026 expiră perioada de garanţie, în care trebuie puse la punct stricăciunile ivite încă din 2021, la scurt timp după recepţionarea ei chinuită, din a treia încercare, ultima prevăzută de lege, pentru preluarea obiectivului de la constructorul care a făcut două administraţii să joace cum a cântat el. Şi o face în continuare, ştiind că nu-l trage nimeni la răspundere pentru lucrările de mântuială livrate comunităţii, contra unor sume majorate faţă de cele de la licitaţii.
Revoltător este că, deşi Răuţoiu oferea, pe faţă, dovada incapacităţii de a executa amenajarea unei zone cu statut de monument istoric, primarul de la acel moment – 2018-2020, perioada amatorismului reabilitării Pieţei Primăriei – i-a luat permanent apărarea. „Ce lucrare de artă vedeţi în a pune pietre pe jos? Aşa am făcut şi la „Kretzulescu”. L-am luat pe Corint, că era acreditat pe monumente istorice. Şi ce monumente istorice… trotuarul din faţa Primăriei?! Gardul Grădinii Publice este o batjocură… suntem în proces cu ei, dar tot trebuie să dărâmăm şi să luăm în piept lucrarea.”, îl sălta în slăvi Ţâroiu pe Răuţoiu prin comparaţie cu ţeparii de la Alba Iulia, care au abandonat investiţia centrului istoric şi a Complexului „Kretzulescu” la un sfert din stadiul total.
Primarul recunoştea, în 2018, că n-a cerut, în caietul de sarcini, ca firma să fie acreditată pentru intervenţii asupra unui monument istoric de clasa A, considerând că era suficient avizul Ministerului Culturii. Şi nu numai că l-a apărat, dar, după o jumătate de an de bâjbâială în „buricul târgului”, i-a pus în braţe şi contractul Bulevardului „Pardon”. În februarie 2019, după ce încălcase termenul de finalizare a Pieţei Primăriei în ianuarie 2019, Ţâroiu a semnat contractul cu Răuţoiu pentru bulevard.
Dintre toate defectele Pieţei Primăriei, cel mai intens se simte, în zilele toride, lipsa fântânii arteziene, marele minus al investiţiei centrale.
- WC-ul, care trebuia să fie în faţa Primăriei, urma să fie mutat la Muzeu
Proiectul Pieţei Primăriei a prevăzut cel puţin o toaletă modernă, cu autocurăţare, al cărei amplasament stabilit de proiectant n-a convenit liberalilor, care se „hârjoneau” electoral cu primarul PSD pe la şedinţele de Consiliu. Iar lui Ţâroiu i-a convenit că era atacat pe tema acestei dotări absolut necesare, având un pretext ca să o elimine din investiţie.
Grupul sanitar era „plantat” pe direcţia Primăriei, clădire monument istoric. Cu prima ocazie în care Liviu Ţâroiu a fost „înghesuit” public de opozanţii politici pe tema spaţiului ales pentru toaletă, acesta s-a arătat deschis la concesii: „O mutăm de acolo! Staţi liniştiţi, că se mută în zona Muzeului. Era prevăzută chiar la trecerea de pietoni, colţul de la trecerea de pietoni.”
N-a ajuns nici în vecinătatea Muzeului, transformându-se în WC public „buncărul” de lângă BIG, construit pentru deplasarea persoanelor cu dizabilităţi.
Şi pentru că am ajuns la betonul lui Răuţoiu, care a îngreunat facturile investiţiei, Liviu Ţâroiu avea o scuză şi pentru cantitatea substanţială folosită, care a afectat vizual aspectul centrului. „Sigur aşa este în proiect. E o prostie, dar mă rog… asta este.”, spunea Ţâroiu, care l-a deranjat cu hidoşenia executată în zona zero a municipiului şi pe proprietarul BIG-ului de lângă Primărie.
Chipurile, amenajarea sinistră din beton, mare şi şocantă, prin nepotrivirea amplasării ei într-un centru istoric, serveşte deplasării persoanelor cu handicap, umilite până în măduva oaselor, prin obligarea lor de a traversa un buncăr ca pentru osândiţii pe viaţă. După ce că este hidos, mai era şi nefuncţional, în situaţia în care o persoană aflată în cărucior, venită de sus, se întâlnea la mijlocul aleii dintre betoane cu alta, cu o dizabilitate similară, venită de jos. Rămâneau blocate amândouă în catacomba înaltă de un metru, despre care ni se spunea că va umplută. Caz în care se impunea un alt treilea zid, care să mărginească al doilea sens de mers pentru cei cărora le era destinată construcţia în privinţa căreia Monumentele n-au avut nimic de zis. Parcă era vorba de modificări „la talpă”, adică pavaj şi asfalt, maximum fântâna arteziană, nu metereze băgate pe gât de proiectant constructorului care, ce noroc pe el, are staţie de betoane!
„Buncărul” pentru persoane cu dizabilităţi a devenit WC-ul public „tăiat” din investiţie
Imediat cum a fost construit, „barajul”, cum l-a numit preşedintele asociaţiei de proprietari din zona centrală, a ajuns să fie folosit pe post de WC public, dacă executantul, împreună cu primarul, a avut strălucita idee de a elimina toaleta – sau toaletele, căci, la un moment dat, s-a vorbit chiar de două, nu doar de una – din proiectul de amenajare a centrului.
„Aici este un flux continuu, pentru că avem atâtea instituţii: Poliţia Naţională, Judecătoria Câmpulung, Primăria, pe la care sute de oameni se perindă zilnic şi nu există o toaletă publică. Toaleta a devenit acel mare baraj, care s-a făcut pentru persoanele cu dizabilităţi, de urcat cu căruciorul, căci, probabil, proiectantul n-a cunoscut că există şi alte tipuri de urcuşuri pe lângă scară. A luat şi din arhitectura blocului. Dacă treci prin Piaţa Primăriei, nu se mai văd magazinele de la parter, pentru că le-a luat faţa. Au devenit WC-uri publice pentru cei care circulă acolo şi, în mod deosebit, pentru bărbaţi, pe timp de seară. Toţi proprietarii de animale de companie din zonă se plimbă pe spaţiile verzi dintre Primărie şi Judecătorie. Peste tot pe unde am mers – în România şi în afară – sunt restricţii pentru spaţiile verzi, n-au voie să intre. La noi, acolo îşi fac nevoile.”, reclama, la dezbaterea bugetului anului 2020, preşedintele asociaţiei, Alexandru Hubert, dezavantajele proiectului Primăriei, care se întâmplau şi pentru că Poliţia Locală nu sancţiona abaterile petrecute sub nasul ei.
„Cu regret vă spun, n-a fost pus în dezbatere, ca să fim invitaţi şi noi, proprietarii acestui bloc, pentru că acest proiect nouă ne-a adus şi ne va aduce mari dezavantaje. (…) Noi am ţinut foarte mult ca, în această zonă istorică, să nu dăm voie să se deschidă comerţul cu tot felul de cantine, de bucătării, de mirosuri ş.a.m.d.” Mirosuri de care, însă, n-au fost scutiţi, după cum tot preşedintele asociaţiei li se confesa autorităţilor, prin transformarea catacombei din beton în WC public.
Mai spunem că zidul de beton, care, după ce că nu era util, mai şi deranja prin funcţionalitatea nefirească dobândită, a intrat într-o operaţiune de reducere a înălţimii, la un an distanţă de construcţia lui. În ianuarie 2020, muncitorii s-au pus pe tăiat „obstacolul” din faţa BIG-ului, după ce proprietarul spaţiului comercial s-a plâns că zidurile împiedică lumina să ajungă la spaţiile de la parter. Plus că, reducându-se înălţimea construcţiei oribile, scădea şi cantitatea de pavaj care urma să o îmbrace. S-a făcut această modificare, la câteva zile după ce Primăria Câmpulung a transmis redacţiei noastre că acestea erau conforme proiectului.
Printr-o solicitare înaintată de Evenimentul Muscelean Primăriei Câmpulung, pe 10 decembrie 2019, am întrebat ce decizie s-a luat în privinţa zidului din beton, care altera sever imaginea Pieţei Primăriei. Pe 10 ianuarie 2020, administraţia locală ne-a răspuns că: „Zidurile de sprijin au fost executate conform Proiectului – ziduri de sprijin executate din beton. Am consultat Proiectantul şi Executantul în vederea încadrării lor în ambientul Pieţei Primăriei. Vom studia posibilitatea placării acestora cu granit, evaluând atât valoric, cât şi ca termen de execuţie acest aspect.” Vom continua subiectul.