În cazul în care urşii nu le erau de ajuns, rucărenii au un motiv suplimentar – real ori imaginar – de agitaţie. Fundaţia Conservation Carpathia este în pregătiri avansate cu un proiect de reintroducere a vulturilor, pentru implementarea căruia a ales Rucărul. Iniţiativa a declanşat fireştile îngrijorări în rândul localnicilor legate de animalele din bătătură, de murdăria şi mirosul acestor păsări de talie mare, care se hrănesc cu mortăciuni. Duminică, 27 iulie 2025, primarul Ion Pîrnuţă i-a aşezat la masă, de-o parte, pe invitaţii de la Carpathia – biologul Adrian Aldea, coordonatorul departamentului de reproducere a speciilor al fundaţiei, ornitologul Robert Zeitz şi Andrei Iosivoiu, specialist în relaţii comunitare -, iar de cealaltă parte, o mânuţă de cetăţeni dispuşi să-şi sacrifice ziua liberă, ca să afle ce au de gând promotorii proiectului. Temerile oamenilor, exprimate destul de timid, au privit mai mult siguranţa porumbeilor, întrucât în Rucăr sunt columbofili, cărora nu le-a picat bine vestea brăzdării văzduhului Rucărului de vulturi, o posibilă ameninţare – negată de Carpathia – la adresa zburătoarelor din colecţiile private. Cel mai vehement dintre toţi s-a manifestat domnul Aurică. Acesta i-a acuzat făţiş pe cei de la fundaţie că urmăresc să acapereze teritorii în care, deocamdată, n-au acces, sub pretextul înfiinţării unei „crescătorii” de vulturi, cum s-a exprimat cetăţeanul, pe o poiană din Muntele Căpitanu.
- Vulturul, sanitarul pădurilor, confundat cu acvila, uliul, şoimul, care sunt păsări răpitoare
Liderul grupului de la Conservation Carpathia, Adrian Aldea, le-a prezentat puţinilor rucăreni prezenţi la întâlnire care sunt intenţiile fundaţiei legate de reintroducerea acestei specii dispărute, „în principal, din cauza acţiunilor omului, în perioada comunistă şi anterior, când se ducea o campanie agresivă împotriva carnivorelor. Prin toate metodele se încerca stârpirea lor, inclusiv prin otrăvire. Vulturii au fost afectaţi şi ei şi, în final, au dispărut.”
Foto: biologul Adrian Aldea, coordonatorul departamentului de reproducere a speciilor al Fundaţiei Conservation Carpathia
Expozeul managerului de faună de la Carpathia s-a axat pe punctele forte ale proiectului, cu toate că localnicii sunt sceptici că sunt numai avantaje în prezenţa, fie şi temporară, a acestor păsări mari pe teritoriul comunei. „Sunt specii necrofage, nu atacă animale vii, se hrănesc exclusiv cu cadavre. Dacă aţi găsit pe internet informaţii că atacă şi că iau copii, miei etc., sunt false sau insuficient documentate. Este un mit pe care, din start, vrem să-l lămurim şi să-l demontăm. De regulă, stau în grupuri şi, de multe ori, din această cauză, au fost confundaţi cu păsările de pradă. Atacurile le produceau acvilele, uliii, şoimii, cu totul alte specii, care sunt, într-adevăr, răpitoare. Cum vulturii erau mai vizibili, era mai uşor să pui eticheta pe ei.”, a arătat Adrian Aldea.
Acesta a lămurit şi de ce sunt importanţi pentru biodiversitate. „Sunt consideraţi sanitari ai pădurii. Un lucru de actualitate: pesta porcină africană. Consumând cadavrele găsite în pădure, ei previn şi contribuie la limitarea dispersiei acestei boli. Au nişte enzime foarte puternice în stomac”, calitate care opreşte răspândirea bolii.
La Rucăr, de pildă, unde sunt frecvente cazurile de gestionare necorespunzătoare a deşeurilor de origine animală: oase, blănuri, viscere, care lăsate, din comoditate, în locuri din apropierea satelor, pot atrage urşii, vulturii pot fi de ajutor. „Consumându-le, reduc un risc în acest sens.”, a precizat Adrian Aldea.
- „Nici nu am putea gândi o zonă mai mare şi mai importantă pentru vulturi decât Rucărul”
Şi argumentul preferat de iniţiatori: sunt un factor de atracţie. „Nenumărate zone din Europa, în care s-au reintrodus, pentru că, la fel ca în România, au dispărut, s-au dezvoltat mult pe baza turismului de observare a acestor specii. Un exemplu vreau să menţionez: Parcul Naţional Dadia din Grecia, în urma reintroducerii vulturilor, s-a dezvoltat foarte mult doar din turismul bazat pe observarea lor.”
Chiar dacă au dispărut din România, vulturii încă survolează teritoriul ţării. Fotografii realizate în urmă cu cel mult două luni sunt dovada prezenţei a două exemplare la Podu Dâmboviţei. „Pe teritoriul României au existat toate cele patru specii: vulturul sur, vulturul negru, zăganul şi hoitarul. Noi ne vom limita la vultur sur, vultur negru şi zăgan. Acest proces se va derula treptat. Începem cu vulturul sur, care este şi o specie santinelă, cel mai comun şi bine dezvoltat în Europa şi, în acelaşi timp, poate fi şi un indicator dacă pentru celelalte specii sunt condiţiile necesare.”, a afirmat Adrian Aldea, potrivit căruia vor fi introduse în teritoriu câteva păsări în fiecare an. „Vom vedea cum evoluează lucrurile, dacă sunt cazuri de otrăvire… Un factor care poate să-i afecteze sunt liniile de înaltă şi medie tensiune, care pot contribui la coliziuni şi se pot electrocuta. Dacă lucrurile merg bine, va exista alt pas: vulturul negru şi, abia la urmă, zăganul.”, a adăugat acesta.
Foto: ornitologul Robert Zeitz
A continuat prezentarea ornitologul Robert Zeitz, potrivit căruia foarte multe exemplare sunt dotate cu transmiţător prin satelit, care permite urmărirea deplasării acestora. „În urma acestor experimente şi studii, ne-am dat seama că vulturii vin cam des prin România, şi vulturii negri, şi vulturii suri, şi survolează zone extrem de mari. Păsările care au trecut prin Făgăraş umblă şi prin Iran, Turcia, Ucraina, Belarus, Africa de Nord, deci, survolează teritorii extrem de mari. De aceea noi credem că şi păsările noastre, care vor fi reintroduse aici, vor survola cam jumătate de continent, dar vor reveni la cuib, la colonii. Prin urmărirea mişcării lor, ne dăm seama că au un efect destul de mare de a fi sanitarii habitatului, fiindcă acoperă şi curăţă teritorii mari. Nici nu am putea gândi o zonă mai mare şi mai importantă pentru vulturi decât Rucărul, fiind o încrucişare a culoarelor care vin de-a lungul munţilor şi culoarul care vine din Sud spre Nord. Vulturii sunt exterminaţi în România cam de o sută de ani. Au crescut două generaţii de oameni fără vulturi, oamenii nu au experienţă cu aceste păsări, există informaţii privitoare la distribuţia lor în trecut, ştim că erau vânaţi ca şi trofee. Suntem în proces de a colecta cam toate informaţiile disponibile în colecţii, şcoli, muzee, publicaţii vânătoreşti şi publicaţii ştiinţifice. În termeni uzuali, „vulturul” este folosit şi pentru alte specii de răpitoare, de la şoimi până la şoricari, ulii, acvile etc., de aceea este foarte ceţos când se vorbeşte despre reintroducerea vulturilor. Cum să reintroduci, când şi ieri am văzut zece exemplare?! Oamenii trebuie să fie conştienţi că termenul „vultur” se referă exclusiv la cele patru specii care sunt incapabile să omoare o pradă. Nu sunt dotaţi cu „echipament”, au gheare rotunjite, nu ascuţite. În literatura de specialitate nu există dovezi ca vreo specie de vultur să omoare animale vii.”, a arătat acesta.
Unul dintre avantajele testate în Europa, pe lângă numărul mare de turişti interesaţi să studieze aceste păsări, îl constituie diminuarea cheltuielilor cu incinerarea cadavrelor animalelor domestice, folosite ca hrană pentru vulturi. „Organizaţiile iau pe gratis animalele moarte din gospodării şi, astfel, oamenii scapă de cheltuieli care, în mod normal, sunt destul de usturătoare.”, a afirmat ornitologul Robert Zeitz.
Potrivit primarului Ion Pîrnuţă, în ultimele şase luni, din Rucăr s-au ridicat 40 de tone de resturi animale, preponderent, de la oi, pentru a fi duse la incineratorul de la Târgu Secuiesc. Primăria a amenajat containere, pentru ca deşeurile animale ca să nu mai fie aruncate peste tot şi să atragă urşii, iar Conservation Carpathia se ocupă de „eliminarea” lor.
- „Cu paşii făcuţi de noi este o posibilitate ca Rucărul să fie primul şi unic în România, ca să poată atrage turişti”
Proiectul începe cu găsirea unei locaţii – care a şi fost identificată, se pare, pe Muntele Căpitanu, unde există teren disponibil -, în care va fi construită o volieră destul de mare. Aici, vulturii vor sta câteva luni, perioadă în care „ei trebuie să aibă o orientare pentru o zonă favorabilă dezvoltării unei colonii”. În momentul în care unul dintre cetăţeni, domnul Aurică, a pronunţat sintagma „crescătorie de vulturi”, biologul de la Carpathia l-a contrazis: „Nu va fi o crescătorie. Va fi o construcţie temporară, pentru aclimatizare. După ce am încheiat etapa de eliberare, totul se demontează şi se aduce la starea iniţială.”
Programul este conceput cu o durată de şase ani, timp în care vor fi „acomodaţi” la Rucăr în jur de 90 de vulturi. Exemplarele provin, în special, din Spania, unde fundaţiile de profil fac „pachete” de 20 şi 25 de exemplare. „Sunt multe ţări care stau la rând.”, preciza Robert Zeitz.
Foto: primarul Ion Pîrnuţă
Una dintre nedumeririle exprimate cu reţinere a fost din partea consilierului local Gabriel Cosma, curios să afle dacă o eventuală statornicire a vulturilor la Cheile Rucărului sau Cheile Dâmbovicioarei va genera o arie de protecţie, care să împiedice dezvoltarea zonei. I s-a răspuns că nu va exista o astfel de consecinţă şi că prezenţa unei specii protejate reintroduse poate aduce plusvaloare documentaţiei şi susţinerii demersului de înfiinţare a unui mare parc naţional în Nordul judeţului.
„Dorim să creăm un centru de informare turistică şi zone din care pot fi observaţi. Automat, apar locuri de muncă disponibile, fie la noi, fie la alţi operatori.”, a adăugat Adrian Aldea încă un avantaj celor menţionate deja. L-a completat Robert Zeitz: „România este singura ţară din Europa, unde au fost vulturi şi încă nu există un program de reintroducere. În România există şi alte iniţiative de reintroducere a vulturilor. Dar cu paşii făcuţi de noi este o posibilitate ca Rucărul să fie primul şi unic în România, ca să poată atrage turişti.”
- Domnul Aurică: „Îi instalaţi la dumneavoastră acasă, nu la noi, aici!”
Nici cuiburile lor nu generează zone de protecţie, care să afecteze turismul sau păşunatul, au fost asiguraţi oamenii. Singurul care nu le-a acceptat garanţiile a fost domnul Aurică a cărui convingere este că fundaţia urmăreşte o „expansiune” pe teritorii pe care nu le controlează în prezent. „Vă spun eu interesul dumneavoastră! În Munţii Căpitanu, Ţepeleică, Măra şi până în Păpuşa nu prea aveţi acces. Şi aşa vreţi să instalaţi vulturii în Căpitanu. Îi instalaţi la dumneavoastră acasă, nu la noi, aici! Dumneavoastră de unde sunteţi?”, l-a luat acesta la rost pe ornitolog, care l-a lămurit că este din Braşov. „Ce studii aţi făcut dumneavoastră ca să amplasaţi în Căpitanu sus, în poiană?”, s-a manifestat cetăţeanul, care şi-a dat singur un răspuns: să fie speriaţi şi îndepărtaţi crescătorii de animale la vederea vulturilor, ca să „acapareze” fundaţia cât mai mult teritoriu.
A încercat biologul de la Carpathia să-i explice că vulturii nu vor rămâne în Căpitanu. N-a reuşit să-i îmbuneze nici pe el, nici pe consăteana îngrijorată că rucărenii vor fi umpluţi de găinaţ din cap până în picioare şi că vor îndura mirosuri teribile venite tocmai din munte.
Magda BĂNCESCU