Week-end-ul trecut, vremea bună a scos lumea din case, iar noul parc „Prichindelul” din cartierul Grui a fost, din nou, plin. Copii, adolescenţi, părinţi, bunici – toţi s-au bucurat de soare, de aer curat şi de echipamentele moderne, montate cu bani publici, pentru a oferi un colţ civilizat de recreere într-un oraş sufocat de betoane. Până aici, tabloul e unul promiţător. Din păcate, realitatea de după apusul soarelui e cruntă: în urma celor veniţi la relaxare rămâne o mizerie de nedescris, un dezastru care transformă parcul într-o groapă de gunoi în aer liber.
- Cojile de seminţe – marcă înregistrată a nepăsării
Aproape fiecare bancă este înconjurată de un strat gros de seminţe. Între dale, în iarbă, sub băncile de lemn, pe alei – nicăieri nu e loc fără urme ale „distracţiei”. Seminţarii scuipă cu poftă, nestingheriţi, peste tot, de parcă spaţiul public ar fi sufrageria lor, iar alţii ar fi obligaţi să le suporte mizeria. A căuta un loc curat unde să te aşezi devine deja o provocare, iar când încerci să mergi prin parc, paşii te poartă printre dâre de coji, chiştoace de ţigară şi hârtii murdare.
- Fumătorii, un exemplu lamentabil pentru copii
Nici fumatul nu lipseşte. Ba dimpotrivă, se fumează fără nicio jenă, la doi paşi de copii. Sub bănci, în iarbă, între pavele, chiştoacele sunt omniprezente. Adulţii, în loc să fie un exemplu, devin un model negativ, o imagine a indolenţei şi a sfidării oricărei norme de bun-simţ. Coşurile de gunoi? Sunt doar de decor. Sunt amplasate la nici o jumătate de metru faţă de bănci, dar par complet invizibile pentru cei care preferă să arunce gunoiul pe jos, direct, cu un gest scurt şi scârbos.
- Coşurile de gunoi, folosite cu indiferenţă
Şi când, totuşi, cineva are un gram de bun-simţ să folosească un coş de gunoi, dă peste o altă absurditate. Coşurile nu au fund. Sacii stau atârnaţi, nesusţinuţi, iar la primul vânt, zboară. Cei care vin să arunce ceva acolo, o fac superficial, de multe ori pe lângă sac, mulţumiţi că „măcar au încercat”. Evident, tot conţinutul ajunge pe jos, într-o bătaie de joc.
- Foişorul – mâzgălit și plin de gunoaie
Nici foişorul nu scapă. Mobilierul este deja abuzat, plin de scrijelituri şi desene „artistice”, iar mesele sunt lipicioase, pătate cu sucuri vărsate, întrărite de timp şi neglijenţă. Pe ele tronează coji de seminţe, ambalaje, sticle goale. E o imagine care te face să-ţi pui întrebarea: Cât de greu o fi să respecţi un loc public? Răspunul, în cazul multora dintre cei care populează parcul, este simplu: imposibil. Probabil, mulţi dintre tineri au luat exemplu de la aceeaşi părinţi care aruncă mucurile de ţigară pe alei, aruncând, la rândul lor, cojile de seminţe între dalele foişorului.
S-au investit bani, timp şi efort pentru amenajarea acestui parc. S-a dorit un loc modern, civilizat, unde copiii să se bucure, iar adulţii să se relaxeze. Rezultatul? O mizerie. O ruşine. Un spaţiu lipsit de respectul elementar pentru curăţenie şi bun-simţ. Iar cei care ar trebui să fie exemple – în general, adulţii – sunt exact cei care transformă parcul într-o cocină. Nu mai este vorba despre lipsă de educaţie, este vorba despre indolenţă şi dispreţ faţă de spaţiul comun. Şi despre faptul că, în lipsa unor sancţiuni şi a unei supravegheri constante, aceste comportamente vor continua, până când şi ultimul echipament va fi distrus, iar parcul va deveni de nerecunoscut. Iar atunci, tot cei care fac mizerie vor fi cei care „se bat cu pumnul în piept” că nu se face nimic în oraş, şi că nu are nimeni grijă de spaţiul public.
R.A.Ş.