”Câmpulung. Bulevardul”. Carte poștală ilustrată, Editura N. Manolescu, Câmpulung. Circulată 1906
În centrul Câmpulungului, lângă terasă, mulţimea, animaţiunea, strigătele, interpelările, saluturile, tractarea afacerilor şi nelipsitele discuţiuni politice sunt la culme. Atenţiunea privitorului nu mai ştie încotro să se îndrepte. Ici, clienţii „Gazinului” cer scaune, iar băieţii le spun cu sinceră convingere că a telegrafiat jupânul la Piteşti şi că trebuie să sosească. Mai colea, la cofetăria centrală, plăcintele s-au isprăvit, iar tejghetarul promite că, „cu o a doua ocaziune”, adică a doua zi, va scoate un „dublu cuptor”. Mai departe, la d. C…, „friseur”, muşteriii aşteaptă ca ţăranii la moară să le vie rândul la barbificaţie […]. În fine, toţi aleargă, muncesc, dau, prepară, aduc, trămit, primesc, se întrec, câştigă…, scria în 1884 publicistul și istoricul G.I. Ionnescu-Gion într-o corespondență pe care o trimitea de la Câmpulung ziarului „Românul” din Bucureşti.
Cum să nu vii aici, în acest loc binecuvântat de la natură, unde lumea bună, mai ales în sezonul estival, era atrasă ca de un magnet?
- „…după Sf. Ilie plecăm la Câmpulung”
Cine ar căuta în colecțiile Bibliotecii Academiei Române din București, fără îndoială că ar putea respira puțin din atmosfera și parfumul Câmpulungului din „La Belle Époque”. Ce va descoperi cititorul, printre altele? În anii începutului de veac XX, două prietene corespondează prin intermediul unor cărți poștale ilustrate cu imagini din Câmpulung. Una dintre ele se numește Maria, o bucureșteancă domiciliată pe str. Ion C. Brătianu, nr. 48. Cealaltă este domnișoara Lizetta Rădulescu, din comuna Preajba, județul Vlașca. Iar Maria, ca să dea o notă cât mai exotică numelui său, semnează „Mariuka” în finalul fiecărei corespondențe.
Să aruncăm o privire! Ca orice bucureștean cu oarecare stare materială, într-o primă carte poștală expediată prietenei sale, unde este înfățișat Bulevardul din Câmpulung, Mariuka își declară intenția de a pleca în vacanță la Câmpulung. „După Sf. Ilie”, deși canicula încă nu încălzise până la refuz Capitala:
[Data poștei: 27 iulie 1906]
[Destinatar] Domnișoarei Lizetta Rădulescu, comuna Preajba, județul Vlașca
Dragă Lizetta,
Cred că după Sf. Ilie plecăm la Câmpulung. Pe aci nu este tocmai așa cald. Nini Murguletz mi-a scris și este la Constanța. Adresa ei: str. Tomis, 21.
Sărutări,
Mariuka
Resimțim aici, în scrisul citeț și foarte corect al Mariukăi, puțin snobism de natură onomastică, întrucât neaoșului nume Murguleț îi schimbă consoana finală „ț” într-un „tz” venit de undeva din import. De altfel, în scrierile sale, contemporane cu redactarea acestei cărți poștale, Caragiale ironiza maniera cosmetizării unor nume românești, de vreme ce și în schițele lui întâlnim personaje care, pompos, se numesc: Popesco, Ionesco, Raul Gregorașcho, Esmeralde Piscupesco etc.
- „De o săptămână sunt la Câmpulung…”
Citind mai departe corespondența dintre cele două prietene, aflăm că peste doar un an, în 1907, domnișoara Lizetta Rădulescu a făcut un salt spectaculos în ceea ce privește domiciliul: din comuna Preajba, județul Vlașca, unde locuia în 1906, a ajuns direct pe Calea Victoriei. Nu știm cum, dar am putea bănui!
Astfel, pe o carte poștală care înfățișează aleea principală a grădinii Băilor Kretzulescu din Câmpulung, Mariuka îi scrie prietenei sale despre distracțiile de tot felul din oraș, despre „marea petrecere de la Margareta [Mirea]”, unde „tot Câmpulungul este invitat”:
[Data poștei: 7 august 1907]
[Destinatar] Domnișoarei Lizette Rădulescu, 200 Calea Victoriei, București
Dragă Lizette,
De o săptămână sunt la Câmpulung: petreceri sunt de tot felul, dar plouă tot mereu. Mâine este mare petrecere la Margareta [Mirea], tot Câmpulungul este invitat. De asemenea jucăm și noi, în mai toate zilele, tenis.
Tu ce mai faci? Trebuie să-ți pară rău că ai plecat din Tekirghiol. Sper ca [sic] cartea asta poștală să te găsească la București. Adresa mea: str. I. C. Brătianu, nr. 48.
Multe sărutări,
Mariuka
”Câmpulung. Aleea principală din grădina Băilor”. Editura Librăriei N. Staicu, Câmpulung. Circulată 1907
- „Câmpulungul începe a se goli…”
După o întreagă lună august petrecută la Câmpulung, timp în care și Lizetta Rădulescu, aflată la Tekirghiol, îi răspunsese prietenei sale printr-o carte poștală, Mariuka se pregătește să se întoarcă la București, întrucât „Câmpulungul începe a se goli” odată cu apropierea toamnei. Trebuie precizat aici că Tekirghiol, asemenea Câmpulungului, era o altă stațiune de bon-ton a protipendadei bucureștene de la 1900. Însemnările lui Camil Petrescu din romanul „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război” sunt edificatoare în acest sens.
[Data poștei: 1 septembrie 1907]
[Destinatar] Mademoiselle Lizette Rădulescu, Calea Victoriei 200, București
29 august 1907, Câmpulung.
Drăguță Lizetto, Îți mulțumesc pentru drăguța carte poștală care mi-a făcut mare plăcere. Câmpulungul începe a se goli. A plecat deja o grămadă de lume. Noi am ajuns cu ajutorul lui Dumnezeu la București. A fost și Fortunescu aici pentru câteva zile.
Când se începe școala? Spune-mi, te rog, Margareta Mirea ți-a scris, pentru că i-am arătat cartea ta poștală.
Sărutări,
Mariuka
Alături de alte familii-emblemă ale Câmpulungului (Negulici, Paul, Nicolau, Sachelarie ori Anastase, unele dintre ele unite prin căsătorii, ca de pildă familiile Negulici și Paul), familia Mirea, prezentă aici prin Margareta Mirea, a avut în epocă o importanță aparte. Astfel, Apostol Mirea, în calitate de consilier comunal al Câmpulungului, a modernizat orașul, iar pictorul George Demetrescu Mirea și fratele său, sculptorul Dimitrie D. Mirea, au adus prin creațiile lor contribuții remarcabile la îmbogățirea patrimoniului artistic național.
”Câmpulung. Bulevardul”. Carte poștală ilustrată, Editura N. Manolescu, Câmpulung. Circulată 1907
- Epilog
Redactată pe cărți poștale ilustrate reprezentând Câmpulungul din „La Belle Époque”, corespondența dintre domnișoara Lizetta Rădulescu și prietena ei, Mariuka, va continua și în perioada următoare anului 1907. Alte trei cărți poștale, păstrate în colecția Bibliotecii Academiei Române, expediate în intervalul 1911-1916, demonstrează legătura strânsă dintre cele două prietene.
Ce s-a mai petrecut? Lizetta Rădulescu se va căsători și va deveni Lizetta Smărăndescu. Se va muta împreună cu soțul pe str. Luterană, nr. 13, din București și va avea o fetiță căreia îi pune numele Sanda. În vacanțe, ca de obicei, Mariuka va petrece și va juca tenis la Câmpulung, iar Lizetta va merge în continuare la Tekirghiol.
Totuși, într-o carte poștală din 16 iulie 1916, trimisă de Mariuka de la Câmpulung, se observă începutul unor schimbări: Lizetta, cam bolnavă, este în concediu la Sinaia și prietena Mariuka îi recomandă să se mai menajeze. La rândul ei, Mariuka îi transmite că îi merge bine „până acum” și că „se găsesc de toate, cu toată lumea multă care a venit și aici”.
Precizarea „Se găsesc de toate” nu este întâmplătoare. Marele Război izbucnise de doi ani în Europa și bătea la porțile României. Scriindu-i prietenei sale că este, totuși, destul belșug la Câmpulung,„cu toată lumea multă care a venit și aici”, Mariuka – prin acest „și” – spune un adevăr: bucureștenii începeau să fie atrași tot mai mult de Sinaia și tot mai puțin de Câmpulung. În finalul cărții poștale, exuberanta Mariuka de odinioară semnează acum simplu: Maria.
Peste doar o lună România va intra în sângeroasa conflagrație care va măcina întreaga țară. „La Belle Époque” se încheia și la Câmpulung…
Notă: Cărțile poștale ilustrate se află în Colecția Academiei Române din București.