Foto: La 13 ani, împreună cu părinții, la mare, pe faleza de la Cazinou. În centru, prof. Ioana Chiper cu nepoata. Constanța, iulie 1967
– amintiri –
În iulie 1967, când mă apropiam de 13 ani, am plecat cu părinții și cu familia Chiper din Câmpulung, prieteni cu ai mei, la mare. Începuse perioada „dezgheţului” şi românii tocmai începeau să aibă automobile şi să se deplaseze prin ţară în timpul concediului. Am mers spre litoral cu un Renault 8 Gordini, o maşină care se importa din Franţa într-o vreme când automobilul Dacia nu se născuse încă.
Profesoara Ioana Chiper preda matematica la Liceul „Dinicu Golescu” din Câmpulung, iar soțul său era inginer. Ne-am cazat la Costinești, stațiune pe care o vedeam prima oară, la o gazdă unde familia Chiper mergea de mai mulți ani. În curtea gazdei noastre, era mare veselie pentru că seară de seară un grup de bucureșteni, retras undeva în spate, se aduna și chefuia în jurul unei oale imense unde fierbea, până se înroșea ca focul, o „specialitate culinară” despre care încă nu auzisem: racii.
Aici, în acest grup de cheflii aflat în vacanță, i-am descoperit, știindu-i de la televizor, dar nu fără uimire, pe actorii Ion Besoiu și Marin Moraru, abia trecuți atunci de 30 de ani. Într-o seară le-am cerut cu mare timiditate un autograf pe o vedere cu Costineștiul, iar amândoi, cu mare bunăvoință, mi-au scris câteva cuvinte și au intrat în vorbă cu mine. Ceea ce mă mira cel mai mult nu era că stăteau până la ore mici din noapte în jurul focului deasupra căruia fierbeau racii din oală (ce urmau a fi mâncați asezonați cu vin de Murfatlar), ci faptul că niciunul din grup nu era interesat de plajă. În mintea mea de atunci, a merge la mare era indisolubil legat de plajă! Cum să vii la Costinești și să îți consumi timpul fără a te bronza?
„Mikoyane, adu-mi, te rog, un cal!”
Domnul inginer Nicolae Chiper, simpatic și plin de haz, discuta politică mai ales cu Tata și făcea multe bancuri pe această temă, în care erau prezente numele lui Gheorghiu-Dej, Chivu Stoica, Ion Gheorghe Maurer, dar și ale lui Lenin, Stalin, Anastas Mikoyan (fost președinte al Prezidiului Sovietului Suprem) ori ale altor conducători sovietici. Ascultam și eu cu atenție, uimit de o lume populată cu „personaje” altfel de cum le știam din ziare și de la televizor. Unul dintre bancurile domnului Nicolae Chiper mi-l aduc foarte bine aminte și acum.
Foto: Pe bancheta din spate a unui Renault 8 Gordini, împreună cu părinții și prof. Ioana Chiper.
„La volan” nepoata familiei Chiper, care a luat locul inginerului Nicolae Chiper, aflat în spatele aparatului de fotografiat. Costinești, iulie 1967
Se spune că Anastas Mikoyan, plimbându-se prin Moscova pe lângă statuia lui Lenin, ar fi auzit la un moment dat un glas. Era chiar marele Lenin, care îi spunea: „Mikoyane, adu-mi, te rog, un cal!” Anastas Mikoyan ar fi înlemnit de uimire. Cum, tovarășul Lenin vorbește? și-a spus el în sine. Nevenindu-i să creadă, a mers la sediul Comitetului Central, unde se afla Stalin și i-a mărturisit: „Tovarășe Stalin, statuia tovarășului Lenin a vorbit. Mi-a cerut să-i aduc un cal!” „Imposibil!” a răspuns Stalin. „Du-te acolo încă o dată și ai să vezi că te-ai înșelat!” a mai completat acesta.
Anastas Mikoyan a urmat sfatul tătucului și s-a întors la statuie. Acolo, situația s-a repetat întocmai. „Mikoyane, adu-mi, te rog, un cal!” i-a spus din nou Lenin. Speriat, Mikoyan a alergat într-un suflet la Stalin și i-a spus: „Tovarășe Stalin, tovarășul Lenin mi-a cerut să-i aduc un cal!” „Imposibil!” i-a răspuns din nou Stalin. „Voi merge eu cu tine la statuia tovarășului Lenin ca să vezi că te înșeli!”
Cei doi au plecat imediat și au ajuns în fața statuii. Abia sosiți, s-a auzit iarăși glasul lui Lenin: „Mikoyane, eu ți-am spus să îmi aduci un cal și tu mi-ai adus un măgar!”
Râzând copios împreună cu Tata, domnul inginer Nicolae Chiper, care accentuase pronumele „eu” și „tu” din răspunsul lui Lenin, pentru a mări contrastul, s-a oprit și, uitându-se la mine, mi-a zis, plin de înțeles:
-Aline (cu acest apelativ mă alinta el pe atunci), ce vorbim noi aici nu cumva să le spui colegilor tăi de la școală!