Cristian Emanuel Ștefănescu este un poet născut la Câmpulung, câștigător al mai multor premii literare naționale și internaționale, membru și colaborator al mai multor cenacluri și organizații literare. Acesta a publicat trei volume de poezie în 2013, 2015 și 2019.
- Cine este poetul câmpulungean Cristian Emanuel Ștefănescu
Cristian Emanuel Ștefănescu a terminat studiile de licență la Facultatea de Științe Politice din cadrul Universității București și a absolvit studii masterale la Facultatea de Sociologie și Asistență Socială din cadrul Universității București. Debutul său poetic s-a petrecut în cadrul revistei „Cartea de la Curtea Veche”, apărută sub egida Cenaclului „Mihai Moșandrei” din Câmpulung Muscel. Este câștigător al mai multor premii literare naționale și internaționale, în număr de 44, printre acestea enumerându-se: premiul I la Concursul de Creație Artistică, organizat de Ambasada României, la Roma, cu ocazia Zilei Limbii Române, în anul 2013, premiul I la Simpozionul Interjudețean „Cartea – labirint din care ieși cu lumină”, Adjud, 2014, premiul II acordat la concursul literar „Solitudinea”, premiul Revistei „Vatra Veche”, la Festivalul de Literatură Religioasă „Credo ”, Lăpușna, 2020.
Printre aparițiile recente se numără antologii și reviste, precum „Toamna Metaforelor”, „Incursiuni Metaforice”, revista Asociației Culturale „Cartea. Izvor de Cultură”, revista „Flacăra” a lui Adrian Păunescu, revista „Solitudinea” și multe altele. A publicat trei volume de poezie, „Muzica unei Inimi”, în anul 2013, „Spectru”, în anul 2015, și „Zdrențe”, în anul 2019.
Este membru și colaborator al mai multor cenacluri și organizații literare, precum Cenaclul „Creneluri Sighișorene”, membru al Cenaclului Literar, colaborator al Asociației Culturale „Cartea. Izvor de Cultură”. Caracterizarea poetului, făcută de unul dintre membrii Uniunii Scriitorilor din România, este următoarea: „Caracteristicile principale ale liricii poetului Cristian Emanuel Ștefănescu mi se par, de departe, a fi șarmul și degajarea artistică. Poezia sa este una sinceră, bine construită, cu multă îndrăzneală artistică, sugestivă, persuasivă, vădit dominată de tonalitățile liricii moderne”.
- „Prin poezia mea vin cu un dar pentru Câmpulung”
Poetul Cristian Emanuel Ștefănescu, deși locuiește în București de şapte ani, se simte atras de orașul său natal, Câmpulung. „Eu sunt mai mult un cetățean turist în ultima vreme. Locuiesc în București de mai bine de şapte ani, dar Câmpulung rămâne pentru mine „acasă”, rămâne casa copilăriei mele, acolo unde sunt părinții mei, rămâne matca începuturilor mele poetice din cadrul Cenaclului „Mihai Moșandrei”. De asemenea, rămâne acea oază de liniște și odihnă la care mă întorc de fiecare dată cu mare drag. Prin poezia mea vin cu un dar pentru Câmpulung, un dar ales, spun eu, pe care vreau să-l împărtășesc cu orașul meu. Îmi doresc ca prin poezia mea, peste timp, nu doar numele meu, al poetului, ci și numele orașului să meargă împreună către eternitate”.
- Poezii deosebite din volumul „Zdrențe”
Cea mai recentă creație a poetului se intitulează „Zdrențe”, un volum de poezie apărut în anul 2019. Acesta a recitat, în cadrul unui eveniment derulat la Biblioteca Municipală „Ion Barbu”, versurile unor poezii cuprinse în acest volum: „Bani de românitate”, „Porumbei și războaie”, „Firele din steag”.
Prima poezie, „Bani de românitate”, este o ilustrare a poporului român, care își pierde încetul cu încetul rădăcinile. Poezia cuprinde următoarele versuri: „Să se strângă bani pentru popor, că nu mai are de nici unele. Păduri vândute, animale împușcate, ape poluate și minereuri plecate, dar cea mai tăioasă risipă nu e de bani pierduți și toate cele, e pierderea românității. Când în fiecare colț al lumii, un român se arde pe sine și își schimbă sufletul prin altul, sinuciderea prin renegare e păcatul capital, în fața țării. Ne pierdem, fraților! Ne pierdem! Și când nu va mai fi niciunul, nu țara va fi goală de români, ci românii vor fi goi de țară. Nu că nu vom mai ști cine suntem, dar vom ști cine am fost degeaba. Se vor strânge bani pentru popor, ca pentru un cerșetor, pe străzile de pretutindeni”.
Poezia „Porumbei și războaie” este o creație lirică ce compară războiul cu un stol de păsări ce se hrănesc din firimiturile unui biscuit, asemenea celor care conduc aceste războaie: „Se sfărâmă-n dinți de copilaș, un biscuit cu miere și cad firimituri pe asfalt. La care toată suflarea porumbească se strânge spre degustare, însă războaiele se poartă pe mai puțin de-o firimitură, secerând mai mult de un biscuite și, într-un haos , cu artificii de pene, cei mari îi asupresc pe cei mici. Se hrănesc, trăiesc, procreează, dau mai departe aceleași instincte. Istoria se scrie de învingători, porumbeii cu burțile pline, zboară cel mai sus, pentru că alții sunt flămânzi”.
Una dintre cele mai frumoase poezii scrise de poet se intitulează „Firele din steag”. Este o poezie ce descrie culorile drapelului românesc și accentuează semnificația fiecărei culori a steagului. Versurile acestei poezii: „Din fire înrudite timpul a țesut laolaltă, cea mai dulce dintre broderiile pământului. În sânge de lup cusută și încrustat în parfum de columnă romană, dorit a fost și pe mulți i-a ispitit. Trecută prin lanțuri și pârjolită, secolele i-au fost martiriu. Dar iată azi, stă în lumină, strălucind din toate firele, câte o culoare. Din roșu pornește sângele străbunilor, din galben, licărește bogăția și un cer albastru, curat, marea și-o mândrește pe o pânză sfântă. Spre toți ochii ce-și poposesc în rânduri scrise, în dor și drag, sper acum să v-amintesc: mâinile murdare n-au ce căuta pe steag !”.
Robert Adrian ŞTEFAN